Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 906/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 8337/2008)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.906R
Ședința publică din data de 19.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - GRUP, împotriva sentinței civile nr.6054 din data de 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.13048/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata () -, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta, prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 18 dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta, prin avocat, depune la dosar înscrisuri cu privire la faptul că societatea și-a schimbat denumirea în și solicită să se ia act de această schimbare.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6054 din data de 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.13048/3/LM/2008, a fost admis acțiunea formulată de reclamanta (), în contradictoriu cu pârâta SC SA, a fost obligată pârâta la plata drepturilor suplimentare de Paște pentru anii 2005, 2006 și a drepturilor salariale suplimentare de C pentru anii 2004, 2005, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe societate, pentru fiecare an, drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în baza art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște si de C, salariații pârâtei vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment vor începe negocierile cu, pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Aceasta formulare se regăsește in pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007. 2 al art.168 din pentru anul 2004 prevedea ca pentru anul 2003 aceste suplimentări vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin actul adițional la. alineatul 2 al art. 168 fost modificat in sensul ca in anul 2003 suplimentările de drepturi salariale au fost incluse în salariul de baza al fiecărui salariat.
Instanța de fond a constatat, din chiar formularea clauzei contractuale, că este vorba de o suplimentare a drepturilor salariale, ceea ce duce la concluzia că natura acestor sume de bani este una salarială. Este adevărat că acordarea acestor suplimentări avea un caracter periodic, fiind determinată de sărbătorile de Paște si de C, însă au un caracter constant, iar noțiunea de salariu este foarte largă. Art.155 din Codul muncii prevede că salariul este format din salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri. Pentru ca aceste sume se adaugă drepturilor salariale ale salariaților dobândesc un caracter accesoriu și urmează regimul juridic al salariului.
S-a apreciat că reclamantul era îndreptățit să primească, cu ocazia fiecărei sărbători de Paște și de C, suplimentările salariale prevăzute de art.168 alin.1
Prevederea contractuală nu lasă loc unei alte interpretări - în anul 2003 au fost incluse în salariul de baza si nu începând cu anul 2003. O astfel de formulare nu îndreptățește instanța de fond să considere că aceasta includere in salariul de baza a funcționat si pentru anii următori. Modificarea clauzei contractuale invocata de pârâtă are un alt sens și pentru evidențierea acestuia trebuie raportată formularea alin 2 al art.168 din pentru anul 2004, unde se precizează o conduită viitoare pentru anul 2003 aceste suplimentari vor fi incluse, la formularea acestei clauze după modificare, fiind folosit timpul trecut în anul 2003 aceste suplimentări au fost incluse; așadar, prin modificarea acestui articol se confirma faptul că a fost adusă la îndeplinire obligația anterioară - de a include suplimentarea salarială în salariul de bază doar pentru anul 2003 - și nicidecum faptul că începând cu acel an aceasta va fi modalitatea adoptată de pârâtă.
A apreciat tribunalul că interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanță, cu atât mai mult cu cât acesta a calificat-o ca fiind o veritabilă modificare a clauzei contractuale. Or, aceasta contravine însuși scopului și esenței interpretării - de a lămuri anumite prevederi, fără ca aceasta lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauză.
Nu a fost reținută de către tribunal argumentația folosită de Comisia paritară în Decizia nr.5140/2007, în sensul că au devenit parte a salariului de bază și nu a trebuit să fie individualizate.
În primul rând, instanța de fond a apreciat că nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale - de a modifica salariul de bază - ci de a acorda anumite drepturi suplimentare în anumite momente, care se adăugau la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de bază.
Dacă părțile ar fi urmărit într-adevăr includerea în salariul de bază, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare a clauzelor contractuale conform voinței lor reale. Ele însă au păstrat formularea art.168 alin.1 CCM neschimbată.
Instanța a apreciat ca nu trebuie minimizată importanta alin.1 al art.168 și concentrată atenția numai asupra alin.2 al acestui articol, iar aceasta interpretare contravine și tezei a Il-a a alin.1 al art.168 CCM, care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Asemenea prevedere nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază.
Mai mult, nu există nici o dovadă că drepturile salariale suplimentare au fost achitate reclamantei. Din adresa nr.2022/04.09.2007, rezulta care este salariul de baza mediu la nivelul B, fapt ce nu face dovada achitării către reclamant a drepturilor salariale suplimentare care trebuie sa fie in cuantum de un salariu de baza mediu.
Majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă de drepturile prevăzută de art.168 alin.1 Contractul colectiv de muncă și nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi, întrucât pârâta nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, iar din întreaga atitudine și apărare nu a rezultat, cu certitudine, că scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare.
De altfel, deși efectuarea unei expertize contabile in cauza era utila si concludenta pentru lămurirea situației de fapt, aspect ce a fost pus in discuția părților de către instanța pe parcursul judecații in virtutea respectării principiului rolului activ al judecătorului, parata, partea căreia ii incumba sarcina probei potrivit dispozițiilor art.278 Codul muncii, si-a exprimat clar poziția procesuala arătând ca nu înțelege sa administreze aceasta proba. In schimb parata a depus la dosar expertize contabile efectuate in alte dosare, evident soluționate favorabil precum si o expertiza extrajudiciara, de care instanța nu poate insa tine cont pentru ca altfel s-ar încalcă principiul nemijlocirii ce presupune obligația ca instanța sa cerceteze direct si nemijlocit toate elementele ce servesc la dezlegarea pricinii.
În concluzie, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale suplimentare de Paști pentru anii 2005, 2006 și a drepturilor salariale suplimentare de C pentru anii 2004, 2005 în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe societate, pentru fiecare an, drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Această soluție se justifică față de dispozițiile art.1082 și art.1084 Cod civil, pârâta fiind în culpă pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamantului, în cauză neexistând o cauză străină exoneratoare de răspundere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și
A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.
Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.
În fine, în ultimul motiv de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paște și de C ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamantei, a cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat. Mai mult decât atât, prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.1 lit.c din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Și excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Călărași, urmează a nu fi reținută, deoarece potrivit art.284 alin.2 din Codul muncii - cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
În privința fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că " în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De subliniat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Prin urmare, acțiunea dedusă judecății greșit a fost admisă de către prima instanță, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, iar în anii 2004-2007 nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază, drepturile pretinse fiind achitate de către angajator, potrivit clauzelor Contractului colectiv de muncă aplicabil pe perioada în litigiu.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în tot, sentința atacată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea.
Consecință a respingerii acțiunii ca neîntemeiată, în baza art.274 pr.civ. va fi înlăturată obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta SA (fostă SC "" SA - Membru Grup), împotriva sentinței civile nr.6054 din data de 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.13048/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata ().
Modifică, în tot, sentința atacată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta (), în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Înlătură obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
10.03.2010
Jud. fond: Dalina;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
