Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 109/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 109/
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță Izabela Mușat
Asistenți judiciari - -
-
Grefier
Pe rol fiind judecarea litigiului de muncă intervenit între reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat - pentru reclamanții, și, lipsă fiind pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar s-a depus o notă de ședință având anexate înscrisuri reprezentând o situație globală al stimulentelor acordate personalului din aparatul MJ și Ordinul 1744/C/2006.
Instanța acordă cuvântul apărătoarei reclamanților cu privire la precizarea cuantumului pretențiilor reclamanților și cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov, precum și a excepției de litispendență.
Apărătoarea reclamanților nu poate preciza cuantumul pretențiilor, consideră că s-ar putea preciza printr-o expertiză. În ce privesc excepțiile lipsei calității procesual pasive a Curții de Apel Brașov și Tribunalul Brașov solicită a fi respinse întrucât atât curtea cât și tribunalul au calitate de ordonatori de credite. Față de excepția de litispendență solicită admiterea.
Instanța deliberând, respinge de asemenea excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâții Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov prin întâmpinările de la filele 14 și 28 din dosar. Excepția este neîntemeiată. Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și C despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății și trebuie raportată la obiectul cererii de chemare în judecată în întregime.
În speță calitatea procesual pasivă a Tribunalului Brașov și Curții de Apel Brașov este justificată prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată neputând fi partajată existența acestei calități procesuale în funcție de anumite perioade pentru care pârâții au avut sau nu calitatea de ordonatori principali de credite în funcție de perioadele în care reclamanții și-au desfășurat activitatea la alte instanțe din raza de competența Curții de Apel Brașov.
Față de poziția procesuală a pârâtului Ministerul Justiției cu privire la înscrisurile depuse la dosar, instanța urmează a aplica dispozițiile art.174 Cod procedură civilă.
Cu privire la excepția de litispendență față de reclamantul din prezentul dosar și dosarul civil nr-, întrucât există identitate de obiect, cauză și părți, în baza art.163 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, admite excepția de litispendență. Totodată conexează dosarul nr- la prezenta cauză în temeiul art.164 Cod procedură civilă, având în vedere cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în dosarul -, aflată în strânsă legătură cu obiectul și cauza cererii din dosarul nr-.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în temeiul art.150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și acordă cuvântul pe fond.
Avocat - pentru reclamanți, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și motivată, menționând că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata către fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006 - 2008 de un consilier juridic, asimilat magistraților, din cadrul Ministerului Justiției, cu titlu de despăgubiri, în temeiul disp. art 21 din OUG 137/2000, sumă ce va fi actualizată la data plății, precum și la plata dobânzii legale la sumele solicitate potrivit OG 9/2000 de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prin acțiunea înregistrată subnr.925/64/8.09.2008, reclamanții și cu chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov, Tribunalul Vaslui și Curtea de Apel Iași și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării solicitând aceleași drepturi cu cele arătate mai sus. Întrucât reclamantulD. este reclamant în ambele cauze cu același obiect și aceleași părți, în baza art.163 Cod procedură civilă, Tribunalul Brașova invocat excepția litispendenței, excepție ce a fost admisă înainte de închiderea dezbaterilor.
În motivarea acțiunilor conexate se arată că personalului din cadrul Ministerului Justiției, i-au fost acordate în repetate rânduri stimulente din fondul constituit potrivit art. 25 alin 2 din legea 147/1997, sens în care au fost emise o serie de ordine de către Ministrul Justiției.
Se mai arată în continuare că nu au fost respectate normele interne privind repartizarea fondului constituit conform art. 25 alin.2 din legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora sumele constituite în acest fel se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ, și de serviciu, din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului MJ, și din alte instituții. Repartizarea fondurilor astfel obținute, s-a realizat de ordonatorul principal de credite, respectiv de Ministerul Justiției, magistrații au fost excluși de la plata acestor drepturi, fiind salarizați în mod inegal, deși se află în aceiași situație, având drepturi egale.
Astfel magistrații și personalul auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești nu au beneficiat și nu beneficiază de asemenea sume considerabile, în raport cu munca efectivă și responsabilitatea acesteia. Sumele alocate instanțelor, dacă se mai alocă, sunt ridicol de mici în comparație cu cele acordate personalului din Ministerul Justiției.
Posibilitatea recunoscută de lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, nu poate fi privită ca un drept discreționar al acestuia, ci în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea acestor premii și stimulente este obligat să respecte principiul nediscriminării în relațiile de muncă, consacrat de disp. art. 5 din codul muncii, care interzic faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință.
