Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 9345/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9345
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de recurentul reclamant și pârât - SRL TG C, împotriva sentinței civile nr.199 din 04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurent reclamant lipsind: recurent pârât - SRl Tg
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că s-a solicitat de către recurent pârât - SRL TG C, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
La 19 06 2007, reclamantul s-a adresat Tribunalului Dolj Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale cu o cerere de chemare in judecată împotriva pîrîtilor - SRL TG C și Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Județului G pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că la data de 01 01 2003 convenit cu pârâta - SRL TG C încheierea unui contract individual de muncă cu timp parțial având ca obiect activitatea de consultantă și reprezentare juridică pentru care să fie plătit cu salariul minim pe economie și să fie obligată această pârâtă la plata la zi a drepturilor bănești convenite, începând cu 01 01 2003, să fie obligată la plata la zi a drepturilor de asigurări sociale datorate statutului in calitate de angajator și plata sumei de 2577 RON reprezentând regularizări ale impozitului pe salariul care trebuia să le primească de la pârâtă în anii 2003 - 2004.
In fapt, a arătat că, din 2002 fost angajat in calitate de consilier juridic la societățile pe care le are in proprietate doamna și că în această calitate a asigurat consultantă și reprezentare juridică tuturor societăților acesteia.
Au convenit ca activitatea de bază să fie înregistrată la - DE, iar pentru celelalte societăți să se întocmească contracte individuale de muncă cu timpul parțial, pentru care să fie plătit cu salariul minim pe economie.
Societatea pârâtă - SRL TG C este una dintre societățile pentru care a desfășurat activitate in baza unui contract individual de muncă cu timp parțial, pentru care trebuia să primească salariul minim pe economie.
Deși a muncit pentru aceasta pârâtă de la 01 01 2003 până la zi, aceasta nu i-a plătit salariul cuvenit pentru nici o lună.
In schimb a comunicat la Administrația Finanțelor Publice fișele fiscale pe anii 2003 - 2004, ca și când s-ar fi plătit salariul, ceea ce a dus la aplicarea de către fisc a dispozițiilor legale privind regularizarea impozitului pe salariu pentru anii 2003 - 2004 și la constituirea unui debit de 2577 RON in sarcina sa cu acest titlu.
La 18 09 2007, reclamantula precizat obiectul cereriiin sensul că a solicitat instanței să constate că raporturile de muncă cu pârâta. SRL TG C s-au stabilit începând cu 28 11 2002, dată de la care solicită ca pârâta să fie obligată să-i închei contract individual de muncă în formă scrisă, în conformitate cu art.16 alin. 2, art.101, art.102 din codul muncii.
A mai solicitat să fie obligată pârâta. SRL TG C la plata drepturilor salariale și a contribuțiilor la fondul de asigurări sociale.
Reclamantul a contestat semnătura de pe ștatele de plată depuse la dosar și de către ITM G și după contractul individual de muncă încheiat cu societatea pârâtă și înregistrat la ITM pe data de 01 06 2003, condiții in care instanța a efectuat o verificare de scripte in ședința publică de la 15 01 2008, constatând că intr-adevăr semnăturile de pe actele menționate nu sunt aceleași cu semnătura reclamantului.
Între reclamant și pârâtă a existat un contract de muncă, cu timp parțial de muncă, 2 ore, având ca obiect activitatea de consultantă și reprezentare juridică, activitate pentru care părțile au convenit ca reclamantul să fie plătit cu salariul minim pe economie, contract înregistrat sub nr. -/25.06.2003 la ITM Existența contractului în materialitate sa este recunoscută și de pârâtă și de reclamant, chiar dacă acesta din urmă a încercat să susțină că nu este semnat de el și că ar fi fost încheiat la altă dată, în 2004-2005. Instanța apreciază că reclamantul este doar în eroare cu privire la data încheierii.
Potrivit acestui contract de muncă, raportul juridic a început la data de 01.06.2003 și continuă și în prezent, nefiind emisă o decizie de încetare a contractului de muncă, fapt recunoscut și de pârâtă în întâmpinare.
