Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1041/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1041
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurenții:-, și împotriva sentinței civile nr.556 din 14 V 2009 Tribunalului Vaslui, intimați fiind:- MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL I, TRIBUNALUL VASLUI și CONSILIUL NAȚIONAL PT. COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, s-a depus de către Ministerul Justiției întâmpinare și prin poștă, ulterior celei trimise prin fax de la termenul anterior și care a fost comunicată recurenților.
Prin cererea de recurs s-a soli citat judecata cauzei în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL IAȘI sub nr-, a cărei competență de soluționare a fost declinată prin sentința nr. 81 din 20 februarie 2009 la Tribunalului Vaslui, unde a fost înregistrată sub nr-, reclamanții, -, - și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților ordonatori de credite să remunereze munca reclamanților cu aceleași drepturi salariale cu care este remunerată munca grefierilor de ședință, a grefierilor documentariști și a grefierilor statisticieni; obligarea pârâților la plata drepturilor solicitate prin primul capăt de cerere începând cu data 15.10.2008 până în prezent și în continuare pe viitor, actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca sunt angajați în cadrul Tribunalului Vaslui în calitate grefieri arhivari cu studii superioare juridice și grefieri arhivari cu studii medii. de grefier (personal auxiliar de specialitate) și, în baza deciziei Curții de APEL IAȘI, s-a dispus transformarea posturilor de arhivar în posturi de grefier - arhivar începând cu data de 01.01.2005.
Legea nr. 567/2004 reglementează statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. Invocând dispozițiile art. 1, art. 3 alin. 1 și 2 din acest act normativ, reclamanții arată că sunt grefieri - arhivari cu studii superioare sau studii medii.
Art. 21 face distincție între grefierii cu studii juridice și grefierii fără studii juridice sub aspectul perioadei de pregătire la Școala Națională de Grefieri.
Au mai fost invocate dispozițiile art. 60 și 70 din Legea nr. 567/2004, precum și modificările aduse acestui act normativ prin Legea nr. 17/2006, în sensul că perioadele prevăzute de art. 21 au fost reduse, respectiv la 6 luni pentru grefierii cu studii juridice superioare.
S-a adus o modificare și art. 38 alin. 1, în sensul că poate fi numită în funcția de grefier - arhivar, grefier registrator, agent procedural, aprod sau șofer persoana care are studii medii și îndeplinește condițiile prevăzute la art. 33 alin. 1 lit. a, d).
Potrivit art. 33 alin. 2, așa cum a fost modificat prin Legea 17/2006, la numirea în funcția de grefier, pentru îndeplinirea condiției prevăzute la alin. 1 lit. e), este necesară absolvirea de studii superioare juridice sau de studii medii. Persoanele care au studii superioare de altă specialitate, altele decât cele prevăzute la alin. 3 și 4, sunt asimilate celor cu studii medii din punct de vedere al încadrării.
Potrivit art. 37 Hot. - nr. 387/2005 la judecătorii, tribunale, tribunale specializate cu Curți de Apel funcționează personal auxiliar de specialitate și personal încadrat în departamentul economico - financiar și administrativ.
Art. 62 reglementează atribuțiile grefierului arhivar.
Potrivit art. 156 alin. 1 din Hot. - nr. 387/2005 personalului angajat în baza unui contract individual de muncă îi sunt aplicabile dispozițiile din legislația muncii în ceea ce privește încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă.
De asemenea, reclamanții au citat dispozițiile art. 5 Codul muncii, arătând că legiuitorul sancționează discriminările față de angajați, discriminări bazate pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală.
3 enumeră și alte criterii de discriminare (discriminare directă), decât cele prevăzute la alin. 2, respectiv actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. 2 care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii, iar în alin. 4 sunt reglementate cazurile de discriminare indirectă, adică actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. 2, dar care produc efectele unei discriminări directe.
Au mai fost citate dispozițiile art. 6 alin. 3, 39 alin. 1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c, art. 154, art. 157 alin. 2 și art. 166 alin. 1 Codul muncii.
Susțin reclamanții că discriminările care se fac sub aspectul salarizării sunt următoarele:
a) Deși art. 70 din Legea nr. 567/2004 nu distinge între grefierii care participă la ședințele de judecată și cei care nu participă, aceștia din urmă (grefier documentarist, grefier statistician) beneficiază de aceleași drepturi salariale ca și grefierii de ședință;
b) O altă discriminare are în vedere aspectul că absolvenților de studii juridice superioare li se acordă drepturi salariale mai mici decât cele cuvenite celor fără studii juridice superioare;
c) La un volum de muncă mult mai mare și la atribuții mult mai numeroase, grefierii - arhivari primesc o remunerație mai mică decât cea a grefierului documentarist, grefierului statistician.
