Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 907/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 8689/2008)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.907R
Ședința publică din data de 19.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - GRUP, împotriva sentinței civile nr.6058 din data de 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.22680/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta, prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 15 dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta, prin avocat depune la dosar înscrisuri cu privire la faptul că societatea și-a schimbat denumirea în și solicită să se ia act de această schimbare.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6058/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA și în consecință, a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale suplimentare de Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007 și a drepturilor salariale suplimentare de C pentru anii 2004, 2005, 2006, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe societate, pentru fiecare an, drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății; de asemenea, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din formularea clauzei contractuale inserate în art.168 din Contractul colectiv de muncă rezultă că este vorba de o suplimentare a drepturilor salariale, reclamanta fiind îndreptățită să primească cu ocazia fiecărei sărbători de Paști și de aceste suplimentări salariale.
S-a apreciat a nu fi fondată apărarea pârâtei în sensul că suplimentările salariale ar fi fost incluse în salariul de bază, întrucât, s-a prevăzut că în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază, iar nu începând cu anul 2003.
S-a mai reținut că interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanță, prima instanță apreciind că aceasta reprezintă chiar o veritabilă modificare a cauzei contractuale.
Instanța de fond a apreciat în sensul că dacă părțile ar fi urmărit includerea în salariul de bază pentru fiecare an a suplimentărilor salariale, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare clară și lipsită de echivoc a clauzelor contractuale în discuție, care au făcut oricum obiectul unor renegocieri.
Prima instanță a avut în vedere și faptul că menținerea alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă nu s-ar mai fi justificat dacă părțile ar fi dorit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea lor în salariul de bază.
S-a reținut totodată, că negocierile pentru stabilirea suplimentărilor salariale nu au avut loc, nu s-a făcut referire la motivul pentru care nu au fost inițiate, iar salariații nu au fost informați despre pretinsa procedură de achitare a drepturilor suplimentare la care se referă Comisia Paritară, astfel încât să poată aprecia dacă a fost respectată clauza contractuală.
Nu s-a dovedit achitarea drepturilor salariale suplimentare către reclamantă, iar majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă de executarea art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă, neputându-se prezuma că s-ar fi avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi.
S-a făcut aplicarea art.1082 și art.1084 cod civil în sensul actualizării sumelor datorate reclamantei și art.274 Cod pr.civilă, în sensul acordării cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen și motivat pârâta SC SA - Membru Grup.
În motivarea recursului s-a arătat că dacă s-ar admite faptul că drepturile salariale în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților, atunci dreptul care ar justifica formularea prezentei acțiuni nu se poate considera născut, atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
A susținut recurenta și că dreptul la acțiune al reclamanților era prescris la data formulării acțiunii, în raport de prevederile art.283 al.1 lit.e din Codul Muncii, avându-se în vedere că drepturile deduse judecății sunt drepturi reglementate prin Contractul colectiv de muncă, nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate în cadrul, ci exclusiv drepturi acordate prin Contractul colectiv de muncă salariaților în scopul de a le oferi protecție socială.
Recurenta s-a referit la faptul că sumele solicitate prin acțiunea de față au fost incluse în salariul lunar acordat, arătând sub acest aspect că începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea acestor sume în salariul de bază și că ulterior măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare inserată în Contractul colectiv de muncă la nivelul unității pe anul 2005.
A precizat recurenta că intenția clară a semnatarilor de a menține măsura includerii sumelor în litigiu în venitul lunar este demonstrată de includerea în reglementarea aplicabilă anului 2005 unei măsuri dispuse pentru anul 2003, care nu se justifica decât în situația în care se intenționa ca ea să producă efecte în continuare și că modalitatea de modificare a textului inițial convenit dovedește continuitatea aplicării acestei măsuri.
Astfel, arată recurenta, prin analiza comparativă a art.168 al.2 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2005 cu versiunea aceluiași text din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că părțile au dorit să sublinieze acordul lor cu privire la modificarea ce i-a fost adusă referitor la drepturile salariale la un anumit moment.
