Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1042/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1042
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurentul împotriva sentinței civile nr. 554 din 14 V 2009 Tribunalului Vaslui, intimați fiind:- MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, PENITENCIARUL CU REGIM . V și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, recurentul a depus la dosar, prin registratura instanței, răspunsul în scris cu privire la excepția invocat de instanță privind tardivitatea introducerii recursului.
Prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.554 din 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției, Penitenciarul cu Regim . V, și Ministerul Finanțelor Publice, B, ca prescrisă extinctiv.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că acțiunea formulată și înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Iașia fost declinată prin Sentința civilă nr. 80, pronunțată la data de 20.02.2009, în favoarea Tribunalului Vaslui.
A reținut instanța astfel investită că prin acțiunea formulată reclamantul, având calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul cu Regim . V, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați la plata către reclamant drepturilor salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, de la data de 1.05.2002 - 15.01.2006, respectiv perioada cât a fost detașat ca director la Penitenciarul Vaslui.
În motivare, reclamantul a învederat faptul că dreptul salarial mai sus arătat i se cuvine în temeiul prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cum de altfel a constatat si Înalta Curte de Justiție si Casație prin decizia în interesul legii nr. 21/2008.
În plus, reclamantul a învederat faptul că dreptul material la acțiune cu privire la drepturile salariile solicitate prin prezenta acțiune nu este prescris deoarece dreptul material la acțiune s-a născut odată cu pronunțarea Deciziei în interesul legii nr. 21/2008,pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
Legal citat, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de împrejurarea că deși repartizează creditele pentru bugetele instituțiilor publice aflate în subordinea sa, prioritățile utilizării acestor fonduri sunt stabilite de către acestea din urmă, neacordarea de către Administrația Națională a Penitenciarelor a drepturilor solicitate neputând să atragă obligarea Ministerului Justiției la plata acestor sume. Același pârât a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune pe considerentul că raportat la data nașterii drepturilor salariale mai sus arătate, termenul de prescripție cu privire la perioada în litigiu se împlinise anterior introducerii acțiunii ce formează obiectul prezentei cauze.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, analizată cu prioritate conform prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a reținut că acesta este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, deoarece acest pârât, în perioada 1.05.2002 - 15.01.2006, a avut calitatea de ordonator principal de credite cu privire la drepturile salariale ale reclamantului, ordonatori secundari și terțiari fiind Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul cu Regim . V, în această calitate, Ministerul Justiției și Libertăților repartizând creditele bugetare aprobate pentru instituțiile ierarhic inferioare (art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice).
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtul Ministerul Justiției, analizată si aceasta cu prioritate, instanța a reținut faptul că acesta este întemeiată și a fost admisă ca atare.
A reținut în acest sens prima instanță că potrivit prevederilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În acest sens sunt si dispozițiile art. 166 alin. 1 din Codul Muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru o fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Prin definiție, dacă prescripția are ca efect stingerea dreptului material la acțiune în sens material, atunci dreptul trebuie să fie născut. Pe de altă parte, însăși rațiunea prescripției - stimularea titularului dreptului sau sancționarea pasivității lui, nu subzistă în condițiile inexistenței dreptului la acțiune.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale constând în sporul de 50 % pentru risc si suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1.05.2002 - 15.01.2006.
Raportat la prevederile legale mai sus arătate,instanța a reținut că prescripția începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, deci de când s-a născut dreptul, iar nu de la data la care s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr. 21/2008. Acesta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi. În plus, nici nr.HG 232/2005 nu are efect întreruptiv de prescripție.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii, 26.01.2009, reclamantul este îndreptățit să pretindă drepturi salariale doar pentru un interval de 3 ani anteriori introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii coroborat cu prevederile art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
Ca atare, drepturile salariale constând în sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1.05.2002 - 15.01.2006 este prescris, iar, în consecință, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea reclamantului, ca prescrisă extinctiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat recurentul că în mod greșit a reținut prima instanță că dreptul său ar fi prescris,în condițiile în care el nu a putut fi exercitat pe perioada în care a fost în mod nelegal abrogat, pentru acea perioadă el fiind suspendat.
Recursul astfel promovat a fost înregistrat la Tribunalul Vaslui la data de 01.07.2009,fapt care a determinat instanța de recurs să pună în discuția părților excepția de tardivitate a declarării recursului.
Curtea,în temeiul dispozițiilor art.137 cod proc. civ.,examinând prioritar excepția astfel invocată, constată că,în raport de data comunicării sentinței civile nr.554 din 14.05.2009 a Tribunalului Vaslui, și anume 19-06.2009,recursul a fost declarat și înregistrat la Tribunalul Vaslui abia la data de 01.07.2009,peste termenul legal de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea 168/1999.
Ca atare,instanța de recurs va da eficiență dispozițiilor art.103 cod proc. civ. care prevăd că "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea,afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa."
Așa fiind Curtea va respinge în temeiul disp. art. 80 din Legea 168/1999 ca tardiv recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr.554 din 14.05 2009 Tribunalului Vaslui,cercetarea motivelor de recurs devenind astfel de prisos.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca tardiv introdus, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 554 din 14 05 2009 Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. /2 XII 2009
Tehnored. 2 XII 2009
2 ex.
Tribunal V - Judecători
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Georgeta