Solicitarea reclamantului de a se constata că a desfășurat activitate specifică contractului de muncă, de la data de 01.01.2003, precizată apoi la 28.11.2002, dată anterioară celei menționată în contractul scris este neîntemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada existenței elementele esențiale ale unui contract de muncă, respectiv prestarea muncii și plata salariului, conform art. 10 din codul muncii.
Cu privire la capătul de cerere privind plata drepturilor bănești cuvenite pentru munca prestată instanța reține că reclamantul a făcut dovada cu acte ( fișe fiscale pe anii 2004, 2005, 2006, ștate de plată pentru perioada 01 08 2004 - 31 12 2006, delegații,hotărâri judecătorești, adrese întocmite ca și consilier juridic al pârâtei ) că a desfășurat activitate ca și consilier juridic pentru societatea pârâtă - SRL TG C în perioada 01 08 2004 - 31 12 2006, în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial.
Instanța a reținut că pentru munca prestată în această perioadă, pârâta nu i-a plătit drepturile salariale cuvenite. Ștatele de plată depuse la M G nu sunt semnate de către reclamant, ci de alte persoane, astfel că nu pot face dovada plății salariului către salariatul îndreptățit, în condițiile art. 163 din codul muncii. Plata salariului către alte persoane nu echivalează cu executarea obligației angajatorului prevăzută de art. 40 alin.2 lit.c din codul muncii, aceea de a "acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
Întocmirea statelor de plată pentru reclamant în perioada 01.08.2004 - 31.12.2006 reprezintă în opinia instanței o recunoaștere a faptului că a prestat activitate, astfel că susținerea pârâtei din întâmpinare că reclamantul nu ar fi prestat activitate nu va fi reținuta de instanță.
Prin faptul că nu a plătit salariul cuvenit pentru munca depusă, în perioada 01.08.2004 - 31.12.2006, angajatorul i-a produs salariatului un prejudiciu material constând in contravaloarea drepturilor salariale, prejudiciul pe care in temeiul art. 269 alin 1 din codul muncii privind răspunderea patrimonială va fi obligat să-l acopere in întregime, acțiunea urmând să fie admisă în parte, doar pentru această perioadă.
Pentru perioada 01. 01. 2003 - 01. 08. 2004, și 01. 01. 2007 până la zi reclamantul nu a făcut dovada că a desfășurat activitate pentru pârâtă conform contractului individual de muncă.
Deși instanța i-a pus in vedere să prezinte martori sub acest aspect, acesta a refuzat.
Pe de altă parte, actele depuse referitoare la aceste perioade nu sunt suficient de relevante pentru a stabili că reclamantul a desfășurat activitate zi de zi conform contractului individual de muncă. Aceste acte dovedesc cel mult că periodic in anumite zile reclamantul a întocmit câte o adresă pentru pârâtă( este vorba de procesul verbal 131 / 20 01 2003,adresa 143/7 02 2003, adresa 148/19 02 2003, adresa 142/7 02 2003, adresa 236/28 11 2002, adresa 235/28 11 2002, adresa 141/23 12 2002).
In privința capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor de asigurări sociale pentru perioada 28 11 2002 - 01 08 2004 și 01 01 2007 la zi instanța a dispus respingerea deoarece aceste sume se datorează statului numai in măsura in care salariatul este îndreptățit să primească salariul.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând regularizarea impozitului pe salariu instanța a constatat că nu s-a făcut dovada că această regularizare are legătură cu salariul cuvenit reclamantului de la societatea pârâtă, fiind posibil să rezulte din salarii primite de la alte unități sau din totalitatea drepturilor salariale realizate de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta - SRL Tg.
În motivarea recursului să, reclamantul a arătat că instanța nu a cercetat și nu s-a pronunțat cu privire la cererea sa, așa cum a fost precizată, în sensul ca, să se considere încheiat pentru normă întreagă, în conformitate cu dispoz. art. 101 și 102 codul muncii.
