Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 108/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 108
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu Liliana Bența
Asistent Judiciar - -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei privind acțiunea formulată de, B G și,în calitate de moștenitor al defunctului G și în calitate de reprezentant al minorului, pârâți fiind:- TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iad epus la dosar întîmpinare, duplicatul fiind comunicat administrativ reclamanților. În cauză s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Instanța, verificînd actele și lucrările dosarului, văzînd că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămîne în pronunțare pe excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de Ministerului Economiei și Finanțelor, pe excepția privind prescripția dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției cît și pe fond.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași cu nr-, reclamanții, B G, și, moștenitori ai defunctului G au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata, actualizată, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada oct. 2000-1.02.2007 și pe viitor, iar pentru G pentru perioada oct. 2000-7 februarie 2008; obligarea celui de-al treilea pârât la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în perioada pentru care formulează pretenții, au funcționat ca judecători la Tribunalul Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Ulterior, prin art. 50 din G nr. 177/2002, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare care a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate G nr. 177/2002, dar nu și Legea nr. 50/1996.
Au apreciat reclamanții că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas în vigoare și trebuie acordat în continuare. Mai mult, condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică în care își desfășoară activitatea nu s-au schimbat, ci s-au acutizat o dată cu intrarea României în Uniunea Europeană Au mai susținut reclamanții că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică.
A fost invocată și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii.
Reclamanții au depus copii de pe înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune. Citând dispozițiile art. 1, art. 3, art. 7, art. 12 din Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, pârâtul arată că dreptul la acțiune privind drepturile salariale pretinse de reclamanți pentru perioada octombrie 2000-1.09.2005 este prescris.
Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANELOR a formulat "precizări", prin care, citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, se concluzionează că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea excepției invocate prin întâmpinare și "scoaterea din cauză".
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. S-a susținut că nu există raporturi juridice între pârât și reclamanți, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Examinând excepțiile invocate de pârâți, Curtea constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR este neîntemeiată.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, așa cum arată pârâtul, obligarea la plata unor sume către reclamanți, cu care, într-adevăr, pârâtul nu are raporturi juridice, și nici finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Neîntemeiată este și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, în condițiile în care, prin pct. 3.2. Cap. VI Anexa 2 la HG nr. 232/2005, ce reglementează planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, se prevede plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate pentru care nu există hotărâri judecătorești, aferente perioadei 2000-2004. Această prevedere echivalează cu o recunoaștere a drepturilor salariale solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 și art. 166 alin. 2 Codul muncii, care a întrerupt cursul prescripției extinctive.
În consecință, cele două excepții vor fi respinse.
Pe fondul cauzei, se reține că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Salarizarea personalului din organele autorității judecătorești nu face parte din domeniile care se reglementează prin legi organice, prevăzute în art. 72 alin. 3 din Constituția României în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000, așa încât, potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, deci și în domeniul salarizării personalului din organele autorității judecătorești.
În aceste condiții, Parlamentul a adoptat Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să adopte ordonanțe în mai multe domenii, printre care și salarizarea. Astfel, potrivit art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La data de 29 august 2000, în temeiul legii de abilitare, Guvernul a adoptat Ordonanța nr. 83 de modificare și completare a Legii nr. 50/1996.
Deși Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, prin nr.OG 83/2000, art. 1, pct. 42, s-a prevăzut că art. 47 se abrogă. Conform art. 54 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimente legislative distincte, care pot interveni pe durata existenței unui act normativ. 2 prevede că evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv. Or, actul normativ ulterior de același nivel cu Legea nr. 50/1996 a fost Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul i-a fost delegată competența numai pentru două evenimente legislative, respectiv modificare și completare, nu și pentru abrogare.
În același sens, este și Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, care, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință, față de considerentele expuse, reținând că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, se va admite acțiunea formulată, iar pârâții TRIBUNALUL IAȘI și MINISTERUL JUSTIȚIEI vor fi obligați la plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în conformitate cu dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii, pentru asigurarea reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanți prin întârzierea plății drepturilor salariale.
Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR va fi obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților dispuse prin prezenta hotărâre.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției.
Admite acțiunea formulată de reclamanții, B G, și ambii în calitate de moștenitori ai lui G, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Iași cu sediul în nr. 20, județul I în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași cu sediul în str. - nr. 26 Județul I, Ministerul Justiției cu sediul în B-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5.
Obligă primii doi pârâți să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază lunară astfel: pentru reclamanții, și B G de la data octombrie 2000 -1.02.2007 și în continuare pe viitor iar pentru și din octombrie 2000 -7.02.2008, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin această hotărâre.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Asistenți judiciari
Grefier
Red.
Tehnored./
2 ex.
26.11.2008
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu Liliana Bența