Susține recurenta că dacă părțile ar fi considerat că al.2 din art.168 din Contractul colectiv de muncă se aplică doar pentru anul 2003, nu ar fi avut sens să îi mai aducă modificări în anul 2005 prin act adițional și că modificările intervenite în cuprinsul textului precum și succesiunea lor în timp demonstrează că s-a intenționat tocmai menținerea măsurii privind includerea sumelor în salariul de bază, iar nu reimplementarea acestei măsuri.
A mai arătat recurenta că în măsura în care textul al.2 ar fi avut o aplicabilitate temporară, nu s-ar mai fi justificat păstrarea sa în cuprinsul art.168 din Contractul colectiv de muncă din perioada ulterioară anului 2003; ori, păstrarea sa a fost necesară tocmai pentru că părțile contractului colectiv de muncă agreaseră o aplicabilitate nu temporară, ci nelimitată în timp. Pe de altă parte, menținerea al.1 în cuprinsul art.168 în aceste versiuni ulterioare nu este nejustificată, menirea sa fiind aceea de a sublinia evoluția drepturilor salariale în cadrul unității în maniera în care clauzele contractelor colective de muncă la nivel național o prevăd.
Recurenta a făcut referire și la faptul că atât reprezentanții salariaților, cât și instanțele investite cu soluționarea unor litigii similare au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare, precum și acordarea lor către salariați.
Sub acest aspect recurenta a precizat că prin Contractul colectiv de muncă (art.9, 10) au fost stabilite mecanisme specifice pentru soluționarea conflictelor ivite între salariați și Societate în ceea ce privește executarea contractului colectiv de muncă, respectiv interpretarea clauzelor acestuia, prin înființarea unei comisii paritare compusă din reprezentanți atât ai salariaților, cât și ai Societății, cu scopul de a lămuri, pe cale amiabilă, orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze contractuale.
Recurenta a menționat că această etapă prealabilă nu limitează drepturile salariaților, întrucât în cazul în care părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă nu ajung la o înțelegere reprezentanții salariaților, pot uza de toate drepturile de drept material și procesual consacrate de lege, însă, odată adoptată prin consens, decizia comisiei paritare are caracter obligatoriu pentru părți (conform anexei nr.2 la Contractul colectiv de muncă).
A arătat recurenta că interpretarea dată de Comisia Paritară al.2 din art.168 al Contractului colectiv de muncă are valoarea unei interpretări autentice, provenind de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză, ceea ce demonstrează că, încă din anul 2004, intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariale suplimentare în salariile de bază, sens în care s-a și procedat.
Recurenta a susținut că și modalitatea de calcul invocată în acțiune este greșită, atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut, deși art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă prevede că baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de societate, ale cărui valori în perioada 2004-2007 au fost diferite de valorile prezentate de reclamanți.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, potrivit art.242 al.2 Cod procedură civilă.
Analizând recursul declarat, prin prisma criticilor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Nu poate fi primită excepția prematurității acțiunii, susținută de recurentă în considerarea faptului că (în ipoteza în care drepturile în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților) dreptul de a formula acțiunea de față nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit, întrucât absența negocierilor asupra cuantumului nu afectează existența dreptului, acesta fiind născut la momentul promovării acțiunii; pe de altă parte, nerealizarea negocierilor ar implica și culpa angajatorului, consecințele acesteia neputând fi "transferate" reclamantei - beneficiară a suplimentărilor salariale stabilite prin Contractul colectiv de muncă.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune,se apreciază că în mod greșit recurenta s-a raportat pentru calcularea termenului de prescripție la dispozițiile art.283 al.1 lit.e din Codul Muncii, text în conformitate cu care cererea se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia - iar nu la prevederile art.283 al.1 lit.c din același cod, care sunt incidente în speță și potrivit cărora cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Ori, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 08.11.2007, reclamanta a solicitat acordarea suplimentărilor salariale stabilite prin Contractul colectiv de muncă, corespunzător sărbătorii de Paști pentru anii 2005-2007 și de C pentru anii 2004-2006, fiind așadar respectat termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii.
