Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 1/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA NR. 1
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
Grefier - -
Pe rol judecarea acțiunii civile având ca obiect "drepturi salariale" privind pe reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal au lipsit reclamanții și reprezentanții pârâților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Suceava în soluționarea prezentei cauze.
După deliberare,
CURTEA
Asupra excepției de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții - și au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se constate:
- discriminarea acestora cauzată de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin legea nr. 45/2007, coroborate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. i și ale art. 27 din nr.OG 137/2000 republicată;
- să se anuleze situația creată prin discriminare prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa 1 lit. a pct. 6-13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre noi, începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG 27/2006 (respectiv 10.04.2006), până la zi și pe viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective;
- să oblige pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În fapt, reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că prevederile art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004 și ale art. 24 din Legea nr. 508/2004 au instituit o discriminare directă între noi, magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție () și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ().
Legalitatea acestei hotărâri a fost recunoscută și prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de în Secțiile Unite cu ocazia soluționării recursului în interesul legii, decizie care este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Au mai arătat că noua modalitate de salarizare, concretizată inițial prin adoptarea nr.OUG 27/2006 și apoi prin emiterea Legii nr. 45/2007, în loc să înlăture această discriminare directă, o adâncește și mai mult, prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile menționate, deși are ca obiectiv principal eliminarea oricărei forme de discriminare în ceea ce privește modalitatea de acordare a drepturilor salariale cuvenite magistraților.
Deși actualul sistem de salarizare trebuie să dea eficiență corespunzătoare prevederilor art. 2 din OUG nr. 27/2006 aprobată, completată și modificată prin legea nr. 45/2007 în sensul că " salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și ale magistraților asistenți se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal", actele normative criticate sporesc nejustificat importanța și calitatea activității desfășurate de procurorii din și, prin salarizarea acestora potrivit criteriilor 6-13 de la lit. a din Anexa 1 la acestea, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. Această grilă de salarizare stabilește în favoarea categoriei de salariați menționată un coeficient de multiplicare cuprins între 19-23, în timp ce judecătorul cu grad de tribunal care judecă în primă instanță un dosar instrumentat de un astfel de procuror - iar în actul său de judecată efectuează controlul urmăririi penale - este salarizat cu un coeficient de multiplicare de doar 15. Diferența importantă nu este motivată în nici un fel cu obiectivitate dacă are în vedere faptul că potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 procurorii din cadrul acestor stricturi beneficiază în plus " și de drepturile prevăzute expres pentru aceștia, prin alte acte normative".
Este afectat însuși principiul unității procesului penal întrucât se recunoaște urmăririi penale superioritate în raport cu judecata.
Acordarea unei importanțe vădit superioare activității desfășurată de procurorii din cadrul și, raportat la activitatea desfășurată pentru aceleași cauze de judecători, este justificată și nu reprezintă o metodă adecvată de atingere a scopului legitim urmărit și anume " reducerea fenomenului de corupție".
Au mai arătat că din prevederile art. 45 din 209 Cod procedură penală reiese că urmărirea penală și supravegherea activității de cercetare penală este de competența procurorului de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza, art. 200 alin. 41Cod procedură penală stabilind în mod limitativ situațiile de excepție când procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauzate aflate în competența parchetelor ierarhic inferioare, justificate numai de împrejurările prevăzute la lit. a - d ale acestui din urmă text legal.
Urmărirea penală este fundamentată în mare parte pe activitatea și controlul exercitat de judecătorii care, în lumina dispozițiilor legale de procedură interne și ale celor europene, autorizează efectuarea de percheziții, interceptări telefonice, dispun luarea măsurilor preventive (arestarea, obligația de a nu părăsi localitatea, țara etc) iar activitatea de judecată este guvernată, între altele și de principiul nemijlocirii, în conformitate cu care toate probele administrate în cadrul urmăririi penale trebuie readministrate în fața instanței de judecată.
Față de această situație este firesc ca atât magistrații procurori care efectuează urmăririi penale, cât și magistrații judecători care soluționează aceleași cauze pe fond, să aibă același nivel de salarizare.
În ceea ce îi privește pe procurorii din cadrul și este de observat că, pentru ei există o excepție lipsită de orice fundament, deoarece, deși instrumentează în mod curent cauze a căror competență de soluționare în fond revine tribunalului și chiar judecătoriei, au același nivel de salarizare ca și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă, contravenind astfel criteriilor prevăzute de art. 73 din Legea nr. 303/2004 potrivit cărora stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor - inclusiv drepturile salariale prevăzute la art. 74 fac ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții și urmărește garantarea independenței și imparțialității acestora.
Ori, potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, procurorii din și sunt salarizați numai în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, indiferent de gradul de profesionalism deținut, în condițiile în care, potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțele și parchetele ierarhic superioare se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente.
Reiese că în privința procurorilor din cadrul și T există două excepții de la principiile enumerate mai sus, explicate prin faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr. 235/2005 s-au declarat neconstituționale prevederile nr.OG 43/2001 prin care Parchetul Național Anticorupție era competent cu privire la investigarea infracțiunilor comise de către deputați și senatori.
Reclamanții au susținut că prin OUG nr. 134/2005 legiuitorul a urmărit să înlăture deficiența constatată reorganizând sub titulatura de Departamentul Național Anticorupție, definit ca structură autonomă în cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ, fără a se observa că, prin încercarea de a rezolva problema competenței după calitatea persoanei, se încalcă principiile privind egalitatea în drepturi între procurorii din aceste structuri și ceilalți magistrați sub aspectul salarizării și criteriilor de promovare.
