Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 974/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 974
Ședința publică din data de 8 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.455 din data de 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în com., sat, nr. 280, jud. D, cu domiciliul în com., sat, nr. 86, jud. D, cu domiciliul în M,-, jud. D, - cu domiciliul în M, str. - -, 13, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă SC "" SA B, reprezentată de avocat - din Baroul Prahova, lipsind intimații reclamanți, și -.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă SC SA în cuprinsul motivelor de recurs solicitat în ipoteza admiterii recursului, întoarcerea executării silite.
Avocat - depune la dosar concluzii scrise și raport de expertiză contabilă extrajudiciară, după care având cuvântul, arată nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat - având din nou cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului așa cum fost formulat, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea cererii privind obligarea societății la plata drepturilor bănești pretins cuvenite pentru aprovizionare toamnă - iarnă. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr- reclamanții, și - au chemat în judecată pe pârâta SC "" SA B pentru ca prin reprezentanții săi legali să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform art.176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anii 2005, 2006 și 2007, care să fie actualizate cu indicele inflației precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt salariați ai societății pârâte, calitate în care aveau dreptul, potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze, la suplimentarea drepturilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă ce trebuia achitată în luna octombrie a fiecărui an și care nu au fost plătite în perioada anilor 2005, 2006 și 2007 astfel că se impune admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâta SC SA Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, a prescripției acțiunii si lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar pe fond respingerea acțiunii susținând că potrivit art. 176 din contractul colectiv pe ramură, capitolul 7 cuprinde dispoziții privind protecția socială a salariaților distinct privind salarizarea.
Referitor la competența teritorială se arată că aceasta aparține Tribunalului București.
In ceea ce privește excepția prescripției, se susține de către pârâta că cererea reprezintă o acțiune pentru plata unor venituri, altele decât cele salariale, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 283 lit.e din codul muncii, referitor la modul de calcul al modului de prescripției, ca termenul de 6 luni începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prin întâmpinare pârâta a mai susținut ca reclamanții nu au calitate procesuala activă, precizându-și creanța prin invocarea art. 176 din contractul colectiv pe ramură care reprezintă însa premisele acordării unui drept patrimonial salariatului, constând în venitul anual din luna octombrie pentru aprovizionare toamnă iarnă și nu un drept cert al salariaților de a încasa o sumă de bani.
Prin sentința civilă nr.455 pronunțată la 23 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea si a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă reprezentând un salariu minim pe ramură pe anii 2005-2006-2007, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Tribunalul a respins excepțiile invocate.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că potrivit art.283 din Codul muncii cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune in situația in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri, in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiunii, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori unor clauze ale acestuia. A reținut tribunalul că excepția invocată este neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților se reține că este neîntemeiată deoarece potrivit art. 176 alin.1-2 la nivel de ramură, condițiile și criteriile de acordare a drepturilor se stabilesc in contractele colective de munca încheiate la nivel de ramură. Sindicatul ca instituție reprezintă interesele salariaților, negociază CCM dar nu are un drept exclusiv în ceea ce privește acordarea sau nu a drepturilor salariale ale fiecărui salariat.
În ce privește competența teritorială, tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile disp. art.284 Codul muncii, instanța competentă fiind cea de la domiciliul reclamantului.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura pe anul 2005-2008 s-a prevăzut ca salariații societăților semnatare beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paște si C, în luna octombrie a fiecărui an si o dată pe an de o suplimentare a drepturilor salariale constând într-o suma fixă ce reprezintă salariul minim la nivel de ramura energie, termica, petrol si gaze, in luna octombrie pentru aprovizionare toamna iarna si o cota de 4000.cubi de gaze naturale o dată pe an,obligații pe care parata nu le-a îndeplinit in sensul ca nu a acordat aceste drepturi reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
De asemenea, recurenta a solicitat întoarcerea executării, în cazul admiterii recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și recurentă pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, trebuie respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză de pârâtă urmează a fi admis în temeiul art. 3041și 312 cod pr.civ. modificându-se în parte sentința și, pe fond, respingându-se acțiunea ca neîntemeiată.
În ce privește întoarcerea executării, curtea urmează să respingă această cerere deoarece nu s-a făcut dovada executării dispozițiilor tribunalului, dispoziții modificate în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.455 din data de 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în com., sat, nr. 280, jud. D, cu domiciliul în com., sat, nr. 86, jud. D, cu domiciliul în M,-, jud. D, - cu domiciliul în M, str. - -, 13, jud.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca nedovedită.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored.
3ex/ 2.06.2009
Dosar fond - al Tribunalului Dâmbovița
-
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