Sub aspectul criticilor formulate în legătură cu soluționarea fondului cauzei se apreciază că acestea sunt întemeiate, prima instanță făcând o greșită interpretare a dispozițiilor cuprinse în art.168 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Se reține în acest context că potrivit prevederilor art.168 din Contractul colectiv de muncă (în forma convenită prin încheierea la data de 25.02.2003 a actului adițional la Contractul colectiv de muncă, înregistrat la DGMPS sub nr.1602/2003), cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment urmând să înceapă negocieri cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor (al.1), stabilindu-se, prin al.2 al aceluiași text că pentru anul 2003 suplimentările de la al.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu. Această formulare a textului a fost menținută și în Contractul colectiv de muncă la nivelul societății aplicabil în anul 2004.
Se are în vedere că pentru anul 2005 nu a fost încheiat un nou contract colectiv de muncă la nivelul societății, ci părțile au convenit, prin act adițional, prelungirea celui anterior, cu unele modificări și completări, aspect ce prezintă interes, dat fiind că aceste modificări au vizat și al.2 al art.168, la care ne-am referit mai sus, dându-i-se textului următorul conținut: "în anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Ulterior, în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007, dispozițiile art.168 al.2 apar inserate în aceeași formulare modificată.
Este evident că modificarea al.2 al art.168 a fost necesară pentru că părțile au dorit să evidențieze modul în care, ulterior anului 2003, au fost acordate,respectiv primite, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al aceluiași articol.
Așadar, dacă în Contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 s-a stipulat căpentruanul 2003 suplimentările de la al.1vorfiintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2005, în contractele colective de muncă la nivelul societății, s-a menționat căînanul 2003 suplimentările salariale de la al.1au fostintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În situația în care conținutul al.2 al art.168 ar fi rămas nemodificat și ar fi fost preluat în Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005, astfel cum el exista în Contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 s-ar fi putut discuta de o inadvertență de reglementare, determinată de necorelarea temporală a unor clauze contractuale și, până la urmă, de o clauză inutilă, care nu ar fi fost de natură să producă nici un efect.
O dovadă a faptului că nu este așa și că părțile au menținut al.2 al art.168 cu scopul de a produce efecte juridice, o constituie tocmai împrejurarea că textul în discuție a fost modificat începând cu anul 2005, folosindu-se de această dată, din punct de vedere gramatical, timpul trecut al verbului, pentru a releva o situație anterioară, petrecută în anul 2003, prin includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui salariat,dar care produce efecte și ulterior, sub aspectul dovedirii modului în care dreptul prevăzut la al.1 al textului în discuție a fost acordat salariaților societății.
Așa fiind, este greșită aprecierea instanței de fond în sensul că hotărârea Comisiei Paritare din 18.06.2007 (prin care părțile semnatare (înșiși semnatarii contractelor colective de muncă) au confirmat faptul că, în redactarea art.168 al.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a fost aceea ca, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat) ar reprezenta o veritabilă modificare a clauzei contractuale, în contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Pe de altă parte, nu se constată o diminuare a salariului de bază al intimatei-reclamante, așa cum ar fi fost normal să se întâmple dacă suplimentările salariale prevăzute de art. 168 al.1 ar fi fost introduse în salariul de bază al acesteia doar pentru anul 2003.
Dimpotrivă, este de observat că salariul de bază al intimatei-reclamante a crescut, ceea ce justifică susținerea angajatorului în sensul că negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, astfel cum acesta a rezultat după includerea suplimentărilor salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea și în consecință, va înlătura obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.6058 din data de 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.22680/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata .
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Înlătură obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./11.03.2010
Jud.fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