Instanța de judecată nu trebuia să califice contractul înregistrat sub nr. -/25.06.2003, ca fiind încheiat în formă scrisă, lipsa semnăturii fiind echivalentă cu lipsa consimțământului.
Verificarea de scripte efectuată de către instanța de judecată s-a făcut cu încălcarea dispoz. art. 180 Cod pr. civ.
Față de dovezile existente la dosarul cauzei, solicitarea instanței pentru administrarea probei cu martori i s-a părut inutilă cauzei.
Instanța nu s-a pronunțat pentru perioada 01.06.2003-01.08.2004. Instanța a statuat că intimata pârâtă datorează despăgubiri doar pentru perioada 01.08.2004-31.12.2006.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la natura juridică a contractului după data de 01.01.2007 și a reținut în mod eronat că perioada 01.01.2003-01.08.2004 nu a fost dovedită sub aspectul prestațiilor. În primul rând, instanța nu a făcut distincția necesară între perioada 01.01.2003-01.06.2003, când nu exista contract de muncă încheiat în formă scrisă și perioada 01.06.2003-01.08.2004, când a fost în ființă contractul înregistrat la ITM G, sub nr. 11016/25.06.2003.
Considerentele instanței în baza căreia a formulat dispozitivul sunt contradictorii, pe de o parte, instanța a admis că în urma verificărilor de scripte a stabilit că atât ștatele de plată cât și contractul de muncă nu sunt semnate de reclamant, ceea ce ar conduce la nulitatea acestuia, iar ulterior a revenit și a susținut că a fost în eroare doar cu privire la data la care l-a semnat.
În mod greșit instanța i-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata sumelor reținute drept regularizarea impozitelor pe anii 2003-2004, întrucât s-a pronunțat cu privire la acest aspect fără să aștepte răspunsul
Instanța nu a motivat cererile respinse. Conform dispozițiilor legale, instanța trebuia să arate în considerente fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au fost reținute, iar altele înlăturate, precum și normele juridice pe care le-a aplicat la situația de fapt stabilită.
În recursul său, pârâta - SRL a arătat că sentința este nelegală și netemeinică deoarece petentul a fost încadrat cu contract de muncă pe durată nedeterminată, cu norma întreagă la fosta Societate Agricolă de, jud. D, de unde a primit salariul, făcând mențiunea că și această societate aparținea acelorași acționari.
Întrucât volumul de muncă în ce privește activitatea juridică la societate era mic, s-a considerat că nu este cazul să fie angajat un consilier juridic cu norma întreagă sau chiar cu timp parțial pentru 2-3 lucrări juridice și a procedat la trimiterea cu delegație a petentului, ocazie cu care a primit salariul întreg la unitatea de bază.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz. art. 3041Cod. pr. civ. Curtea a reținut următoarele:
Instanța de fond a analizat și s-a pronunțat asupra cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizată ulterior de către reclamant la termenul din data de 18 sept.2007, și anume cu privire la obligarea pârâtei la încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, pe perioadă nedeterminată, în conformitate cu art.16 alion.2 și art.102, 102 din același act normativ (fila 12 dosar fond), Curtea reținând că ultimele două articole - art.101 și 102 VC. se referă la contractul individual de muncă, cu timp parțial.
La termenul din 15 ianuarie 2008 prima instanță a procedat la proba verificării de scripte, arătându-se în considerentele hotărârii că semnăturile de pe statele de plată depuse la dosar și semnătura de pe contractul individual de muncă încheiat cu societatea pârâtă și înregistrat la ITM pe data 01.06.2003 nu sunt aceleași cu semnătura reclamantului.
Curtea reține că verificarea de scripte nu s-a făcut cu încălcarea dispoz.art.180 pr.civ. întrucât părțile au fost legal citate, iar instanța de fond a concluzionat că semnăturile de pe și statele de plată nu sunt aceleași cu a reclamantului, situație în care acesta nu are interes în contestarea verificării de scripte.
