Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 923/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 7068/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.923R
Ședința publică din data de 19.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.6305R din 05.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ROMTELECOM, având ca obiect "drepturi bănești- contestație în anulare".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: contestatorul personal, și intimata Romtelecom prin consilier juridic cu delegație la fila 27 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la identificarea contestatorului, care se legitimează cu seria - nr.-.
Se comunică contestatorului un exemplar al întâmpinării formulate de intimată.
Contestatorul, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar un set de înscrisuri în fotocopie, respectiv, carnete de muncă și practică judiciară.
Curtea, încuviințează pentru contestator proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată, luând act de administrarea acesteia la termenul de azi.
Curtea pune în discuția părților excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimată prin întâmpinare.
Intimata, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției inadmisibilității contestației în anulare pentru motivele dezvoltate în întâmpinare.
Contestatorul, personal, solicită respingerea excepției invocate de intimată.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea motivelor de contestație în anulare.
Contestatorul, personal, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și motivată prin cererea sa.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, și menținerea a deciziei civile nr.6305R/05.11.2009 ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3383 din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune,
A fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Romtelecom SA, pentru perioada anterioară datei de 21.04.2005 (data reintegrării), a fost obligată pârâta la plata sumelor reprezentând contravaloarea sporului pentru muncă periculoasă cuvenit reclamantului de la data reintegrării (21.04.2005) la zi și,
A fost obligată pârâta să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă si să achite contribuțiile către bugetele speciale de asigurări sociale in privința sumelor reprezentând contravaloarea sporului pentru munca perioada cuvenit reclamantului pe perioada 21.04.2005 la zi.
Prin aceeași sentință, au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, reclamantul este salariatul societății pârâte, ocupând funcția de electromecanic rețea în cadrul Departamentului Suport Tehnic, așa cum rezultă din contractul individual de muncă.
S-a constatat că, prin decizia nr.25.1/1808/02.12.2003 reclamantul a fost concediat de către societatea pârâtă, însă prin Decizia Civilă nr.758/01.03.2005 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a în dosarul nr.3348/2004, s-a dispus anularea deciziei de concediere, reintegrarea contestatorului și obligarea intimatei la plata despăgubirilor corespunzătoare drepturilor salariale de care a fost lipsit salariatul pe perioada concedierii.
Astfel, pe baza cererii depuse la societatea pârâtă sub nr.251/18376/19.04.2005 reclamantul a fost reintegrat, începând cu data de 21.04.2005, drepturile salariale fiind stabilite prin includerea sporului de vechime de 25% și a sporului de fidelitate de 12%.
De asemenea, prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat includerea în cadrul drepturilor salariale și a sporului de 10% pentru muncă periculoasă, de care nu a putut beneficia din cauza concedierii și de care alți colegi, având aceeași funcție cu acesta și continuitate în muncă, au beneficiat.
Pentru perioada anterioara reintegrării instanța nu se poate pronunța asupra acordării acestui spor, întrucât ar însemna să rejudece cauza ce a avut ca obiect anularea măsurii concedierii.
Ori, în temeiul art.78 Codul muncii, instanța s-a pronunțat deja, obligând pârâta să-i plătească salariatului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada concedierii, acordarea acestui spor subsumându-se noțiunii de "alte drepturi".
Ca urmare, pentru punerea în aplicare a prevederilor sentinței menționate, salariatul trebuia să solicite punerea în executare a acestei hotărâri, întrucât instanța nu se poate pronunța cu nesocotirea autorității de lucru judecat.
S-a considerat în privința perioadei rămase că pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru sumele solicitate cu titlu de "spor la înălțime", întrucât în temeiul art.166(1) din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, ori în speță, acest termen a fost depășit.
S-a apreciat că, potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, "Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani, de la data la care drepturile respective au fost datorate".
În cazul de față, reclamantul are un drept de creanță împotriva pârâtei, drept născut prin neachitarea sporului de muncă periculoasa după reintegrare.
