Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 921/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 921/ Dosar nr-
Ședința publică din 26 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 752 din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 22 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26 iunie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 752/2009 a Tribunalului Brașov, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului iar pârâta SC SA a fost obligată să-i plătească suma de 5424 lei reprezentând diferențe drepturi salariale aferente perioadei 2007 - 2008, respingându-se restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat în cadrul societății pârâte, în funcția de director executiv, începând cu data 1.10.2005, având un salariu de 330 lei, astfel cum rezultă din mențiunile înscrise în contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr.80366/11.10.2005.
Potrivit actului adițional înregistrat sub nr.164/20.07.2006( 7) începând cu data de 1.05.2006 salariul reclamantului s-a majorat la suma de 500 lei.
Conform mențiunilor din carnetul de muncă începând cu data de 1.01.2007 salariul reclamantului s-a majorat la suma de 880 lei iar din data de 1.10.2008 acesta a crescut la suma de 1050 lei.( poz.17,18 - 24).
Statele de plată aferente perioadei ianuarie 2007 -octombrie 2008, depuse de ITM la dosarul cauzei - 46-67, atestă faptul că pentru activitatea desfășurată în această perioadă reclamantului i se cuvine suma de 13.674 lei. Din această sumă pârâta a dovedit faptul că i-a achitat reclamantului suma de 8250 lei, conform înscrisurilor depuse la dosar- 11,12.
Susținerile reclamantului referitoare la faptul că sumele primite reprezintă drepturi decurgând din contractul de mandat nu au fost primite întrucât prin acțiune reclamantul afirmă că nu a primit nici o sumă în baza contractului de mandat încheiat. Pe de altă parte și intimata susține același lucru și anume faptul că reclamantul nu a primit nici o sumă de bani în baza contractului de mandat motivând că nu i se cuvin acest drepturi. În plus instanța constată că pe dispozițiile de plata - 11,12, s-a făcut mențiunea că sumele reprezintă, avans salariu" și, diferențe salariale 2008"
Prin urmare, față de suma achitată- 8250 lei și suma cuvenită-13674 lei, instanța de fond a constatat că reclamantul este îndreptățit să mai primească suma de 5424 lei.
Potrivit art.40 alin 2 lit.c din Codul Muncii angajatorului îi revine obligația de acorda salariatului toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv de muncă aplicabil și contractele individuale de muncă.
Potrivit art.154 alin 2 din Codul Muncii pentru munca prestată salariatul are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Conform art.163 alin 1 Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Întrucât pârâta a făcut dovada că a plătit reclamantului doar suma de 8250 lei, iar pentru restul drepturilor în cuantum de 5424 lei nu s-a făcut această dovadă, reținând că sarcina probei îi incumbă potrivit art.287 din Codul Muncii, prima instanță a apreciat ca fiind întemeiate în parte pretențiile reclamantului, astfel că pârâta a fost obligată să achite acestuia aceste drepturi.
În temeiul dispozițiilor art.154, art.156, art.161 și art.163 din Codul Muncii acțiunea formulată de reclamant a fost admisă în parte în sensul celor menționate.
În temeiul art.274 din Codul d e procedură civilă pârâta a fost obligată să achite reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea în tot a acțiunii și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale însumă de 15.530 lei întrucât, din mențiunile efectuate în carnetul de muncă rezultă că salariul a fost majorat la data de 1.01.2007 la 880 lei iar nu din 1.10.2007 cum a reținut instanța de fond, iar la data de 1.10.2008 la suma de 1050 lei. ITM a depus la dosar state de plată din care reiese că reclamantului i se cuvine suma de 13.674 lei pentru perioada ianuarie 2007 - octombrie 2008, iar din această sumă instanța de fond a considerat că pârâta a făcut dovada achitării sumei de 8.250 lei.