Chiar și nr.OG 8/2007, care reglementează drepturile salariale ale personalului auxiliar al instanțelor începând cu anul 2007, nu prevede în mod expres o grilă de salarizare pentru grefierii arhivari cu studii superioare sau ce coeficient se aplică salariului de bază al acestora.
Apreciază reclamanții că, unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. Dacă funcția de grefier arhivar cu studii superioare nu a fost expres prevăzută, ci doar aceea de grefier arhivar cu studii medii, prin remunerarea celui cu studii juridice superioare la un salariu egal cu cel al grefierului cu studii medii, se produce de asemenea o discriminare, fapt pentru care apreciază că și grefierii arhivari cu studii superioare, trebuie remunerați la nivelul celorlalte categorii de grefieri cu studii superioare (grefier, grefier statistician, grefier informatician, grefier documentarist).
De asemenea, se mai produce o discriminare și sub aspectul muncii remunerate, sens în care trebuie analizate atribuțiile de serviciu ale fiecărei categorii de grefieri.
Reclamanții enumeră aceste atribuții: potrivit art. 62 din - nr. 387/2005 nu se poate concluziona că grefierii arhivari au atribuții mai puține și nu implică responsabilitatea pe care o implică atribuțiile celorlalți grefieri (grefierul statistician - art. 60, grefierul documentarist - art. 61). Deci, salariile trebuie stabilite și în funcție de volumul de muncă și atribuțiile fișei postului sau atribuțiile reglementate de actele normative.
Art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000 consacră principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, care sunt garantate în special în exercitarea mai multor drepturi, printre care și dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, consacrat de lit. i).
Au mai fost citate și dispozițiile art. 2 alin. 1 și 2 din același act normativ și s-a mai susținut că grefierii arhivari au salarii mai mici decât grefierii de ședință, deși actele normative care reglementează drepturile salariale nu fac asemenea distincții.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată pentru următoarele motive:
Prin Deciziile nr. 818, 819, 820/03.07.2008, Curtea Constituțională constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor <LLNK 12formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Așadar, a susținut pârâtul, stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului, iar modul de stabilire prin legi a unor drepturi nu este o problemă ce să poată fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
S-a mai susținut că dispozițiile referitoare la salarizarea grefierilor arhivari și a grefierilor registratori, prin raportare la salarizarea grefierilor de ședință, a grefierilor documentariști și a grefierilor statisticieni nu sunt discriminatorii, diferențierea de salarizare justificându-se prin criterii obiective constând în condițiile specifice prevăzute de lege pentru ocuparea funcției de grefier, natura funcției, atribuțiile și responsabilitățile deosebite, vechimea.
Opțiunea legiuitorului de a delimita o parte însemnată a personalului de specialitate utilizând termenul unitar de grefier nu trebuie interpretată în sensul că salarizarea tuturor grefierilor, independent de orice alte împrejurări care determină diferențe obiective să fie egală.
În acest sens, pârâtul a subliniat condițiile diferite cerute de dispozițiile art. 33 și art. 38 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 pentru numirea în funcția de grefier, respectiv de grefier arhivar și grefier registrator.
S-a mai arătat că nu numai condițiile de acces în funcție sunt deosebite pentru diferite categorii de grefieri, dar și atribuțiile, competențele, complexitatea sarcinilor, nivelul cunoștințelor necesare pentru îndeplinirea acestora sunt deosebite, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 50 - 54, 60, 61, 62 și 67 din Hotărârea nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Astfel, s-a susținut că la situații diferite pot fi aplicate tratamente juridice diferite.
Prin sentința civilă nr. 556 din 14 mai 2009, TRIBUNALUL VASLUIa respins acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pentru a ne afla în domeniul de aplicare a art. 2 alin. 1 din OG137/2000 ce consacră definiția discriminării, deosebirea, excluderea, restricția trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art. 2 alin. 1 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea prin înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Raportat la art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În același sens, a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fi tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela al egalității de tratament în stabilirea salariului, consacrat de art. 41 alin. (4) din Constituția României, de art. 5 și 6 alin. (3) din Codul muncii, în concordanță cu normele Uniunii Europene.