Fiind vorba de o acțiune personala întemeiată pe un drept salarial al reclamantului, termenul de prescripție care i se aplică este de 3 ani. Acesta începe să curgă, conform art.6 din Contractul individual de muncă al reclamantului, de la data de 10.05.2005, având în vedere că reclamantul a fost reintegrat începând cu data de 21.04.2005.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că în conformitate cu pct.5 alin.3 din Anexa nr.8 la Contractul colectiv de muncă aplicabil în cadrul Romtelecom la nivelul anilor 2003 - 2004, electromecanicii rețea rurală, urbană și radiorelee care lucrează la înălțime de peste 2, beneficiază de un spor de muncă periculoasă de 10% din salariul de bază. Clauza din contract prevede că sporul pentru condiții periculoase, se acordă conform procentului stabilit prin negociere între părți, locurilor de muncă stabilite prin Anexa la punctul 5 alin.3.
S-a precizat în adresa fără număr și data emisă de pârâtă către Sindicatul Liber Public, s-a menționat că, nominalizarea personalului care beneficiază de sporul de muncă periculoasă se face pe baza referatului întocmit de șeful de departament.
Astfel, Anexa nr.8, punctul 5 alin.3 la. pe anii 2003 - 2004 conține enumerarea locurilor de muncă pentru care se acordă și se negociază sporuri, printre acestea fiind menționat și cel al reclamantului.
S-a avut în vedere că, pe baza clauzei inserate în Anexa nr. 8, punctul 5 alin. 3 la. pe anii 2003 -2004 ce stabilea obligația angajatorului de a acorda salariaților sporul de muncă periculoasă de 10%, salariații compartimentului din care făcea parte și reclamantul au încheiat acte adiționale la contractele individuale de muncă prin care s-a prevăzut acordarea sporului de 10% pentru condiții periculoase, iar acordarea efectivă făcându-se în lunile octombrie-decembrie 2004, pe baza unor liste ale Departamentului Suport Tehnic, vizate de către șefii de departament și conducerea societății.
Însă, pentru perioada anterioară reintegrării (până la data de 21.04.2005) instanța nu se poate pronunța cu privire la acordarea sporului solicitat, urmând să aprecieze dacă ulterior acestei perioade reclamantul era îndreptățit la acordarea acestuia.
La data reintegrării erau în vigoare prevederile contractului colectiv de muncă valabil pe anii 2005-2006 și protocolul privind sporurile din anexa 8 din CCM pe anul 2003-2004, prin care se menționa că, începând cu 01.01.2005, unele sporuri vor fi redistribuite personalului de execuție sau vor fi incluse în salariul de bază, astfel: unele sporuri au fost eliminate, iar sporul pentru muncă periculoasă s-a acordat, prin redistribuirea sumelor, în procent de 6% din salariul de bază, următoarelor categorii de salariați: tehnician de teren instalări și reparații, tehnician de teren întreținere rețea de acces, tehnician de teren întreținere fibră optică, tehnician de teren telefoane publice, tehnician de teren electroalimentare & climatizare.
În articolul 2 din același protocol s-a menționat că sporurile menționate în acesta sunt eliminate din contractul colectiv de muncă valabil pe anii 2005-2006.
Din documentele depuse la dosar, respectiv fisele de aptitudine a rezultat că acesta a fost de la data reintegrării pentru lucrul la înălțime, potrivit recomandărilor medicului de medicina muncii și se încadra prin funcția avută, respectiv electromecanic rețea TC (fapt ce a rezultat chiar din fluturașii de plată a salariului) în categoria salariaților care ar fi trebuit să beneficieze de acordarea sporului pentru muncă periculoasă.
Pârâta s-a apărat în sensul că, la data reintegrării reclamantului, acest spor nu se mai acorda, precizare inexactă, întrucât, așa cum am arătat anterior, acest spor nu a fost eliminat, ci s-a decis includerea sa în salariul de bază în privința unei categorii de salariați, din care făcea parte și reclamantul.
Față de prevederile art.3 si 4 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, instanța a obligat pârâta să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
S-a mai arătat că, legat de cererea privind obligarea pârâtei la plata contribuțiilor către bugetele speciale de asigurări sociale, din adeverința existentă la dosar a rezultat că aceasta a virat contribuțiile către bugetele speciale de asigurări sociale, la momentul eliberării adeverinței neavând obligații restante față de bugetul de stat.
