Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1036/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1036/2009
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.417/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că în cauză s-a ivit un incident procedural legat de compunerea completului de judecată. Întrucât judecătorul s-a abținut, incidentul procedural a fost soluționat prin includerea în complet a judecătorului de permanență, conform procesului verbal încheiat.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor civile de față;
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr- reclamanții, - și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata, retroactivă începând cu data de 01.10.2004 și în continuare,către fiecare reclamant drepturilor salariale reprezentând sporul de periculozitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară.
În motivarea acțiunii lor reclamanții arată că au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Sibiu.
Potrivit art. 7 din OUG nr. 27/2006 pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare și/sau periculoase trebuie să se acorde sporul solicitat prin acțiune, proporțional cu timpul efectiv lucrat.
Expunerea la pericol rezultă și din formularea art. 77 din Legea nr. 303/2004.
Conform art. 40 din CCM la nivel național sporul de periculozitate se diferențiază de sporul pentru condiții nocive.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că art. 7 din OUG nr. 27/2006 stabilește că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat.
Din interpretarea textului de lege rezultă cu claritate că acordarea sporului de 15% este condiționată de stabilirea pe baza unei expertize se specialitate a existenței unor condiții de muncă care pot fi deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase și pot de la o situație la alta.
Prin Încheierea din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Alba Iulia, în vederea soluționării cererilor de abținere formulate de judecătorii și asistenții judiciari din cadrul tribunalului.
Prin Încheierea nr.44/F/CC/3.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-, s-au admis cererile de abținere și s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Alba.
Prin sentința civilă nr. 417/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în cauză, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia, excepție invocată de instanță din oficiu.
Pe fond, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, - și în contradictoriu cu pârâți Ministerul Justiției și Tribunalul Sibiu și în consecință:
Au fost obligați pârâții în solidar, să plătească în favoarea reclamanților, corespunzător raportului de serviciu avut de aceștia, drepturile bănești cuvenite și neachitate, reprezentând 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, cu titlu spor de periculozitate, începând cu data de 01.10.2004 și în continuare.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia, ca fiind introdusă împotriva unei peroane fără calitate procesual pasivă.
Pentru a hotărî, astfel instanța a reținut în primul rând împrejurarea că este fondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia, pe considerentul că competența și responsabilitatea în ceea ce privește plata sporului de periculozitate de 15% revine în exclusivitate Ministerului Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite.
Pe fondul cauzei, pretențiile reclamanților sunt întemeiate, deoarece reclamanții se regăsesc în prezența a două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, iar ordonatorul de credite a recunoscut pe baza expertizelor de nocivitate numai sporul de condiții vătămătoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției B solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și rejudecând cauza respingerea acțiunii formulată în cauză de reclamanți.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul critică sentința atacată ca fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii; din dispozițiilor art.77 din Legea nr.303/2004 și art.27 din nr.OUG 27/2006, reieșind faptul că sporul în discuție nu poate fi acordat decât o singură dată, în urma aprecierii de ansamblu a unui expert de specialitate asupra existenței în cadrul fiecărei instanțe a condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase despre care face vorbire art. 7.
În drept se invocă: art.304 punct 9 Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art.304 indice 1 Cod procedură civilă și în limitele statuate de art.306 alin.2 cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este fondat.
Astfel, recurenții-reclamanți, judecători în cadrul Judecătoriei Sibiu, își întemeiază acțiunea în principal pe prevederile art. 7 din OUG nr. 27/2006 și art. 40 din CCM la nivel național.
Potrivit art. 7 din OUG nr. 27/2006 "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilorli se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Reclamanții susțin că dispoziția legală "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase" instituie două categorii de sporuri pentru două categorii de situații deosebite: cele vătămătoare și cele periculoase.
Pentru a clarifica acest aspect trebuie recurs la tehnica de interpretare logică, gramaticală a unui text de lege.
Dacă formularea în discuție era "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare și periculoase" atunci reclamanții puteau solicita acordarea acestui spor numai dacă toate condițiile enumerate erau îndeplinite.
Dacă legiuitorul folosea formularea fie. fie(sausau/oriori) însemna că reclamanții pot solicita acordarea sporului cu condiția să se regăsească într-una dintre situațiile reglementate.
Astfel cum este însă formulat textul legal invocat în susținerea acțiunii, prin utilizarea conjuncției "sau" după o enumerare, prin folosirea virgulei, înseamnă că dacă beneficiarul normei se regăsește în oricare dintre situațiile reglementate este îndreptățit să primească sporul.
Prin urmare, judecătorii din cadrul instanțelor beneficiază de acest spor și în situația în care lucrează numai în condiții grele, sau numai în condiții vătămătoare sau numai în condiții periculoase.
Dat fiind modul de redactare,intimații sunt îndreptățițila un unic spor de 15%și în situația în care condițiile de muncă întrunesc două sau chiar trei din condițiile deosebite avute în vedere la editarea textului de lege.
În consecință, este corectă susținerea recurentului - pârât Ministerul Justiției că textul de lege menționat nu prevede acordarea acestui spor pentru fiecare situație, cum greșit au interpretat reclamanții.
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la nivel național, și implicit aplicarea prevederilor din dreptul comun al muncii, la judecători, trebuie reținut că potrivit art. 1 alin. 2 din Codul Muncii acesta se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii, iar la art. 295 se prevede că prevederile codului se aplică și acelor raporturi de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Astfel cum sunt redactate aceste dispoziții, rezultă fără nici un dubiu că nu se poate vorbi de o aplicabilitate a dispozițiilor din CCM la corpul magistraților, deoarece aceștia fac parte din puterea judecătorească, au o legislație aparte, bine conturată, completă, incompatibilă cu alte reglementări de drept comun.
În acest context, nefiind un spor prevăzut de legea de salarizare a magistraților în sensul cerut de reclamanți, acesta nu poate fi acordat pe cale judecătorească, în acest sens fiind și Deciziile Curții Constituționale din 3 iulie 2008, prin care s-a statuat că:"prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsură în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."( Deciziile nr.818, 819, 820, 821/03.07.2008 Curtea Constituțională).
Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și, "in terminis",ea să creeze o nouă lege- lex tertia- cea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești
De asemenea, nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției normelor constituționale și normelor europene invocate de recurenți. Art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa( cazulThimmenoscontra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale", ori dreptul la diverse sporuri nu este în mod evident un drept fundamental, apărat și garantat de Convenție.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin.2 coroborat cu art. 304 punct 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art.81 din Legea nr. 168/1999, curtea, va admite ca fondat recursul de față și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată și nelegală a acțiunii formulate în cauză de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.417/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții, - și împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnored. /T/
6 ex./27.10.2009
Jud. fond. /
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Victor Crețoiu
