Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 106/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 106
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu Liliana Bența
Asistent Judiciar - -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul, pârâți fiind:- MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată, reclamantul a depus la dosar, prin registratura instanței o cerere prin care solicită admiterea acțiunii și judecata să se facă în lipsă.
Instanța, verificînd actele și lucrările dosarului, văzînd că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămîne în pronunțare pe excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Public, pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și pe fondul acțiunii.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL IAȘI cu nr. 600/45/23.07.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata, actualizată în raport de indicele de inflație, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.09.2000-1.10.2004, precum și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în perioada august 1998-septembrie 2002 îndeplinit funcția de procuror șef secție urmărire penală, anticorupție și criminalistică la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, iar în perioada 1.09.1992-1.10.2005 a ocupat funcția de șef serviciu al Parchetului Național Anticorupție
Pentru perioada 1.10.2004-1.10.2005, i s-a acordat acest spor prin sentința civilă nr. 309 din 27.02.2008 a Tribunalului Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Deși era un drept câștigat, de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat, fără justificare rațională, prin G nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
A fost invocată și decizia nr. 21 Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii formulat de procurorul general al României, precum și HG nr. 232/2005 prin care s-a recunoscut explicit discriminarea, ceea ce are ca efect ștergerea prescripției scurse.
Reclamantul a depus copii de pe înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcția Națională Anticorupție a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la drepturile solicitate, întemeindu-se pe dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii. Susține pârâta că, în prezenta cauză, nu a avut loc niciodată o recunoaștere a dreptului, în sensul art. 16 lit. a din Decretul 167/1958.
Pe fondul cauzei, se arată că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost expres abrogat prin punctul 42 din OG nr. 83/2000.
Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă, întemeindu-se pe dispozițiile art. 1 alin. 1 și 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Față de obiectul cererii, pârâtul a solicitat "introducerea în cauză" a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, în calitate de ordonator secundar de credite.
Pe fondul cauzei, pârâtul a menționat decizia nr. 21/10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar cu privire la plata drepturilor actualizate a arătat că nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Pârâtul a mai precizat că formulează cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, însă o atare cerere nu a fost depusă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat "precizări", prin care, citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, se concluzionează că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige Ministerul Economiei și Finanțelor la ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea excepției invocate prin întâmpinare și "scoaterea din cauză".
Prin întâmpinare, același pârât a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. S-a susținut că nu există raporturi juridice între pârât și reclamant, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat "note de ședință" prin care, menționând decizia nr. 821 din 3 iulie a Curții Constituționale, a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 47/1992 și să se respingă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant, care și-ar fi întemeiat-o pe dispozițiile OUG nr. 137/2000.
Examinând excepțiile invocate de pârâți, Curtea constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiată.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, așa cum arată pârâtul, obligarea la plata unor sume către reclamant, cu care, într-adevăr, pârâtul nu are raporturi juridice, și nici finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Neîntemeiată este și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta Direcția Națională Anticorupție și pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în condițiile în care, prin pct. 3.2. Cap. VI Anexa 2 la HG nr. 232/2005, ce reglementează planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, se prevede plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate pentru care nu există hotărâri judecătorești, aferente perioadei 2000-2004. Această prevedere echivalează cu o recunoaștere a drepturilor salariale solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 și art. 166 alin. 2 Codul muncii, care a întrerupt cursul prescripției extinctive.
În consecință, cele două excepții vor fi respinse.
Pe fondul cauzei, se reține că, în perioada pentru care s-a solicitat plata sporului de 50%, reclamantul a avut calitatea de magistrat. Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Salarizarea personalului din organele autorității judecătorești nu face parte din domeniile care se reglementează prin legi organice, prevăzute în art. 72 alin. 3 din Constituția României în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000, așa încât, potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, deci și în domeniul salarizării personalului din organele autorității judecătorești.
În aceste condiții, Parlamentul a adoptat Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să adopte ordonanțe în mai multe domenii, printre care și salarizarea. Astfel, potrivit art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La data de 29 august 2000, în temeiul legii de abilitare, Guvernul a adoptat Ordonanța nr. 83 de modificare și completare a Legii nr. 50/1996.
Deși Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, prin nr.OG 83/2000, art. 1, pct. 42, s-a prevăzut că art. 47 se abrogă. Conform art. 54 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimente legislative distincte, care pot interveni pe durata existenței unui act normativ. 2 prevede că evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv. Or, actul normativ ulterior de același nivel cu Legea nr. 50/1996 a fost Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul i-a fost delegată competența numai pentru două evenimente legislative, respectiv modificare și completare, nu și pentru abrogare.
În același sens, este și Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, care, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință, față de considerentele expuse, reținând că pretențiile reclamantului, care nu au natura juridică a unor despăgubiri acordate în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 137/2000, sunt întemeiate, se va admite cererea formulată, iar pârâții Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție vor fi obligați la plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în conformitate cu dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii, pentru asigurarea reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamant.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților dispuse prin prezenta hotărâre, așa încât cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâta Direcția Națională Anticorupție va fi respinsă.
În ceea ce privește cererea de "introducere în cauză" a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, în calitate de ordonator secundar de credite, formulată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, se constată că terții pot fi atrași în procesul civil numai în condițiile prevăzute de art. 49-66 Cod proc. civilă, care nu reglementează și instituția "introducerii în cauză".
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Public, și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Admite acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în I,-,.4, scara B,.2 în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție cu sediul în B, B-dul. - nr.14, sector 5, cod 75101, Direcția Națională Anticorupție cu sediul în B,--81, sector 1 și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, codul poștal -.
Obligă primii doi pârâți să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu data de 01.09.2000 și până la data de 01.10.2004, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin această hotărâre.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Direcția Națională Anticorupție.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASIST.JUD. ASIST.JUD.
Grefier,
Red.
Tehnored./
25.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu Liliana Bența