S-a apreciat că, în privința celorlalte pretenții ale reclamantului vizând acordarea unor sume cu titlu de plăți compensatorii sau despăgubiri, întrucât acesta nu și-a precizat cererea de chemare în judecată cu privire la natura juridică sau proveniența acestora și nici nu au fost dovedite, instanța le-a respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta -. Romtelecom SA, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.6305/R/05.11.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de recurenta - "Romtelecom" SA, împotriva sentinței civile nr.3383 din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,
A fost modificată, în parte, sentința recurată în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamant a diferenței dintre drepturile bănești achitate efectiv și cele cuvenite prin includerea în salariul de bază a sporului pentru muncă periculoasă de 6% pentru perioada 21.04.2005-31.01.2006, precum și la achitarea contribuțiilor prevăzute de lege aferente pentru perioada menționată și,
Au fost menținute restul dispozițiilor.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, în ce privește critica vizând greșita soluționare de către instanța de fond a prescripției dreptului la acțiune va fi înlăturată, instanța de fond apreciind în mod corect faptul că în speță este vorba despre o acțiune personală întemeiată pe un drept salarial al reclamantului căreia i se aplică termenul de prescripție reglementat de art.166 alin.1 din Codul muncii, ce începe să curgă, conform art.6 din contractul individual de muncă al reclamantului de la data de 10.05.2005, având în vedere că reclamantul a fost reintegrat începând cu data de 21.04.2005.
Critica privind acordarea sporului de muncă periculoasă este parțial întemeiată din următoarele considerente:
La data reintegrării reclamantului erau în vigoare prevederile Contractul colectiv de muncă pentru anii 2005-2006 și protocolul privind sporurile din Anexa 8 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003-2004 în care se menționa că începând cu 1.01.2005 unele sporuri vor fi redistribuite personalului de execuție sau vor fi incluse în salariul de bază, sporul pentru muncă periculoasă acordându-se prin redistribuirea sumelor în procent de 6 % din salariul de bază, următoarelor categorii de salariați: tehnician de teren instalări și reparații tehnician de teren întreținere rețea de acces, tehnician de teren întreținere fibră optică, tehnician de teren telefoane publice, tehnician de teren electroalimentare și aclimatizare.
La data reintegrării reclamantului, sporul pentru muncă periculoasă era inclus în salariul de bază al categoriei de salariați mai sus menționați printre care se încadra și reclamantul,la data reintegrării, acesta fiind pentru lucrul la înălțime potrivit recomandărilor medicului de medicina muncii.
Ulterior, însă, începând cu data de 1.02.2006 reclamantul nu a mai îndeplinit funcția de electromecanic rețea telecomunicații ci pe aceea de reprezentant de teren servicii tehnice clienți astfel cum rezultă din mențiunile de la poziția 98 din carnetul său de muncă iar din fișele de evaluare personal de execuție depuse la dosarul cauzei ulterioare anului 2003 rezultă că acesta nu mai era pentru lucrul la înălțime.
Împotriva aceste decizii a formulat contestație în anulare intimatul.
În motivarea contestației în anulare contestatorul a arătat că instanța de recurs a fost în eroare confundând solicitarea de acordare a procentului de 10% lucru la înălțime acordat de instanța de fond prin sentința civilă nr.3383 de la data 23.04.2009, și procentul de 6% decis in urma recursului care este acordat doar pentru 8 luni.
A mai arătat contestatorul că instanța de recurs nu a ținut cont de probele acestuia si anume actul adițional nr.4187 din 24.11.2004 si tabelele in care colegul său, -, având aceeași funcție, de electromecanic si nu aceea de tehnician i-a fost acordat acest spor, de 10% pentru muncă periculoasa începând cu data de 01.10.2004 fiindu-i inclus in salariu.