Recurentul mai arată că statele de plată depuse de ITM nu trebuiau avute în vedere de instanța de fond, acestea nefiind reale, unele dintre ele fiind redactate după introducerea acțiunii. Reclamantul nu a semnat nicio cerere de concediu fără plată în perioada aprilie - octombrie 2008.Pentru perioada aprilie - octombrie 2008 SC SA depus la ITM evidențe de salariu false, prin diminuarea timpului de lucru efectiv lucrat, iar perioada septembrie - octombrie 2008, când recurentul a fost în concediu de odihnă, nu se regăsește operată în statele de plată. Instanța de fond nu a avut nicio clipă în vedere faptul că la dosar nu există dovada efectuării plății către angajat, nu există niciun stat de plată semnat de recurentul reclamant. De asemenea, se susține că reclamantul nu a semnat niciun stat de plată pentru, iar acele dispoziții de plată depuse sunt plăți pentru contractul de mandat, recurentul reclamant neafirmând niciodată, așa cum greșit a reținut instanța de fond, că nu a primit nicio sumă în baza contractului de mandat, ci doar pentru perioada august - octombrie 2008.
În ceea ce privește dispoziția de plată nr. 1355/4.07.2008 al cărei scop al plății este contravaloarea diferențelor salariale pe luna aprilie 2008, aceasta atestă faptul că la data de 4.07.2008 avea restante la contractul de mandat pe lunile aprilie, mai, iunie, deci reprezintă ceea ce este consemnat la scopul plății contravaloare diferențe salariale pe luna aprilie 2008. Statul de plată depus odată cu întâmpinarea este un fals realizat prin suprapunerea mai multor înscrisuri, rezultând un stat de plată pentru luna septembrie 2007. Chiar s-ar admite că este real, el atestă faptul că salariații au fost plătiți pentru luna septembrie 2007. Plata salariului se făcea la sfârșitul lunii următoare pentru luna anterioară, deci plata trebuia făcută pe data de 30.09.2007, ori așa cum rezultă din acest înscris, plățile au fost făcute în 01, 02, 03.11.2009.
Din analiza extrasului de cont al reclamantului recurent, din luna septembrie 2007, cont deschis la Bank, se observă că pe cardul de salarii nu a fost virată nicicând această sumă.
Recursul reclamantului este fondat.
În mod greșit instanța de fond a reținut că intimata a făcut dovada achitării salariului pentru perioada 2007 - 2008 cu dispozițiile de plată aflate la filele 11 - 12 dosar fond, întrucât acestea, după cum rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, constituie plăți pentru contractul de mandat încheiat de părți iar pretențiile aferente acest contract au fost disjunse la data de 23.02.2009.
Astfel, dispoziția de plată nr. 962/12.10.2007 cuprinse la rubrica scopul plății mențiunea "avans salarial" în cuantum de 1750 lei. Interpretând gramatical, sistematic și teleologic cuprinsul acestui document rezultă că acesta face dovada achitării unui "avans" din drepturile salariale ale reclamantului, drepturi care proveneau din două contracte,contractul individual de muncă și contractul de mandat. Ținând cont că suma este cu mult mai mare decât salariul lunar din (880 lei conform carnetului de muncă), însă este mai mică decât suma datorată în baza contractului de mandat (3.500 lei lunar), rezultă că acest document face dovada achitării unui "avans" din suma mai mare, respectiv din cuantumul datorat în baza contractului de mandat. Curtea nu poate reține apărarea intimatei formulată prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, potrivit căreia această dispoziție de plată reprezintă "salariu aferent lunilor ianuarie 2007 - mai 2007" întrucât în acest caz înscrisul ar fi trebuit să cuprindă mențiunea drepturi salariale "restante" iar nu acordate în "avans".
C de al doilea înscris reprezintă un stat de plată semnat de reclamant potrivit căruia acesta a încasat suma de 3.000 lei reprezentând "avans salarial pentru luna septembrie 2007", iar nu drepturi salariale aferente lunilor mai 2007 - decembrie 2007 cum a susținut intimata prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe. Fiind vorba de o sumă cu mult mai mare față de salariul cuvenit reclamantului pentru luna septembrie 2007 se poate deduce cu ușurință faptul că această dovadă constituie un "avans" din suma de 3500 lei datorata pentru aceasta lună în baza contractului de mandat.
