Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1063/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1063
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 26 din 16.09.2008 a Curții de Apel Iași (dosar nr-), intimați fiind, Curtea De Apel Iași, Tribunalul Iași, Tribunalul Vaslui, ( ), ( ) -, ( ), I, - și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al șaselea termen de judecată. S-a solicitat judecata în lipsă
Instanța, verificând actele si lucrările dosarului, si văzând că s-a solicitat judecata in lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor de față.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr. 1890/99/08, reclamanții, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Tribunalul Vaslui și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea primilor patru pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996. Deși era un drept câștigat, de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat, fără justificare rațională, prin G nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 și nu a mai fost prevăzut nici de nr.OUG 177/2002. Abrogarea nu poate produce consecințe juridice, atâta timp cât nr.OG 83/2000 este un act normativ de nivel inferior legii, venind în contradicție cu prevederile Constituției și ale Legii nr. 24/2000.
Au mai susținut reclamanții că, prin dispozițiile art. 77 din Legea nr. 303/2004, legiuitorul recunoaște expres existența factorului de risc. În prezent, drepturile de natură salarială ale judecătorilor sunt reglementate prin nr.OUG 27/2006, care, în art. 2, include între criteriile de stabilire a drepturilor salariale, și pe cel referitor la riscurile funcției, însă judecătorii sunt prejudiciați în mod direct prin neplata sporului, atât timp cât recunoașterea riscurilor funcției nu este concretizată în acordarea lui. sporului pentru judecători constituie discriminare față de alte categorii de profesii din sistemul administrației, poliției, penitenciarelor, care beneficiază de acesta.
A fost invocată și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune. Citând dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile art. 166 din Legea nr. 53/2003, pârâtul arată că dreptul la acțiune privind drepturile salariale pretinse de reclamanți este prescris în totalitate.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că art. 47 din Legea nr. 50/1996, invocat de reclamanți, a fost abrogat total și expres prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000. Adoptarea acestui act normativ a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut de Legea nr. 154/1998. Acest act normativ a mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială, cât și coeficientul de multiplicare, fiind evident că finalitatea modificării legislației nu a fost, în nici un caz, diminuarea drepturilor salariale, ci creșterea lor, în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri în indemnizația unică.
A mai susținut pârâtul că, marea majoritate a instanțelor, având în vedere evidența și notorietatea argumentelor formulate, au respins acțiuni similare.
La data de 23 mai 2008, fost înregistrată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții,(), () -, ( ), în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea De Apel Iași, Tribunalul Iași, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Neamț, Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Iași Și Ministerul Finanțelor Publice, prin care au solicitat ca primii șase pârâți să fie obligați la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, pentru perioada noiembrie 2000-25.05.2004, și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea cererii, intervenienții au arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996. Deși era un drept câștigat, de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat, fără justificare rațională, prin G nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 și nu a mai fost prevăzut nici de nr.OUG 177/2002. Abrogarea nu poate produce consecințe juridice, atâta timp cât nr.OG 83/2000 este un act normativ de nivel inferior legii, venind în contradicție cu prevederile Constituției și ale Legii nr. 24/2000.
Au mai susținut intervenienții că, prin dispozițiile art. 77 din Legea nr. 303/2004, legiuitorul recunoaște expres existența factorului de risc. În prezent, drepturile de natură salarială ale judecătorilor sunt reglementate prin nr.OUG 27/2006, care, în art. 2, include între criteriile de stabilire a drepturilor salariale, și pe cel referitor la riscurile funcției, însă judecătorii sunt prejudiciați în mod direct prin neplata sporului, atât timp cât recunoașterea riscurilor funcției nu este concretizată în acordarea lui. sporului pentru judecători constituie discriminare față de alte categorii de profesii din sistemul administrației, poliției, penitenciarelor, care beneficiază de acesta.
A fost invocată și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii.
Intervenienții au depus un tabel cu instanțele la care au funcționat în perioada pentru care se solicită drepturi salariale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI a solicitat respingerea cererii de intervenție ca nefiind admisibilă în principiu, deoarece, în materia litigiilor de muncă, o terță persoană nu poate solicita stabilirea unor drepturi decurgând dintr-un raport de muncă, în care subiect este persoana care figurează ca parte în cererea principală, caracterul personal al raportului de muncă impunând această soluție.
Pe fondul cauzei, pârâtul și-a menținut punctul de vedere exprimat în întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanți.
Reclamanții au depus precizări, în care au arătat că dreptul la acțiune s-a născut la data pronunțării deciziei nr. 21/10 martie 2008 ÎCCJ, depusă în copie, prin care s-a constatat îndreptățirea la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. S-a susținut că nu există raporturi juridice între pârât și reclamanți, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
La data de 16 iunie 2008, fost înregistrată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, I, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând obligarea primilor pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu noiembrie 2000, până în luna iulie 2004, și obligarea pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea cererii, intervenienții au arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996. Deși era un drept câștigat, de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat, fără justificare rațională, prin G nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 și nu a mai fost prevăzut nici de nr.OUG 177/2002. Abrogarea nu poate produce consecințe juridice, atâta timp cât nr.OG 83/2000 este un act normativ de nivel inferior legii, venind în contradicție cu prevederile Constituției și ale Legii nr. 24/2000.
Au mai susținut intervenienții că, prin dispozițiile art. 77 din Legea nr. 303/2004, legiuitorul recunoaște expres existența factorului de risc. În prezent, drepturile de natură salarială ale judecătorilor sunt reglementate prin nr.OUG 27/2006, care, în art. 2, include între criteriile de stabilire a drepturilor salariale, și pe cel referitor la riscurile funcției, însă judecătorii sunt prejudiciați în mod direct prin neplata sporului, atât timp cât recunoașterea riscurilor funcției nu este concretizată în acordarea lui. sporului pentru judecători constituie discriminare față de alte categorii de profesii din sistemul administrației, poliției, penitenciarelor, care beneficiază de acesta.
