Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 931/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (număr în format vechi 7016/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.931/
Ședința publică din 16.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol, soluționarea recursului formulat de către recurenta - GRUP împotriva sentinței civile nr.4532 din data de 30.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - GRUP, reprezentată de avocat din cadrul Baroului B ce depune împuternicire avocațială nr.-/13.02.2009, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurentei depune la dosar cerere de judecarea cauzei în lipsă și confirmarea de primire a recomandatei prin care a fost transmis recursul către Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului recurentei cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta - GRUP prin avocat, pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, întrucât pretențiile bănești solicitate au fost incluse în salariu.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4532 din data de 30.05.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G in contradictoriu cu pârâta - SA; s-a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale suplimentare de Paște pentru anii 2005-2007 și a drepturilor salariale suplimentare de C pentru anii 2004,2005 si 2006, în cuantum de câte un salariul de bază mediu de - SA pentru fiecare an, drepturi care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, s-a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a avut calitatea de angajat al pârâtei, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
S-a apreciat că, potrivit art.168 alin.1, încheiat la nivelul, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații pârâtei vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment vor începe negocierile cu, pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Aceasta formulare se regăsește în pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007. alin.2 al art.168 din pentru anul 2004 prevedea că pentru anul 2003 aceste suplimentari vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin actul adițional la. alineatul 2 al art.168 a fost modificat, în sensul că în anul 2003 suplimentările de drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a constatat că, din formularea clauzei contractuale, că este vorba de o suplimentare a drepturilor salariale, ceea ce duce la concluzia că natură acestor sume de bani este una salarială și că este adevărat că acordarea acestor suplimentări avea un caracter periodic, fiind determinată de sărbătorile de Paște și de C, însă au un caracter constant, iar noțiunea de salariu este foarte largă. Art.155 din Codul muncii prevede că salariul este format din salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri, iar pentru că aceste sume se adaugă drepturilor salariale ale salariaților dobândesc un caracter accesoriu și urmează regimul juridic al salariului.
S-a avut în vedere că reclamantul era îndreptățit să primească, cu ocazia fiecărei sărbători de Paște și de C, suplimentările salariale prevăzute de art.168 alin.1
Apărarea pârâtei, în sensul că au fost incluse în salariul de bază, a fost considerată nefondată, pentru că prevederea contractuală nu lasă loc unei alte interpretări - în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază și nu începând cu anul 2003. O astfel de formulare nu îndreptățește instanța să considere că aceasta includere în salariul de bază a funcționat și pentru anii următori. Modificarea clauzei contractuale invocată de pârâtă are un alt sens și pentru evidențierea acestuia trebuie raportată formularea alin.2 al art.168 din, pentru anul 2004, unde se precizează o conduită viitoare - pentru anul 2003 aceste suplimentări vor fi incluse - la formularea acestei clauze după modificare, fiind folosit timpul trecut - în anul 2003 aceste suplimentări au fost incluse.
S-a prevăzut că, interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanța, instanța de fond apreciind-o ca fiind o veritabilă modificare a clauzei contractuale, contravenind însuși scopului și esenței interpretării - de a lămuri anumite prevederi, fără ca aceasta lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauza.
Nu s-a reținut nici argumentația folosită de Comisia Paritară în Decizia nr.5140/2007, în sensul că au devenit parte a salariului de bază și nu a trebuit sa fie individualizate.
Sub acest aspect, instanța a apreciat că nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale - de a modifica salariul de bază - ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare in anumite momente, care se adăugau (suplimentau) la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de baza. Modificarea salariului de bază poate avea alte rațiuni, ținând de libertatea de negociere pe care părțile o au. Singura legătură care există între drepturile prevăzute de art.168 alin.1 și salariul de baza mediu consta în faptul că valoarea acestor drepturi este data de cuantumul salariului de bază.
De asemenea, s-a reținut că, nu există nici o dovada ca drepturile salariale suplimentare au fost achitate reclamantului. Din adresa nr.2022/04.09.2007, rezultă care este salariul de baza mediu la nivelul C B, fapt ce nu face dovada achitării către reclamant a drepturilor salariale suplimentare care trebuie sa fie in cuantum de un salariu de baza mediu.
S-a constatat că majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă de drepturile prevăzute de art.168 alin.1 CCM. și nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi, întrucât pârâta nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, din întreaga atitudine și apărare nu rezultă cu certitudine ca scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare.
De altfel, s-a constatat că deși efectuarea unei expertize contabile în cauză ar fi fost poate cea mai utilă și mai concludenta proba ce putea fi administrată în cauză pentru lămurirea situației de fapt, aspect ce a fost pus în discuția părților de către instanța pe parcursul judecății în virtutea respectării principiului rolului activ al judecătorului, pârâta, partea căreia îi incumbă sarcina probei potrivit dispozițiilor Codul muncii, și-a exprimat clar poziția procesuală arătând că nu înțelege să administreze aceasta probă, cum de altfel nu a înțeles să depună la dosarul cauzei nici statele de plată privind pe reclamant. În schimb pârâta a depus la dosar expertize contabile efectuate în alte dosare, evident soluționate favorabil, precum și o expertiză extrajudiciară, de care instanța nu poate însă ține cont, pentru că altfel s-ar încalcă principiul nemijlocirii ce presupune obligația ca instanța să cerceteze direct și nemijlocit toate elementele ce servesc la dezlegarea pricinii.
În concluzie, instanța a apreciat că cererea reclamantului privind acordarea sporurilor suplimentare de Paște și de C este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și
A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.
Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.
În fine, în ultimul motiv de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamant.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paște și de C ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamantului, al cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat. Mai mult decât atât, prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.1 lit.c din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În privința fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea introdusă de intimatul-reclamant în calitate de fost salariat al recurentei-pârâte, s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, pe temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Instanța de fond a înlăturat greșit apărările pârâtei în sensul că există o diferență între salariul de bază mediu pe SNP și salariul mediu brut, în lipsa administrării unor probe utile în acest sens, nesocotind dispozițiile art.129 alin.5 din pr.civ. în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicare corectă a legii.
Chiar dacă părțile s-au împotrivit, instanța de fond putea ordona din oficiu administrarea probei cu expertiză contabilă apreciată drept utilă soluționării cauzei, față de prevederile art.129 alin.5 teza finală pr.civ.
Curtea apreciază că proba cu expertiză contabilă este necesară pentru stabilirea cuantumului sumelor cuvenite reclamantului, în raport de prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu începând cu 2003 și dacă au fost achitate ori nu salariatului.
Față de dispozițiile art.305 din pr.civ. care prevăd că proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza, spre rejudecare la aceeași instanță, pentru efectuarea unei expertize contabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - "" SA - membru Grup, împotriva sentinței civile nr.4532 din data de 30.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.31013/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Constanta
GREFIER
Red. / tehnored. /2 ex./ 03.03.2009
Tribunalul
Judecători fond Dalina,
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Mariana Constanța Anastasiei