De asemenea, în ceea ce privește dispoziția de plată nr. 1355 din 4.07.2008 pentru suma de 3.500 lei, curtea reține că aceasta cuprinde la rubrica scopul plății, mențiunea "contravaloare diferențe salariale aprilie 2008". Această mențiune contravine flagrant cu interpretarea dată de intimată prin întâmpinare potrivit căreia acest înscris ar face dovada achitării salariului pentru perioada ianuarie - octombrie 2008.
În concluzie, cele trei înscrisuri nu fac dovada achitării drepturilor salariale izvorâte din contractul individual de muncă, drepturi ce fac obiectul prezentei judecăți întrucât mențiunile cuprinse la rubrica "scopul plății" nu se coroborează cu celelalte dovezi administrate în cauză din care rezultă că societatea intimată a depus la ITM state de plată aferente perioadei 01.01.2007 - 31.10.2008 din care rezultă că drepturile salariale ale reclamantului au fost cu totul diferite față de cele a căror achitare s-a dorit a fi dovedită.
Instanța de fond a pus în vedere societății intimate de nenumărate ori să depună statele de plată aferente perioadei ianuarie 2007 - octombrie 2008 purtând semnătura reclamantului, state de plată ce ar fi trebuit să existe în evidențele societății. Nedepunerea statelor de plată conform art. 163 alin. 1 Codul Muncii și nici a altor documente justificative care să demonstreze plata salariilor lunare astfel cum acestea erau datorate constituie o prezumție a neplății salariului de către societate pentru întreaga perioadă 1.01.2007 - 31.10.2008.
În ceea ce privește diminuarea salariului pentru efectuarea unor zile de concediu fără plată în perioada aprilie - octombrie 2008, curtea reține că din probele administrate în cauză nu rezultă ca reclamantul să fi formulat vreo cerere pentru efectuarea vreunei zi de concediu fără plată.
În art. 287 Codul Muncii și art. 75 din Legea nr. 168/1999 este consacrată obligația angajatorului ca până la prima zi de înfățișare să depună dovezile în apărarea sa. Angajatorul este obligat să dovedească legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse unilateral și să prezinte probele până la primul termen de judecată, sub sancțiunea decăderii din acest drept. Așa fiind, în conflictele de drepturi, sarcina probei este răsturnată, aceasta nu revine reclamantului (salariat) în temeiul art. 1169 Cod civil, ci angajatorului, ori, în cauză, după cum s-a arătat, intimata nu a făcut nici o dovadă în ceea ce privește efectuarea unor zile de concediu fără plată, după cum nu a făcut nici dovada plății drepturilor salariale rezultate din contractul individual de muncă.
În ceea ce privește cuantumul salariului lunar datorat reclamantului, curtea reține că sumele înscrise în statele de plată depuse de societatea la ITM cumulate dau ca rezultat o sumă chiar mai marr decât cea solicitată de reclamant prin acțiune și care sunt calculată potrivit drepturilor salariale de încadrare astfel cum acestea rezultă din carnetul de muncă și din contractul individual de muncă cu reducerea drepturilor de asigurări sociale.
Prin urmare, întrucât societatea nu a făcut dovada achitări niciunei sume cu titlu de drepturi salariale rezultate din, acțiunea va fi admisă în tot conform dispozitivului prezentei.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată în recurs, curtea reține că recurentul nu a făcut dovada suportării unor astfel de cheltuieli.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.752/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în tot acțiunea reclamantului și obligă pârâta SC SA A să plătească acestuia suma de 15.520 lei (netă) reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2007 - 31.10.2008.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
pt.Președinte, - -, aflată în concediu de odhină, semnează președinte instanță, | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /26.06.2009
Tehnoredact./26.06.2009/ 3 ex.
Jud. fond,
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Maria Carmen Tică, Daniel
