Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 932/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 6667/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.932/
Ședința publică din 16.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - - fostă împotriva sentinței civile nr.1405 din data de 10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - - fostă reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/13.02.2009 pe care o depune la dosar, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului recurentei cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta - -, prin avocat solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.1405 din data de 10.03.2008, pronunțată în dosarul nr- (6162/2007), Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins cererea de conexare și excepția privind prescripția dreptului la acțiune.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta " - și, pe cale de consecință, a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești cuvenite și neachitate cu ocazia sărbătorilor de Paști pe anii 2005, 2006 și de C pe anii 2004, 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate și actualizate, cu indicele de inflație, la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele, în fapt și în drept:
Drepturile salariale prevăzute de art.168 alin.(1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile pe anii 2003-2007au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte doar pentru anul 2003.În ipoteza în care nu s-ar fi intenționat acordarea acestor drepturi și pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin. (1).
Prima instanță a apreciat că împrejurarea că, prin adresa Comisiei Paritare din data de 18 iunie 2007, s-a arătat că voința comună a părților a fost în sensul ca "începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat ", nu confirmă susținerea societății pârâte, potrivit căreia au fost acordate toate aceste drepturi salariale.
A mai reținut că, în acest mod, se reinterpretează clauza înscrisă la art.168 alin.(1) și alin.(2) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, însă ulterior momentului încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, ceea ce nu poate fi admis, cât timp dispozițiile din contractele colective de muncă, pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, nu au fost desființate. În conformitate cu dispozițiile art.969 din Codul civil, menționatele contracte au putere de lege între părțile contractante, astfel încât ele trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii lor.
Consideră instanța de fond că, prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor colective de muncă aplicabile în perioada 2004-2007, nu s-a urmărit decât interesul societății, concluzie confirmată de împrejurarea că nu s-a făcut dovada includerii în salariu a suplimentărilor salariale, deși sarcina probei revenea angajatorului, în conformitate cu dispozițiile art. 287 din Codul muncii.
În privința cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța de fond a constatat că, potrivit prevederilor art.168 alin. (1), acesta se raportează la salariul de bază mediu pe "" -. iar nu la salariul brut pe unitate, ce a fost avut în vedere de reclamanți la calculul sumelor solicitate.
Împotriva sentinței de mai sus, a declarat recurs, motivat în termenul legal de 10 zile (prevăzut de dispozițiile art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă coroborate cu cele ale art.301-303 Cod proc. civilă), recurenta-intimată - (fostă "" - ).
În motivarea, în fapt, a cererii sale de recurs, recurenta-pârâtă - (fostă - ), a susținut că instanța de fond, în mod eronat, a reținut existența dreptului subiectiv al salariatei recurenta-pârâtă la acordarea primelor de Paști și de C, soluția pronunțată de aceasta întemeindu-se doar pe o evidentă eroare de redactare a dispozițiilor art.168 alin.2 din Contractele Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate, aferente anilor 2004-2007.
A mai susținut recurenta-pârâtă că prima instanță nu a avut în vedere stingerea dreptului subiectiv la încasarea primelor de Paști și de C și că nu a deslușit mecanismul includerii primelor în salariu.
Astfel, recurenta-pârâtă arată că - nu a susținut teza includerii permanente a primelor în salariu și că acest fapt s-a petrecut doar în martie 2003 și are, în drept, valoarea unei novații, întrucât prima, din element situat în afara salariului de bază, devine componentă în structura acestuia.
În motivarea, în drept, a cererii sale de recurs, recurenta-pârâtă invocă dispozițiile art.299, art.3021, art.303 alin.1 și art.3041Cod proc. civilă, precum și pe cele ale art.80 și art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999.
Deși legal citat, intimatul nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la judecata recursului.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin,2, alin.3 teza a II-a și alin.5 Cod proc. civilă, îl va admite, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Întrucât recurenta - (fostă - ) nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar generic dispozițiile art.299, art.3021, art.303 alin.1 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 al.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 Cod proc.civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
Pe fond, Curtea reține că, prin acțiunea formulată de intimatul-reclamant, în calitate de salariat al societății pârâte - -, s-a solicitat obligarea acesteia la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști pe anii 2005-2006 și de C pe anii 2004-2005), invocându-se, în susținerea acestor pretenții, prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul Unității (societății).
Potrivit acestui text: "-cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP - - vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe - ".
Cuantumul sumei pretinse de către intimatul-reclaman este contestat de recurenta-pârâtă, atât în privința întinderii, cât și în privința caracterului datorat, fiind pretins a fi fost achitat în tranșe, astfel că instanța fondului avea a aprecia asupra interpretării clauzei neclare reprezentate de dispozițiile art.168 alin.2 din contractele colective de muncă aferente anilor 2004-2006, referitoare la modalitatea de plată a drepturilor datorate intimatului, precum și a verifica susținerile recurentei-pârâte, privind achitarea suplimentelor salariale, având posibilitatea de a administra proba cu expertiză contabilă, în acest scop.
