Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 969/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 969
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
CONVENȚIA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT V împotriva sentinței civile nr. 527 din 07 05 2009 Tribunalului Vaslui, intimați fiind:- ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr527 din 07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Convenția Județeană a Sindicatelor din Învățământ V în numele și pentru membrii de sindicat nominalizați în tabelul anexă la acțiune în contradictoriu cu pârâții Școala de Arte și Meserii, cu sediul în com., jud. V, Consiliul Local al com. și Instituția Primarului com., ambii cu sediul în com., jud. V și în consecință:
Au fost obligați pârâții Școala de Arte și Meserii, Consiliul Local al com., Instituția Primarului com. să aplice dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997privind Statutul personalului didactic și să plătească reclamantei diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate în perioada noiembrie 2005 - 31 decembrie 2007 și drepturile salariale ce li s-ar fi cuvenit în această perioadă prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate de fiecare membru de sindicat în numele și pentru care s-a formulat prezenta acțiune.
S- respins capătul de cerere privind pretențiile reclamantei pentru perioada 01 ianuarie 2008 - noiembrie 2008.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată de către reclamanta Conventia Județeană Sindicatelor din Învățământ V, în numele si pentru membrii de sindicat individualizati în tabelul anexat, au fost chemați în judecată pârâții Scoala de Arte si Meserii, Consiliul local al com. si Primarul com. solicitându-se obligarea acestora la aplicarea și la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe perioada noiembrie 2005- noiembrie 2008.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta a arătat că potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, salariații din învățământ - personal didactic, trebuiau să beneficieze de tranșele suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime trebuia să li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Reclamanta a susținut că, profesorii în numele si pentru care s-a formulat prezenta acțiune au fost prejudiciați prin faptul că această creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare nu le-a fost acordată, ceea ce a determinat ca toate drepturile salariale stabilite conform Legii nr. 128/1997 să fie calculate greșit.
La dosarul cauzei, reclamanta a depus adeverințe din care rezultă vechimea în muncă și gradul didactic deținut,copii de pe cărțile de muncă ale persoanelor pentru care a formulat prezenta acțiune și practică judiciară în materie.
În drept reclamanta și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Codului muncii, pe Legea nr. 128/1997, și de pe alte acte normative.
Legal citați, pârâții nu au depus întâmpinare.
Din materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut că persoanele în numele si pentru care s-a formulat prezenta acțiune de către reclamanta Convenția județeană a sindicatelor din învățământ, în perioada în discuție, au avut calitatea didactice în cadrul Școlii de Arte si Meserii cu o vechime de 30, respectiv 35 ani și peste 40 de ani în învățământ potrivit cărților de muncă, depuse în fotocopie la dosarul prezentei cauze.
Instanța a reținut că susținerile reclamantei potrivit cărora drepturile solicitate în acțiune sunt prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, și că potrivit acestor dispoziții personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de lege side trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Instanța a mai reținut că, potrivit articolului invocat de reclamantă, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime, cele două tranșe suplimentare de vechime generând modificări în grilele de salarizare.
Anterior apariției Legii nr. 128/1997, prin nr.OG 39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau opt segmente de vechime, însă după apariția Legii nr. 128/1997, prin nr.HG 467/1997 au fost introduse zece segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Instanța a constatat că aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Tribunalul a apreciat că, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice care au o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ. Practic, s-a acordat un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Prevederile art. 50 al.2 din Legea nr. 128/1997 din Statutul nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare nu au fost aplicate în actele legislative privind salarizarea personalului didactic din învățământ până în anul 2008, când a fost adoptată Ordonanța nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, prin care aceste transe suplimentare au fost incluse, înglobate în coeficienții de multiplicare din anexa 2 acestui actului normativ de salarizare.
Astfel, nici prin OUG nr. 18/2005, nici prin OG nr. 4/2006, nici prin OG nr. 11/2007, care reglementează salarizarea personalului didactic în anii 2005, 2006 si 2007 nu se face nici o referire la tranșele suplimentare mai sus arătate cu privire la modul de calcul al salariilor. Practic, pentru perioada noiembrie 2005- 31.12.2007, reclamanților nu le-au fost plătite drepturile salariale constând în tranșele suplimentare mai sus arătate, care nu erau înglobate în tranșele de vechime prevăzute de actele normative de salarizare.
Astfel, întrucât la dosarul cauzei, pârâții nu au depus nici un act prin care să dovedească că pentru perioada noiembrie 2005- 31.12.2007 persoanele în numele si pentru care s-a formulat prezenta acțiune au încasat drepturile salariale reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare, instanța a constatat că acțiunea acestora este parțial întemeiată, respectiv pentru perioada noiembrie 2005- 31.12.2007. Articolul 269 alin. 1 Codul muncii, prevede că angajatorul este "obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat, în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
În ceea ce privește pretențiile corespunzătoare perioadei 1.01.2008- noiembrie 2008, instanța a reținut că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate deoarece, potrivit prevederilor art. 5 din OUG nr. 15/ 2008, adoptată prin Legea nr. 221/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, tranșele suplimentare în discuție nu se mai acordă separat, distinct de salariul calculat potrivit prevederilor anexei 2 din acest act normativ, ci sunt incluse în coeficienții de multiplicare din anexa 2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscute, respectiv cele de 30- 35 ani, 35- 40 ani, si peste 40 ani de învățământ.
