Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 112/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 112/
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Asistenți judiciari
Grefier
Pe rol fiind judecarea litigiului de muncă intervenit între reclamanții, - și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, INSTITUTUL NAȚIONAL AL MAGISTRATURII, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării potrivit dispozițiilor art.27 alin.3 din OG 137/2000, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa reclamanților, - și, precum și a pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Economiei și Finanțelor prin gfp B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a invocată prin întâmpinare la fila 65 dosar tribunal, instanța urmează a se pronunța odată cu fondul.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la această instanță sub nr.3522/21.05.2008, reclamanții, - și, în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov au solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Economiei și Finanțelor prin gfp B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâților la acordarea celor trei tranșe a creșterilor salariale prevăzute de art.1 alin.1 din OG nr.10/2007, după cum urmează: - 5% începând cu data de 1.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; - cu 2% începând cu luna martie 2007 față de nivelul din luna februarie 2007; - cu 11% începând cu data de 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Solicită ca sumele datorate cu titlu de creșteri salariale să fie actualizate conform indicelui de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă, respectiv acordarea dobânzii legale practicate de BNR.
În motivarea cererii se arată că reclamanții și-au început activitatea ca magistrați după cum urmează:
-:1.09.2006;: 15.08.2006;: 1.08.2006; anterior, începând cu 1.10.2004 toți au avut calitatea de auditor de justiție la B până la data numirii în funcție, în timpul cât au avut această calitate au primit bursă cu caracter de salariu, din care se rețineau toate taxele către stat, perioada fiind considerată atât vechimea în muncă, cât și vechimea în magistratură. În anul anterior le-au fost indexate bursele conform indexărilor acordate persoanelor salariate în sistemul bugetar.
-: 5.03.2007, anterior a avut calitatea de avocat în Baroul Sibiu;
-: 15.08.2007, anterior, începând cu 1.10.2005 a avut calitatea de auditor de justiție la B până la data numirii în funcție în timpul cât a avut această calitate a primit bursă cu caracter de salariu, din care se rețineau toate taxele către stat, perioada fiind considerată atât vechime în muncă cât și vechime în magistratură. În anul anterior i-a fost indexată bursa conform indexărilor acordate persoanelor salariate în sistemul bugetar.
Prin Ordonanțele de Guvern 6, 8, 10.11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, însă categoria judecătorilor și procurorilor a fost exclusă, creându-se un caz de discriminare.
În probațiune au fost depuse copii ale cărților de muncă.
Pârâtul Institutul Național al Magistraturii a formulat întâmpinări prin care solicită respingerea acțiunii, considerând că nu există caz de discriminare în spețăMinisterul Economiei și Finanțelor prin DGFPa formulat întâmpinare prin care invocă lipsa calității procesual pasive a acestei pârâte având în vedere că nu există nici un fel de raporturi juridice între această instituție și reclamanți, iar, pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Consiliul Superior al Magistraturiia formulat întâmpinare prin care invocă lipsa calității procesual pasive considerând că față de calitatea reclamanților de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, Consiliul Superior al Magistraturii nu justifică calitatea procesual pasivă în prezenta cauză neexistând raporturi juridice de muncă între acesta și reclamanți.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJinvocă prin întâmpinarea formulată necompetența materială a instanței considerând că este competentă Judecătoria Brașov fiind o acțiune în acordare de despăgubiri.
Pe fond solicită respingerea acțiunii.
Excepția lipsei calității procesual pasive a MEF, excepția necompetenței materiale a instanței, excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC față de MEF au fost respinse cu motivarea expresă în încheierea de la termenul din 17.09.2008.
În ceea ce privește calitatea procesual pasivă a instanța o va respinge deoarece reclamanții au ridicat pretenții față de acest pârât data fiind calitatea lor de auditor de justiție pentru o anumită perioadă de timp. Potrivit acestei calități raportul juridic dedus judecății presupune implicarea pârâtului obligațional față de reclamanți, în sensul art.106 alin.1 și 2 din Legea 304/2004 și art.17 alin.2 și 3 din Legea 303/2004 care prevăd că plata indemnizațiilor auditorilor de justiție se face din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat de.
