Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 973/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 973
Ședința publică din data de 8 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 și de reclamanții cu domiciliul în municipiul P,-, jud. și cu domiciliul în municipiul P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr.149 din data de 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul P,-, bloc 9,. A, etaj 3,. 10, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă SC "" SA B, reprezentată de avocat - din Baroul Prahova, lipsind recurenții reclamanți, și intimații reclamanți, și.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații reclamanți, și au depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, care fost înregistrată de compartimentul registratură sub nr. 9355/04.05.2009.
Avocat - depune la dosar concluzii scrise și în copie, în dublu exemplar, adresele nr. 3369/04.12.2000, 5922/22.11.1999, 5852/18.11.1999, 3552/29.06.1999, 3355/04.08.2000, emise de SNP SA B, raport de expertiză contabilă extrajudiciară și un set de documente privind introducerea în salariu de bază suplimentelor salariale privind aprovizionare toamnă - iarnă, contravalorii cotei de benzină, primelor de Paști și C și a contravalorii cotei de gaze, după care având cuvântul, arată nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat - având din nou cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului așa cum fost formulat, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea capătului de cerere privind obligarea societății la plata drepturilor bănești pretins cuvenite pentru aprovizionare toamnă - iarnă.
Față de recursul formula de reclamanții și solicită respingerea acestuia ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanții, au chemat in judecata pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa fie obligată pârâta la plata sumelor reprezentând drepturi salariale cuvenite si neacordate pentru perioada 2005, cu titlu de aprovizionare toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte, sume reactualizate în raport cu rata inflației de la data scadentei la plata efectivă, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramura constând în suplimentări salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat și că, în speță, dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e Codul muncii, fiind prescris termenului de prescripție de 6 luni, solicitând și respingerea acțiunii, motivându-se că drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 în salaruill de bază.
Prin sentința civilă nr. 149 din 20 ianuarie 2009 Tribunalul Prahova a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă, admițând acțiunea formulată de reclamanții, și obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant suplimentările salariale reprezentând aprovizionare toamnă iarnă pe anul 2005, conform dispozițiilor art. 176 din CCM la nivel de ramură, calculate la nivelul salariului minim pe ramură, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Prin aceeași sentință a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar reclamanții au fost salariații pârâtei, însă în perioada 2005-2006 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamna-iarnă în perioada sus-menționată.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol si gaze, energie, termica, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acorda în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Din analiza probelor administrate în cauză s-a constatat că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, în perioada 2005-2006 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales ca nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Apărările pârâtei în sensul că reclamanții nu pot solicita aceste drepturi atât timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat și că aceste drepturi ar fi fost incluse în salariul de bază s- apreciat că nu pot fi avute in vedere întrucât din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și din CCM la nivel de societate din anul 2002, reiese că în realitate, începând cu anul 2002, drepturile salariale sub forma suplimentărilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă, nu au fost incluse in salariul de bază, iar inexistența unor negocieri între patronat și sindicat privind emiterea unui contract colectiv de muncă la nivel de societate, nu o exonerează pe pârâta de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute în CCM la nivel de societate și la nivel de ramură, mai ales că inexistenta unor asemenea negocieri, nu se datorează culpei reclamanților, ci, dimpotrivă a paratei.
Așa fiind, în baza Contractelor colective sus-menționate, art.176 din CCM la nivel de ramură și a art.161 și urm. Codul muncii, tribunalul admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suplimentările salariale reprezentând aprovizionare toamna-iarna pe anii 2005-2006 conform disp.art.176 din CCM la nivel de ramura, calculate la nivelul salariului minim pe ramură, pentru fiecare an, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei fiecărei sume la data plății efective cu ocazia executării silite, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamanții au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadenta.
De asemenea, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, deoarece există identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanță și deci, calitate procesuală activă, paratei, să le achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă care au existat între părți.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatând că în speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c Codul muncii, în baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv octombrie 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recurs reclamanții și și pârâta SC SA B (filele 4-10) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivul prevăzut de disp.art.304 pct.8 pr.civilă.
In cuprinsul motivelor de recurs se critica faptul că in mod greșit instanța a obligat parata sa plătească fiecărui reclamant suplimentările salariale reprezentând suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea toamna iarna pe anul 2005, deoarece in precizările aflate la dosar s-a solicitat pentru reclamantii si, obligarea paratei la plata sumei de 1008 lei pentru fiecare, reprezentând drepturi salariale suplimentare pentru aprovizionarea de toamna iarna, pentru anii 2005 - 2006.
Instanța de fond nu a avut in vedere nici situația de calcul a drepturilor salariale suplimentare datorate de parata si nici înscrierile din carnetele de muncă, din care reiese ca reclamanta a fost disponibilizata la data de 2.10.2006.
De asemenea, se mai arata in cuprinsul motivelor de recurs ca instanta de fond a incalcat disp.art.261alin.2 pr.civilă, in sensul că nu a mentionat nici in practicaua hotararii, nici in dispozitivul sentintei, domiciliul reclamantilor asa cum a fost mentionat in cererea de chemare in judecata, neavand relevanta domiciliul ales de reclamanti.
De asemenea si parata a declarat recurs impotriva hotararii mentionate mai sus, invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta pârâtă a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În ședința dezbaterilor de astăzi, recurenta a formulat și depus concluzii scrise la care a atașat înscrisuri (filele 68-86).
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamanții au fost salariații societății pârâte SC SA B, Sucursala -astfel cum rezultă din copiile carnetelor de muncă anexate acțiunii (filele 14-63).
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariul său, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat această susținere, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamantului la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005 sau 2005-2006, după caz, astfel cum s-a solicitat.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris depus atât la instanța fondului cât și în recurs emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursala - unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată - astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și .
Prin același act normativ - Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din - " " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, din carnetele de muncă ale reclamanților mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat deoarece în cauză recurenta-pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale intimatului-reclamant prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, respectiv 2005-2006, fost în mod greșit admisă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale acesteia, ca fiind legale și temeinice.
In ceea ce privește recursul formulat de reclamanți Curtea, pentru considerentele menționate mai sus îl va respinge, critica acestora referitoare la faptul ca in mod greșit nu a fost menționata suma la care să fie obligata parata reprezentând drepturi salariale prima de toamna iarna, nemaiavând relevanta pentru considerentele menționate mai sus.
Și critica referitoare la faptul ca in mod eronat a fost trecut domiciliul ales al reclamanților in loc de domiciliul real al acestora nu constituie un motiv de nelegalitate al hotărârii, considerente, fata de care raportat la prevederile art.312 pr.civilă corob. cu disp.art.3041pr.civ. va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.149 din data de 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul P,-, bloc 9,. A, etaj 3,. 10, jud.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge recursul formulat de reclamanții cu domiciliul în municipiul P,-, jud. P și cu domiciliul în municipiul P,-, jud. P împotriva sentinței mai sus menționată, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored.VD/MD
3ex/ 29.05.2009
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