Scopul urmărit - reducerea neîntârziată a fenomenului de corupție - este legitim, metoda de atingere a acestuia nu este una adecvată și au invocat în acest sens și practica Curții Constituționale, care în considerentele Deciziei nr. 20 din 2 februarie 2000 a reținut jurisprudența îndelungată a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin Decizia nr. 135 din 5 noiembrie 1996, Curtea Constituțională a reținut că " principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite".
Astfel, consideră că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă deoarece, în conformitate cu prevederile art. 1 din OUG nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli în care se încadrează în obligația de plată respectivă.
Totodată, au mai arătat că pentru a li se realiza dreptul la plata despăgubirilor solicitate, este necesară alocarea de către pârât a sumelor datorate cu acest titlu, care să figureze în bugetul Ministerului Justiției.
De asemenea, au cerut să se constate, din conținutul cererii pe care au formulat-o că prevederile legale criticate instituie o discriminare directă potrivit art. 2 alin. 1 și 2 din nr.OG 137/2000, completată și modificată, sens în care potrivit art. 27 din acest act normativ, să se anuleze situația creată prin acordarea despăgubirilor corespunzătoare așa cum au fost arătate în petitul cererii de chemare în judecată, începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG 27/2006 până la zi și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație la data executării efective.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus puncte de vedere prin care a arătat că acesta nu are competența materială de a se pronunța cu privire la sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar, dar acest aspect nu înlătură competența instituției abilitată în materia nediscriminării să-și exprime un punct de vedere vizavi de obiectul unei asemenea spețe (punct de vedere care nu poate fi însă asimilat unei hotărâri, în sensul nașterii unor efecte juridice pentru părți).
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - B prin întâmpinare a invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât acesta nu are calitatea de ordonator principal de credite.
Potrivit art. 28 pct. e din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice " Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice doar pe baza propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite".
Potrivit art. 34 alin. 1 din Legea 500/2002 ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Pe fond, a arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de ordonator principal de credite, nefiind întrunite condițiile pentru chemarea în judecată a acestuia având în vedere faptul că obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de angajator, respectiv Ministerul Justiției.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a arătat că prin ședința din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională pronunțându-se prin deciziile 818/819/3.07.2008, asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare a reținut că " Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. 1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
A mai arătat că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului.
De asemenea, în raport de susținerile reclamanților cu privire la pretinsa stare de discriminare în care se află instanța trebuie să observe că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excedează cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, modificată și completată, rezultă că această direcție reprezintă o structură în cadrul Parchetului de pe lângă J și, ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art. 3 din nr.OUG 27/2006 și ale art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată.
Articolul 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 nu constituie o discriminare deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează aceștia.
de multiplicare 19-23, conform Anexei la nr.OUG 27/2006, lit. A nr.crt.6-13 se acordă procurorilor cu funcții de conducere și execuție ce își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă, astfel că stabilirea acelorași reguli de salarizare pentru procurorii din cadrul, structură a aceluiași parchet ce funcționează pe lângă instanța supremă este legitimă și justificată în mod obiectiv.
A mai susținut că având în vedere cele anterior menționate, rezultă că nu poate fi reținută un tratament diferențiat nelegal între procurorii și judecători, deoarece nu poate fi reținută o situație comparabilă sau analogă între cele două categorii de magistrați.
Astfel, având în vedere faptul că procurorii de la DNA și DIICOT ocupă aceste funcții pe o perioadă de timp limitată și că primesc drepturi salariale similare cu cele ale unui procuror de la Parchetul de pe lângă numai pe perioada desfășurării activității în cadrul acestor structuri, competența de soluționare a dosarelor instrumentate de acești procurori putând reveni inclusiv consideră că în mod evident criteriul esențial avut în vedere de legiuitor în acest caz este cel al nivelului instanței sau al parchetului.
Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale prin încheierea din 13 ianuarie 2009 a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 1551alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
La data de 15 ianuarie 2010 Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de muncă a repus cauza pe rol cu termen de judecată la data de 9 februarie 2010.
La termenul de judecată de astăzi, 9 februarie 2010, instanța a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentei cauze.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra excepției invocate, instanța reține următoarele:
Articolul I alin. 1 din nr.OUG 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției stabilește că, cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate în prima instanță, de curțile de apel.
Prin decizia nr. 104 din 20.01.2009, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. I și II din nr.OUG 75/2008 sunt neconstituționale.
Această decizie are efecte obligatorii în prezenta cauză, așa cum impune art. 147 alin. 4 din Constituția României.
Prin dispozițiile art. 284 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. c pr. civ. tribunalului i s-a conferit plenitudinea de competență în ceea ce privește soluționarea conflictelor de muncă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 158 alin. 3. pr. civ. și a dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții și în favoarea Tribunalului Botoșani.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 2/17.02.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Nr- din 17 februarie 2010
Către,
TRIBUNALUL BOTOȘANI
- Secția civilă -
Vă înaintăm alăturat dosarul nr- privind pe reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării întrucât prin încheierea nr. 1 din 9 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia Tribunalului Botoșani - secția civilă, pentru competentă soluționare.
Dosarul conține un număr de _____ file.
Președinte, Grefier,
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Maierean Ana