În consecință, instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a deoarece în decursul anului 2007, reclamantul a avut calitatea de auditor de justiție până în 15.08.2007 și potrivit dispozițiilor legale susinvocate, drepturile salariale erau asigurate din bugetul.
Cu privire la acțiunea reclamanților instanța constată că este fondată.
Nu poate fi primită apărarea pârâtului MINISTERUL PUBLIC care susține că prezenta cerere este inadmisibilă dată fiind decizia Curții Constituționale 821/3.07.2008 care a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și a constatat că dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000, invocat și de reclamanții susmenționați ca temei de drept al pretențiilor lor - sunt neconstituționale "în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Această decizie a Curții Constituționale este obligatorie însă este o decizie ce impune consecvență judecătorului învestit cu aplicarea și interpretarea unui text de lege, respectiv impune norme de interpretare a dispozițiilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000, fără a exclude liberul acces la justiție al cetățeanului și a permite o analiză pe fond a pretențiilor cu care instanța a fost învestită.
Așadar cererile formulate de reclamanți în obținerea unor despăgubiri ca efect al constatării unei fapte ca fiind discriminatorie nu pot fi respinse ca inadmisibile pentru considerentul existenței acestei decizii a Curții Constituționale deoarece nu a avut loc o analiză atentă a existenței sau inexistenței discriminării invocate, iar această apreciere, constatare este atributul instanțelor de judecată atât potrivit normelor interne de drept (art.27 din OG 137/2000), dar și normelor internaționale (art.1 al Protocolului 12 la CEDO) și normelor comunitare Directiva 2000/43, 2000/78.
Principiul nediscriminării invocat de reclamanți se regăsește așadar în normele dreptului internațional și comunitar, ceea ce-i permite judecătorului să analizeze pe fond o acțiune prin care se invocă o situație de discriminare cu respectarea acestor norme de drept, iar respingerea ca inadmisibilă a unei astfel de cereri ar reprezenta o atingere a unui drept fundamental recunoscut de CEDO și implicit de dreptul intern prin art.20 alin.1 din Constituție. De altfel, Statul român a cunoscut numeroase condamnări la CEDO pentru încălcarea dispozițiilor art.6 alin.1 din CEDO de către instanțele de judecată.
Pentru o apreciere discriminatorie situației de fapt invocată de reclamanți, constând îneliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007, judecătorilor,procurorilor, personalului asimilat, instanța reține că până în ianuarie 2007 aceste indexări salariale au avut o reglementare juridică pentru toate categoriile de magistrați: atât pentru magistrații instanței de drept comun, prin (OG 27/2006 și OUG 177/2002), cât și magistrații ÎCCJ, ai Curții Constituționale cu calitate de demnitari conform Legii 154/1998.
Pentru anul 2007 sunt recunoscute aceste indexări salariale numai categoriei de magistrați prevăzută în anexa II și III din Legea 154/1998 excluzând magistrații instanței de drept comun, conform dispozițiilor OG 10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Așadar, în mod voit legiuitorul nu a mai prevăzut pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori ai Parchetelor de pe lângă Judecătorii, Tribunale și Curți de Apel) creșteri salariale pentru valoarea de referință sectorială în cursul anului 2007, deși pentru alte categorii de magistrați, au fost reglementate în continuare, și pentru anul 2007, creșteri salariale - indexări.
Trebuie remarcat că în prezent, respectiv pentru anul 2008, prin ordonanțe de guvern, guvernul a prevăzut din nou creșteri salariale, de data aceasta fără nicio distincție între categorii de magistrați existând: OG 13/30.01.2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (ordonanța se referă prin alte categorii de personal din sistemul justiției la magistrații instanței de drept comun) și OG 10/2008 care prevede creșteri salariale pentru 2008 pentru personalul contractual din sectorul bugetar și pentru personalul salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor persoanelor car ocupă funcția de demnitate publică.