De asemenea, alți doi colegi din altă formație din același departament si anume și in aceiași luna noiembrie 2004 au fost trecuți pe tabelele celor trei luni de acordare a sporului în discuție, apoi eliminat, tabelele menționate fiind contrafăcute de unitate, însă, Tribunalul București nu a dat curs solicitărilor unității si a acordat sporul așa cum a fost solicitat.
S-a mai susținut că actul adițional din 24.11.2004 care dovedește că acest spor nu a fost eliminat, contrazice susținerile unității, iar instanța de recurs în motivare reține eronat că au fost eliminate sporurile, și că după 2005/2006 s-au acordat sporuri la tehnicieni de 6%, însă contestatorul, în calitate de reprezentant teren primea acest procent, nefiind neconform cu funcția reîncadrării.
S-a mai arătat că intimata, ulterior pronunțării sentinței a executat-o, achitându-i drepturile bănești și, ulterior, a formulat recurs, invocând susțineri noi și nu a solicitat probe noi care să-l determine pe contestator să-și formuleze apărări pentru faza recursului, respectiv noi probe, iar cu ocazia dezbaterilor pe fond, nu a mai solicitat probe noi, cauza fiind soluționată pe baza celor existente deja la dosar, și care erau insuficiente.
S-a mai arătat că este necesar reanalizarea probelor administrate în cauză, respectiv a actului adițional nr.4187/24.11.2004 și a tabelelor de funcții ale colegilor săi de muncă, iar sporul de muncă periculoasă de 10%, se acordă în unitate și la ora actuală, iar procentul acordat în recurs de 6% este improvizat și neprobat după data de 01.01.2005/2006.
Contestatorul a mai arătat că este necesară administrarea și altor probe, respectiv a actului adițional din care rezultă că sporul solicitat este de 10% și nu de 6%, actul de eliminare din salariu conform tabelelor colegilor de muncă, din coroborarea acestor probe rezultând temeinicia pretențiilor sale, urmând ca recursul să fie respins și menținută sentința primei instanțe.
La dosarul cauzei s-au atașat, dosarele nr- ale Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, precum și un set de acte, în copie.
Intimata a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, arătând că nu sunt întrunite în cauză, cerințele prevăzute de art.318 pr.civ, și, în subsidiar, respingerea contestației, ca neîntemeiată.
Analizând excepția inadmisibilității invocată de către intimată, prin întâmpinare, în raport de prevederile art.318 pr.civ. Curtea o apreciază ca fondată, pentru următoarele motive:
Astfel, potrivit dispozițiilor art.318 pr.civ. " otărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Ipoteza reglementată de dispozițiile art.318 pr.civ. nu se regăsește în speța de față, deoarece potrivit acestui text de lege se poate formula această cale extraordinară de atac împotriva hotărârii unei instanțe de recurs date ca urmare a unei greșeli de fapt, nu însă în situația când sunt vizate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece, în caz contrar s-ar da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, ceea ce ar însemna să se deschidă dreptul acestora de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce nu poate fi primit.
Ipoteza prevăzută de lege prin art.318 teza I-a pr.civ. vizează, deci, erori materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unor soluții greșite. Este vorba deci, despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată, aspect ce nu se regăsește în speța de față, deoarece susținerile contestatorului prin care se critică acordarea de către instanța de recurs a sporului de muncă periculoasă în cuantum de 6%, pentru perioada 21.04.2005 - 31.01.2006, au fost analizate de către instanța de recurs care, coroborând probele administrate în cauză, respectiv Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aferent anilor 2005-2006, protocolul privind sporul din anexa 8 Contractului colectiv de muncă pe anii 2003-2004,înscrierile din carnetul de muncă al contestatorului și fișele de evaluare a personalului de execuție, a reținut caracterul cuvenit al pretențiilor acestuia doar pentru această perioadă, motivându-și soluția dată în recurs prin reaprecierea probelor administrate în cauză, aceasta constituind rezultatul unei judecăți, iar nu o eroare materială în sensul prevăzut de dispozițiile art.318 pr.civ.
Pe cale de consecință, văzând și dispozițiile art.318 pr.civ. Curtea va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.6305R din 05.11.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Romtelecom.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
01.03.2010
Jud. recurs.:;;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