Acest principiu de ordine publică: "la muncă egală sau de valoare egală, salariu egal" exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor. Dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică.
Așa cum a apreciat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia în interesul legii nr. 24/12.05.2008, sunt admisibile, însă, diferențieri de salarii pentru funcții/posturi similare dacă sunt dimensionate în funcție de nivelul studiilor, în raport cu importanța și complexitatea muncii, cu funcția/postul/meseria îndeplinit(ă) după cantitatea, calitatea și valoarea muncii, în raport cu condițiile de muncă și în funcție de vechimea în muncă, îndeosebi în specialitate, diferită.
Și în sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil în interiorul aceleiași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile însă diferențieri întemeiate obiectiv și rezonabil între domenii sau niveluri, fără a fi vorba de existența unor discriminări.
Principiul egalității de tratament în stabilirea salariilor nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite, pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Diferența de tratament juridic este discriminatorie, doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil, de proporționalitate, între mijloacele folosite și scopul urmărit.
În speță, drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești formează obiectul unor reglementări speciale.
Conform art. 60 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, "pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al in stanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege".
Potrivit art. 3 alin. 1 din nr.OG 8/2007, de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului"
Nu se poate vorbi în situația de față de un tratament preferențial ori de o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât situațiile nu sunt analoage sau comparabile.
În materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu numai prin prisma calității de personal auxiliar de specialitate, întrucât criteriul este prea general, ci în raport de atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri, care sunt diferențiate atât din punctul de vedere al funcției, cât și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară, cu incidență în ceea ce privește condițiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
Ori, modalitățile de recrutare și cerințele la angajare sunt diferite în cazul grefierilor arhivari și registratori în raport cu ale grefierilor de ședință, statisticieni și documentariști.
Astfel, potrivit art. 9 din Legea nr. 567/2004, grefierii arhivari, grefierii registratori și personalul conex se recrutează prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante, concurs ce se organizează la nivelul fiecărei curți de apel sau, după caz, la Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sprijinul Școlii Naționale de Grefieri, potrivit Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 567/2004, grefierii arhivari și grefierii registratori care promovează concursul prevăzut la art. 9 vor efectua un stagiu de specializare de două luni în cadrul Școlii Naționale de Grefieri.
În schimb, potrivit art. 21 din Legea nr. 567/2004, pentru grefierii cu studii superioare de altă specialitate sau studii medii, durata cursurilor de formare inițială în cadrul Școlii Naționale de Grefieri este de un an, respective 6 luni pentru grefierii cu studii superioare juridice, și include pregătire teoretică și stagiu practic. Aceștia trebuie să susțină un examen de absolvire, pe care să-l promoveze cu cel puțin media 6 pentru a primi atestat (art. 22). cu atestat ai Școlii Naționale de Grefieri vor fi repartizați, în ordinea mediilor de absolvire, pe posturile vacante de la instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea, pentru care au susținut concursul de admitere (art. 23).
În conformitate cu dispozițiile art. 33 din Legea nr. 567/2004,Poate fi numită în funcția de grefier persoana care îndeplinește următoarele condiții:
a) are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;
b) nu are antecedente penale, nu are cazier fiscal și se bucură de o bună reputație;
c) cunoaște limba română;
d) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea funcției;
e) are studii superioare de specialitate sau studii medii, cunoștințe de operare pe calculator sau de dactilografiere;
f) este absolventă a Școlii Naționale de Grefieri".
În schimb, conform art. 38 alin 1,Poate fi numită în funcția de grefier arhivar, grefier registrator, agent procedural, aprod sau șofer persoana care are studii medii și îndeplinește condițiile prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a) -d)".
Rezultă, așadar, că situația celor două categorii de grefieri în discuție, chiar dacă fac parte din categoria mai largă a personalului auxiliar de specialitate, nu este identică și nici comparabilă, diferențierea fiind întemeiată obiectiv în raport cu funcția îndeplinită, condițiile necesare pentru ocuparea funcției, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora, reglementate - în cazul acestora - de Hotărârea nr. 387/2005.
Ori, raportat prevederilor legale expuse, legiuitorul a diferențiat coeficienții de multiplicare a celor două categorii de grefieri în discuție, tocmai având în vedere cerințele de numire și pregătire profesională diferite, ce determină ca și conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora să fie diferite.
Ca atare, instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, nu contravine principiului constituțional pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală, deoarece art. 41 alin. (4) din Constituția României vizează doar excluderea oricărei discriminări în materia stabilirii sau modificării salariilor categoriilor de personal care au același fel al muncii, aceleași cerințe și condiții de muncă, aceleași atribuții de serviciu, nu și identitatea de tratament juridic.