Cum reclamanților le-a fost achitat în perioada ianuarie - noiembrie 2008 salariul calculat potrivit prevederilor anexei 2, prin aplicarea coeficienților stabiliți de această anexă, care includ, adică conțin, si coeficienții suplimentari prev. de art. 50 al.2 din Legea nr. 128/1997, instanța a reținut că pretențiile reclamanților pentru această perioadă sunt neîntemeiate.
Raportat considerentelor arătate, instanța a admis în parte, acțiunea reclamatei si a obligat pârâții să asigure și să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30,35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pentru perioada noiembrie 2005- 31.12.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Convenția Județeană a Sindicatelor din Învățământ V,criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A invocat recurenta că în mod greșit prima instanță a respins capătul de cerere referitor la pretențiile aferente anului 2008.
A motivat recurenta că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiileO.15/2008 care prevăd în art.5 alin 2 faptul că "în coeficienții de multiplicare din anexa 2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscute de peste 30,35 și 40 de ani în învățământ,sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzută de art.50 alin 1și 2din legea 128/1997 cu modificările și completările ulterioare.
A motivat în continuare recurenta că această dispoziție a fost inclusă în cuprinsul OG15/2008 tocmai pentru a contracara efectul hotărârilor judecătorești.Susține în continuare recurenta că dovada faptului că pentru tranșele suplimentare de vechime acordate la 30,35 și peste 40 de ani nu a fost acordată creșterea coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul
corespunzător tranșei anterioare de vechime în anul 2008,se realizează prin compararea celor două grile de salarizare,mai exact, prin compararea anexei nr.2 a celor două grile,anexele referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat, din care ar rezulta ca aceste transe suplimentare au fost incluse în coeficienții de multiplicare din anexa 2 actului normativ de salarizare, in realitate, singura schimbare din grila de salarizare fiind cea de la art.1 pct.1 lit. restul coeficienților rămânând neschimbați.
Recursul declarat de reclamanta Convenția Județeană Sindicatelor din Învățământ V nu este întemeiat.
Astfel, conform prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea 128/1997 "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 ș la peste 40 de ani de activitate în învățământ", iar potrivit alin. 2 "pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Ca atare, personalul didactic din învățământul preuniversitar este remunerat atât în funcție de tranșele de vechime la școlarizare stabilite de lege, cât și de cele 3 tranșe suplimentare acordate la 30, 35 și 40 ani de activitate în învățământ.
Până la apariția Legii nr. 128/1997, cadrele didactice erau salarizate în funcție de 8 tranșe de vechime în învățământ, care se opreau la vechimea de peste 25 ani (Anexa I alin. 2 din HG281/1993).
Ulterior apariției Legii 128/1997, prin Legea 154/1998 (Anexa 7/1 B) a fost introduse încă 3 tranșe de vechime în învățământ, respectiv 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani. Aceste tranșe au fost menținute prin OG9/2005, OG4/2006 și OG11/2007, acte normative care stabilesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic diferențiat în funcție de vechime și grad didactic.
În lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului, nu se poate considera că aceste trei tranșe de vechime nou introduse reprezentau chiar tranșele suplimentare prevăzute de art. 50 din Legea 128/1997, știut fiind că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge.
În consecință, Curtea reține că cele 3 tranșe introduse prin Legea 154/1998 reprezintă noi tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege în sensul art. 50 alin. 1 teza întâi, și nu tranșele suplimentare, prevăzute în teza a doua a art. 50 alin. 1.
și necorelarea legislativă a actelor normative de salarizare au fost înlăturate prin OG15/2008 (aplicabilă cu data de 1.01.2008), act normativ pe care de altfel reclamanta si-a bazat acțiunea pentru drepturile aferente anul 2008. Aceasta la art. 5 alin. 2 prevede expres că: "În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzută la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzute la art. 50 alin. 2 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Acest act normativ a fost declarat parțial neconstituțional prin Decizia nr.983 din 30 iunie 2009, Curtea Constituționala reținând ca art.2, 3 si 5 ale ordonanței sunt neconstituționale chiar daca ordonanța a fost aprobata prin Legea 221/2008. Decizia are insa putere pentru viitor si nu poate influenta drepturile pentru anul 2008 solicitate prin prezenta acțiune.
Față de toate considerentele expuse, Curtea de Apel constată că prima instanță a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât, conform art.312 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul, menținând ca legală și temeinică sentința Tribunalului Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Convenția Județeană a Sindicatelor din Învățământ V, împotriva sentinței civile 527/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2009.
Presedinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red/Tehnored.
02.11.2009/2 ex.
Trib. I- si
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