A fost invocată decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii, iar intervenienții, - Și au precizat instanțele la care au funcționat ca judecători.
Prin încheierea din 25 iunie 2008, având în vedere dispozițiile art. II alin. 1 și 2 din nr.OUG 75/2008, cauza a fost trimisă, spre competentă soluționare, Curții de Apel Iași, unde a fost înregistrată cu nr-.
Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANELOR a formulat "precizări", prin care, citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, se concluzionează că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea excepției invocate prin întâmpinare și "scoaterea din cauză".
Prin sentința civilă nr.26 din 16.09.2008 Curtea de Apel Iași respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite acțiunea formulată de reclamanții, și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, (), () -, (), I, - și, toți cu domiciliul procesual ales la Curtea de Apel Iași, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în mun. B- sector 5, CURTEA DE APEL IAȘI, cu sediul în mun. I str. - nr. 25, TRIBUNALUL IAȘI, cu sediul în mun. I str. - nr. 25, TRIBUNALUL VASLUI, TRIBUNALUL NEAMȚ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin I, cu sediul în mun. I str. - nr. 26.
Obligă pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și TRIBUNALUL VASLUI să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada noiembrie 2000-august 2004, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI, TRIBUNALUL NEAMȚ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI să plătească intervenienților, (), () -, (), sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada noiembrie 2000-25.05.2004, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și TRIBUNALUL VASLUI să plătească intervenienților, I, - și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada noiembrie 2000-iulie 2004, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce sumele necesare efectuării plăților rezultate din prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această soluție prima instanța constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR este neîntemeiată.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, așa cum arată pârâtul, obligarea la plata unor sume către reclamanți și intervenienți, cu care, într-adevăr, pârâtul nu are raporturi juridice, și nici finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Neîntemeiată este și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, în condițiile în care, prin pct. 3.2. Cap. VI Anexa 2 la HG nr. 232/2005, ce reglementează planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, se prevede plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate pentru care nu există hotărâri judecătorești, aferente perioadei 2000-2004. Această prevedere echivalează cu o recunoaștere a drepturilor salariale solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 și art. 166 alin. 2 Codul muncii, care a întrerupt cursul prescripției extinctive.
În consecință, cele două excepții au fost respinse.
Pe fondul cauzei, se reține că, în perioadele pentru care s-a solicitat plata sporului de 50%, reclamanții și intervenienții au avut calitatea de magistrat. Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Salarizarea personalului din organele autorității judecătorești nu face parte din domeniile care se reglementează prin legi organice, prevăzute în art. 72 alin. 3 din Constituția României în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000, așa încât, potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, deci și în domeniul salarizării personalului din organele autorității judecătorești.
În aceste condiții, Parlamentul a adoptat Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să adopte ordonanțe în mai multe domenii, printre care și salarizarea. Astfel, potrivit art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La data de 29 august 2000, în temeiul legii de abilitare, Guvernul a adoptat Ordonanța nr. 83 de modificare și completare a Legii nr. 50/1996.
Deși Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, prin nr.OG 83/2000, art. 1, pct. 42, s-a prevăzut că art. 47 se abrogă. Conform art. 54 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimente legislative distincte, care pot interveni pe durata existenței unui act normativ. 2 prevede că evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv. Or, actul normativ ulterior de același nivel cu Legea nr. 50/1996 a fost Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul i-a fost delegată competența numai pentru două evenimente legislative, respectiv modificare și completare, nu și pentru abrogare.
În același sens, este și Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, care, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor.
1. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, arată că în mod greșit a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune. În raport de dispozițiile art.3 și 12 din Decretul 167/1958 și art.283 al.1 lit.c din Legea 53/2003 dreptul la acțiune pentru perioada anterioară datei de 22.04.2005 este prescris. A fost reținută greșit decizia în interesul legii ca justificând imposibilitatea juridică de a-și exercita dreptul la acțiune.
2. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamantă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, recurentul mai susține că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să îl oblige ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
Nu au fost administrate probe noi, iar intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea reține următoarele:
1. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada noiembrie 2000- iunie 2004 este întemeiată și va fi admisă ca atare.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Prin definiție, dacă prescripția are ca efect stingerea sau pierderea dreptului la acțiune ( în sens material), atunci dreptul trebuie să se fi născut. Pe de altă parte, însăși rațiunea prescripției - stimularea titularului dreptului sau sancționarea pasivității lui - nu subzistă în condițiile inexistenței dreptului la acțiune.
Prin acțiunea introductivă reclamanții și prin cererile de intervenție, intervenienții au solicitat plata drepturilor salariale constând în acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 actualizate în raport cu rata inflației la data plății pentru perioada noiembrie 2000- iunie 2004.
În contextul dispozițiilor legale anterior menționate, prescripția începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, deci de când s-a născut dreptul, iar nu de la data la care s-a pronunțat prin Decizia în interesul legii nr.XXI din 10.03.2008
Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii 22.04.2008 reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă drepturi salariale doar într-un interval de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare drepturile constând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada noiembrie 2000- iunie 2004 se vădește a fi prescris, iar acțiunea introdusă pentru acest interval va fi respinsă.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată.
2. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamantă, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamantă, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamantă nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 pr.civ. va respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.26 din 16.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Respinge, ca prescrisă extinctiv, acțiunea reclamanților, și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, (), () -, (), I, - și referitoare la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% pentru perioada noiembrie 2000 - august 2004.
Menține celelalte dispoziții ce nu contravin prezentei.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP I împotriva aceleași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,30 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red/Tehnored
2 ex, 19.05.2009
Curtea de Apel Iași: - -
- -
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