În drept au fost invocate disp. art. 21 al. 1 din OG 137/2000, așa cum a fost modificată ulterior, OG 77/2003 și legea 27/2004.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
La dosar s-a formulat întâmpinare de pârâții Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției, prin cere se solicită de respingerea acțiunii. În întâmpinarea formulată de Ministerul Justiției se arată că respingerea acțiunii se impune datorită faptului că reclamanții nu se află în situația valorificării unui drept și anume, a dreptului de a fi premiat, care de altfel nici nu este reglementat în vreun act normativ. Se mai arată că prin acordarea stimulentelor consilierilor din Ministerul Justiției, nu au fost încălcate dispozițiile OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare, întrucât dreptul pretins de reclamanți nu este fundamentat pe nici un act normativ, iar prin aceasta nu s-a realizat un tratament inegal.
Nici legea 146/1996 și nici normele aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1008/C/2006 nu prevăd obligativitatea acordării stimulentelor tuturor judecătorilor și personalului auxiliar din cadrul instanțelor, aceștia având numai vocația de potențiali beneficiari ai stimulentelor respective, care ar fi putut fi acordate în funcție de criteriile menționate în reglementările legale în vigoare.
Tribunalul Brașov și Curtea de Apel prin întâmpinări au invocat excepția lipsei calității procesual pasive cu privire la cele două instanțe, având în vedere că nu a deținut niciodată fondurile necesare efectuării unor asemenea plăți, Ministerul Justiției fiind acela care centralizează fondurile rezultate din colectarea taxele judiciare de timbru și timbrelor judiciare.
Se mai arată că dispozițiile art. 27 din OG 137/2000 au fost declarate neconstituționale, așa cum a stabilit Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate în ședința din 3 iulie 2008.
Pe fondul cauzei se arată că pretențiile reclamanților nu sunt întemeiate, nefiind fundamentate pe nici un temei legal.
La dosar s-a depus și punctul de vedere al CNCD.
Excepțiile invocate pe pârâți au fost soluționate înainte de închiderea dezbaterilor.
Pe fond examinând conținutul dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții au calitate de judecători la instanțele din raza Curții de Apel Brașov.
Prin mai multe ordine emise de Ministrul Justiției, pe parcursul anilor 2006-2008, au fost acordate stimulente financiare, personalului din Ministerul Justiției, din fondurile constituite în baza disp. art 25 din legea 146/1996. Respectivele ordine nu au fost atacate în instanță, iar temeinicia și legalitatea acestora nu a fost analizată de instanțele de contencios administrativ.
Legea 146/1996, prevede la modul general, scopul pentru care a fost înființat acest fond, și categoriile profesionale care sunt beneficiare ale stimulentelor respective, fără însă a reglementa și obligativitatea acordării acestora.
Prin urmare, în lipsa unui act normativ care să garanteze sau să prevadă dreptul fiecărui judecător, de a primi stimulente financiare, acesta rămâne un drept virtual, o posibilitate, condiționată de o multitudine de factori, cum ar fi existența fondurilor, și îndeplinirea criteriilor de acordare, stabilite de colegiile de conducere ale instanțelor de judecată.
Nu poate fi invocată discriminarea, în ceea ce privește acordarea acestor stimulente, întrucât reclamanții care pretind că au fost discriminați, trebuie să se afle în situații analoage sau comparabile, cerință care nu este îndeplinită.
Asigurarea egalității de tratament a salariaților și angajatorilor nu înseamnă uniformitate, nu înseamnă neluarea în considerare a particularităților, a cerințelor concrete specifice fiecăruia. În speța de față, ordonatorul principal de credite, care colectează și repartizează fondurile financiare în discuție, poate să țină seama de particularitățile care impun în mod necesar și rațional un tratament diferențiat și rezonabil în acordarea acestor premii. Este de altfel un atribut principal al angajatorului, iar legiuitorul a lăsat în sarcina acestuia și la liberul său arbitru, acordarea recompenselor și premiilor de orice fel.