Dacă, potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, aferente anilor 2004-2006, este neîndoielnică voința părților contractante, în sensul existenței dreptului salariaților la acordarea stimulentelor de Paști și C și a obligației corelative a angajatorului la acordarea acestora, totuși,sunt neclare, în mod neîndoielnic, dispozițiile art.168 alin.2 al acestor contracte colective de muncă,referitoare la modalitatea plății drepturilor bănești în discuție.
Având în vederecaracterul echivoc al acestei din urmă clauzecontractuale, în vederea verificării apărărilor recurentei-pârâte, formulate în prezentul conflict de drepturi, instanța fondului avea obligația de a interpreta clauza respectivă în conformitate cu dispozițiile art.977 și următoarele din Codul civil și, subsecvent, de a verifica achitarea efectivă a drepturilor bănești solicitate.
Fiind vorba despre o interpretare a clauzelor unui contract colectiv de muncă, în privința acesteia nu erau aplicabile dispozițiile art.31 din Legea nr.130/1996, referitoare la formalitatea înregistrării sale și aceasta, chiar dacă avea efect retroactiv, era validă, întrucât reprezenta o operațiune de lămurire a unui text neclar, justificată de redactarea acestuia în trecut.
Potrivit dispozițiilor art.1128 și urm. din Codul civil,novațiaeste un mod de transformare a raportului juridic obligațional, respectiv o convenție prin care părțile acestui raport sting o obligație existentă, înlocuind-o cu una nouă.
În cauză, dispozițiile art.1128 cod civil nu sunt aplicabile, contrar susținerilor recurentei-pârâte, deoarece acestea sunt incompatibile cu natura și efectele contractului colectiv de muncă, potrivit dispozițiilor art.295 alin.1 din Codul muncii.
Astfel, obligațiile asumate de angajator, prin încheierea contractelor colective de muncă, ulterioare anilor 2003, conform dispozițiilor art.168 alin.1 și alin.2 din contractul colectiv de muncă aferent anilor 2004-2006, constau în plata suplimentelor salariale anuale, prin includerea în salariul lunar al salariaților, în fiecare an intervenind, potrivit dispozițiilor art.23 ale Legii nr.130/1996 și ale art.242 din Codul muncii, o nouă obligație asumată de angajator, efectivă pe perioada în care contractul colectiv de muncă își produce efectele, în cauză, pe durata unui an.
novațieieste modificarea raportului juridic obligațional fără încetarea efectelor sale,transformarea acestuia într-un raport juridic nou,ceea ce nu este cazul în speță.
Curtea mai reține că, în condițiile în care, pentru verificarea susținerilor societății recurente privind stingerea dreptului subiectiv la încasare primelor de Paști și de C prin plată, este necesară administrarea probei cu expertiză contabilă judiciară și cum proba cu expertiză contabilă nu poate fi administrată în faza judecății în recurs (date fiind dispozițiile art.305 Cod proc.civilă), se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Totodată, apreciază că, în lipsa administrării unor probe utile, nesocotirea dispozițiilor art.129 alin.(5) Cod proc. civilă, conform căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, este imposibil a se stabili, doar pe calea unei interpretări propuse unui text îndoielnic din contractul colectiv de muncă, dacă pretențiile salariaților sunt sau nu sunt justificate.
Din chiar probele administrate în recurs rezultă necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile cu caracter judiciar, care să stabilească, atât cuantumul sumelor ce s-ar cuveni intimatului-reclamant, în raport de prevederile art.168 alin.(1) din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate, text în care se face referire la salariul de bază mediu la nivelul "" -, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost sau nu au fost acordate salariaților societății.
Concluziile unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară nu ar putea fi, oricum, reținute, deoarece Codul d e procedură civilă consacrăprincipiul nemijlocirii, ceea ce presupune ca toate probele să fie administrate în fața instanței care judecă un anumit dosar.
Față de dispoz. art.305 Cod proc. civilă, câtă vreme proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin,2, alin.3 teza a II-a și alin.5 Cod proc. civilă, recursul declarat de " " - B (fostă "" - ) va fi admis și, în consecință, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond, pentru a se pune în discuție necesitatea efectuării unei expertize contabile judiciare, prilej cu care vor fi analizate și toate susținerile și apărările formulate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă - (fostă - ), împotriva sentinței civile nr.1405 din data de 10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR ,
a C
GREFIER ,
Red.
Tehnored. IG
2 ex./16.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Mariana Constanța Anastasiei