În consecință, se justifică nu numai existența unui regim juridic diferit față de anumite categorii de personal, dar și necesitatea lui, deoarece respectarea principiului constituțional amintit nu presupune o uniformitate, respectiv o egalitate de tratament juridic aplicat unei categorii de personal, în comparație cu alta.
Fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată presupune interpretarea dispozițiilor art. 2 și art. 27 din nr.OG 137/2000 în sensul pe care Curtea Constituțională l-a considerat neconstituțional (Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 prin Deciziile nr. 821/3.07.2008, nr. 818/3.07.2008, nr. 820/2.07.2008, publicate în Monitorul Oficial din 16.07.2008).
Admițând o astfel de cerere, instanța ar fi apreciat că "omisiunea legiuitorului de a le acorda și reclamanților beneficiul acestor drepturi constituie o discriminare contrară legii și normelor comunitare". Ori, prin deciziile mai sus arătate un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței pe care-și fundamentează reclamanții pretențiile - înțeles prin care se conferă instanțelor judecătorești competența dea desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative (cazul în speță) a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, și.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, recurenții susțin că, în mod nelegal, instanța de fond a respins acțiunea, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile existenței discriminării. A fost dezvoltată o "teorie" doar prin prisma normelor referitoare la condițiile de angajare, fără a face dovezi clare că atribuțiile concrete de serviciu și gradul de solicitare profesională a reclamanților, care au cunoștințe de operare pe calculator, sunt mai reduse decât ale celorlalte categorii de grefieri.
Mai susțin recurenții că prima instanță a fost solicitată să se pronunțe pe constatarea unei discriminări și că drepturile lor există reglementate, dar se aplică diferențiat și abuziv, întrucât se face o interpretare greșită a dispozițiilor art. 33 coroborat cu art. 38 din Legea nr. 567/2004.
Menționează recurenții, ca motive întemeiate pentru promovarea acțiunii, practica judiciară și protestul stradal.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că, în mod corect, TRIBUNALUL VASLUIa respins acțiunea formulată de recurenți.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin acțiunea introductivă, recurenții reclamanți, și au solicitat remunerarea muncii lor cu aceleași drepturi salariale cu care este remunerată munca grefierilor de ședință, a grefierilor documentariști și a grefierilor statisticieni și plata drepturilor solicitate prin primul capăt de cerere începând cu data 15.10.2008 până în prezent și în continuare pe viitor, actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective. Așadar, recurenții au solicitat, invocând în motivarea acțiunii tratamentul diferențiat în materia salarizării, plata drepturilor salariale cuvenite unor alte categorii profesionale.
Prima instanță a constatat, în mod corect, că drepturile salariale cuvenite recurenților sunt stabilite prin lege, deci nu este imputabilă angajatorului salarizarea diferențiată a acestora în raport cu alte categorii profesionale. În acest sens, prima instanță s-a întemeiat și pe deciziile pronunțate de Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea dispozițiilor OG nr. 137/2000, decizii care sunt obligatorii, deosebit de "practica judiciară la nivel național" invocată de recurenți. Interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României se asigură de către Înalta Curte de Casație și Justiție, doar dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recursul în interesul legii fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 Cod proc. civilă. În același context, nu constituie "motiv întemeiat pentru promovarea acțiunii" nici protestul stradal sau alte acțiuni promovate.
În ceea ce privește tratamentul discriminatoriu, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile discriminării. Contrar susținerilor recurenților, instanța de fond a avut în vedere nu numai criteriile de înscriere și de recrutare diferite, ci și modul în care acestea se reflectă în conținutul și complexitatea atribuțiilor de serviciu, așa cum sunt reglementate prin Hotărârea CSM nr. 387/2005. Nu instanței de judecată, ci recurenților care au invocat un act de discriminare, le revenea obligația de a "face dovezi clare" cu privire la atribuțiile concrete, de serviciu, ale fiecăruia, precum și cu privire la gradul de solicitare profesională. Față de informatizarea instanțelor, Curtea constată că, prin ele însele, abilitățile de operare pe calculator, de care dispun recurenții, ca și grefierii de ședință, nu justifică remunerarea egală a celor două categorii de personal auxiliar de specialitate.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 556 din 14 05 2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
// 24 XI 2009
2 ex.
Tribunal V - Judecători:-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Georgeta