Nu poate fi primită critica cu privire la faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la nivelul salariului lunar ce trebuia avut în vedere, întrucât în lipsa unor dovezi care să indice un alt salariu stabilit între părți, se prezumă că este vorba de salariul de bază minim brut pe țară, garantat în plată conform legislației muncii, inclusiv CCM în vigoare pentru perioada în cauză. Instanța de fond a făcut referire la salariul minim brut pe țară când a reținut în considerente că părțile au convenit ca reclamantul să fie plătit cu salariul minim pe economie.
Nu este fondată nici critica referitoare la faptul că prima instanță nu s-ar fi pronunțat cu privire la drepturile salariale pentru perioada 01.06.2003 - 01.08.2004, câtă vreme aceasta a constatat prescris dreptul la acțiune pentru aceste drepturi cu privire la perioada 28.11.2002 - 19.06.2004, față de data introducerii acțiunii, respectiv 19.06.2007.
Curtea reține că pentru perioada 19.06.2004 - 01.08.2004, instanța de fond în mod corect a constatat că nu i se cuvin reclamantului drepturile salariale, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că acesta a desfășurat activitate - servicii de consultanță juridică - pentru pârâtă, conform contractului individual de muncă.
Neîntemeiată este și critica referitoare la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat în ceea ce privește natura juridică a contractului după data de 01.01.2007, deoarece s-a reținut prin considerente că potrivit contractului de muncă, raportul juridic a început la data de 01.06.2003 și continuă și în prezent, nefiind emisă o decizie de încetare a contractului de muncă, fapt recunoscut și de pârâtă în întâmpinare.
Potrivit art. 41 - (1) codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților și se constată că în cauză nu a intervenit nici o modificare unilaterală a contractului de muncă.
Considerentele instanței de fond nu sunt contradictorii, însuși recurentul reclamant susținând în cererea de chemare în judecată că a convenit cu pârâta încheierea unui cu timp parțial, având ca obiect activitate de consultanță și reprezentare juridică, pentru care urma să fie plătit cu salariul minim pe economie.
În mod corect prima instanță a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând regularizarea impozitului pe salariu, deoarece din fișele fiscale tip II pe anii 2004, 2005, 2006 precum și din titlurile executorii (filele 15, 18 dosar fond), și din situația analitică debite plăți solduri pe anul fiscal 2006 (filele 138, 139 dosar fond), nu reiese că regularizările la impozit provin din salariile cuvenite reclamantului de la pârâtă.
Curtea reține că instanța de fond a soluționat în mod legal cauza, a analizat întreg probatoriul administrat și a motivat întemeiat admiterea în parte a acțiunii.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, în baza art.312 pr.civ. va fi respins ca nefondat recursul reclamantului.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta - SRL TG C, se reține că acesta a fost înregistrat la Tribunalul Dolj la data de 14.04.2008.
Recurenta formulat cerere de repunere în termenul de recurs, care urmează a fi respinsă întrucât comunicarea hotărârii s-a făcut cu respectarea disopoz.art.100 pct.7 pr.civ. care prevede că procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură, trebuie să cuprindă numele și calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau locul unde s-a făcut afișarea.
Din dovada de primire și procesul verbal de predare aflat la fila 148 dosar fond, reiese că comunicare hotărârii recurate s-a făcut către intimată la data de 14.03.2008 și a fost primită de către, care are calitatea de portar.
Potrivit prevederilor art.80 din Legea 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 103 pr.civ. precizează că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că recurenta intimată a primit sentința la 14.03.2008, conform dovezii de comunicare aflată la fila 148, dosar fond, astfel încât, potrivit prevederilor legale menționate mai sus, termenul de recurs împotriva acestei sentințe a expirat, astfel că va fi respins ca tardiv.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de casare invocate de intimata recurentă care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.137 pr.civ. soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr.199 din 04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Respinge ca tardiv recursul recurentei pârâte - SRL TG C formulat împotriva aceleiași sentințe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
28.11.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marin Panduru