De altfel, punctul de vedere al CNCD, fundamentat pe reglementările naționale și pe practica CEDO, este tot în sensul că nu se poate reține existența discriminării în ceea ce privește acordarea premiilor și stimulentelor materiale.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că pretențiile reclamanților sunt nefondate și în consecință cele două acțiuni conexate vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunile conexate (dosar - și dosar -) formulate de reclamanții, și, cu domiciliul ales la Judecătoria Zărnești,- jud.B, și și, cu domiciliul ales la Tribunalul Brașov,-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B, sector 5,-, Curtea de Apel Brașov, cu sediul în B,-, Tribunalul Brașov, cu sediul în B,B- 15 nr.45, Tribunalul Vaslui, cu sediul în V-, jud.V și Curtea de Apel Iași, cu sediul în I,- bis. jud.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 29 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Cu votul consultativ al asistenților judiciari;
-
Grefier,
Cu opinie separată
În sensul admiterii acțiunii
Asistent judciar,
- -
Opinie separată
Începând cu luna ianuarie 2006, prin ordine ale ministrului justiției, în temeiul art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 s-a aprobat repartizarea unui fond destinat stimulării consilierilor juridici asimilați magistraților din Ministerul Justiției.
Potrivit normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin.(2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, aprobate prin nr. 1.008/C din 19 mai 2006, fondul destinat stimulării personalului din sistemul justiției, în conformitate cu prevederile art. 25 alin.(2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Sumele constituite în acest fel se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și a personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu.
Repartizarea fondului destinat stimulării personalului din sistemul justiției în conformitate cu dispozițiile legii mai sus citate se face de ordonatorul principal de credite.
Repartizarea sumelor destinate stimulării personalului în cadrul instanțelor judecătorești se face pe ordonatori secundari și terțiari de credite, prin ordin al ministrului justiției, ținându-se seama, în principal, de gradul de colectare a acestor sume la nivelul ordonatorilor secundari și terțiari de credite.
Deși nu există un drept de a fi stimulat sau premiat și nici o obligație corelativă, ordonatorul de credite a înțeles să repartizeze fondul prin acordarea preferinței unei anumite categorii de personal, asimilat magistraților ignorând total magistrații, care se bucură de un statut C puțin egal.
Susținerea Ministerului Justiției că premiații au desfășurat o bogată activitate în elaborarea unor proiecte de coduri rămâne fără suport cât timp magistrații, pe lângă activitatea complexă de judecată participă și la procesul de formare continuă, la elaborarea proiectelor de acte normative, la implementarea de programe la nivelul instanțelor, activități care ar justifică aplicarea unui tratament egal.
Prin urmare, ordonatorul principal de credite, prin premierea timp de trei ani, în exclusivitate, și în repetate rânduri a unei anumite categorii de personal, a încălcat principiul nediscriminării consacrat de art.5 din Codul Muncii care dispune că: "(1) In cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. (2) Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență socială, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală este interzisă. (3) Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin.(2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii. (4) Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.(2), dar care produc efectele unei discriminări directe".
Art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului definește noțiunea de discriminare prin tratamentul preferențial acordat unui grup, fără justificare adecvată, deși ambele grupuri beneficiază de un statut egal.
In acest sens dispune și art.1 al Protocolului nr.12 la convenția menționată dar și jurisprudența CEDO, în Marchx vs Belgia, Beian vs Romania, Fredin vs Suedia, Hoffman vs. Austria, Thilimmenos vs care a stabilit că pe baza art. 14 din convenție "o distincție este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat". De asemenea, "dreptul de a nu fi discriminat este încălcat atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage fără a oferi justificări obiective și rezonabile" cum s-a întâmplat în speță, ordinele respective neprezentând nici o motivație, nicidecum una obiectivă și rezonabilă.
Potrivit art.1 alin.2 din nr.OG137/2000 principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate. Din economia acestui act normativ rezultă, de asemenea că deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie sa aibă la bază un criteriu din C prevăzut la art. 22 alin.1 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, tratate, în mod diferit.
Prin urmare, așa cum rezultă din cele mai sus expuse, premierea sistematică, timp de 3 ani, în exclusivitate, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă a asimilaților magistraților cu excluderea magistraților înșiși înseamnă tratament discriminatoriu, ce urmează a fi reparat prin admiterea acțiunii.
Prin aceasta nu se încalcă deciziile Curții Constituționale referitoare la OG nr.137/2000 întrucât instanța nu a anulat sau a refuzat aplicarea unor acte normative și nici nu a creat vreunele, ci a constatat încălcarea unora existente.
Asistent judiciar
- -
Red.op.maj: CȘ/30.10.2008
Red.op.sep.as.jud.:/30.10.2008
Dact: MD/4.11.2008 - 13 ex.
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță Izabela Mușat