Așadar, elementele discriminatorii sunt întrunite în cauză: există un tratament diferențiat aplicat unor situații egale pe baza criteriului salarial fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă și fără un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop.
Testul comparabilității în speță care presupune exercitarea tratamentului egal recunoscut cu valoare de principiu, protejat de legislația internațională și comunitară, vizează acordarea indexărilor diferențiat în rândul aceleiași categorii de persoane, cu același statut, respectiv, magistrații instanțelor de drept comun și magistrații ÎCCJ (ultima categorie reprezentând elementul de comparație).
Normele de drept internațional invocate, respectiv art.14 din CEDO și art.1 al Protocolului 12 al CEDO sunt aplicabile în dreptul internațional. România a ratificat Protocolul 12 la Convenția pentru apărarea dreptului omului care conține o prevedere de sine stătătoare (independentă de interzicerea discriminării în exercițiul oricărui drept sau beneficiu recunoscut de legea națională, adițional drepturilor din Convenție, prin Legea 103/25.04.2006 astfel, protocolul a intrat în vigoare în România la 1.11.2006 și poate fi aplicat și în speță.
Pentru aceste considerente instanța va admite în parte pretențiile reclamanților doar pentru perioada anului 2007 cu excepția reclamantului căruia i se cuvin drepturile solicitate doar de la data intrării în magistratură 5.03.2007, anterior fiind avocat, o profesie liberală și căruia nu i se poate aplica testul comparabilității și testul justificării în stabilirea elementelor discriminării invocate.
Cu privire la acordarea reactualizării și a dobânzii legale pentru drepturile salariale pretinse, curtea reține pretențiile întemeiate.
Reactualizările cu indicele de inflație pentru suma în cauză sunt acordate legal deoarece tind la acoperirea întregului prejudiciu constând în devalorizarea monedei naționale de la data nașterii dreptului de creanță și până la plata efectivă a creanței. În ceea ce privește cumulul dobânzii legale cu reactualizările și acesta este permis.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește susținerea MEF, referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept ( și - Teoria generală a obligațiilor).
De asemenea, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să vireze fondurile necesare achitării drepturilor solicitate, ca efect al admiterii cererii de chemare in garanție.
Trebuie remarcat ca respingerea excepției calității procesuale pasive a s-a raportat la obiectul cererii de chemare in garanție.
În acest sens Curtea reține că potrivit HG nr. 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Public, parchetele și instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art. 131 pct. 1 din Legea 303/2004 activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond, admițând cererea de chemare în garanție, a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare.
În ceea ce privește obiectul acțiunii principale, respectiv obligarea solidara a tuturor pârâților, inclusiv a sa plătească reclamanților sumele pretinse pe perioada vizata, se constată ca acest minister nu poate fi implicat intr-un raport obligațional direct fata de reclamanți neexistând raporturi juridice directe intre aceste părți.
Pentru aceste considerente a respins instanța pretențiile din cererea principală formulate în contradictoriu cu acest pârât și a soluționat doar pretențiile din cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Consiliul Superior al Magistraturii invocată de acesta.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții:, -, procurori, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov,-, corp B, jud., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5,-, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, cu sediul în B,-, jud.B, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV, cu sediul în B,-, jud.B, Institutul Național al Magistraturii, cu sediul în B, sector 5,-, Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în B, sector 6, Calea nr.2.
Obligă pârâții susmenționați: MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV să plătească reclamanților creșterile salariale prevăzute de art.1 alin.1 din OG 10/2007 pentru anul 2007, actualizate conform indicelui de inflație și cu aplicarea dobânzii legale până la plata efectivă, începând cu 1.01.2007 pentru reclamanții, și începând cu 5.03.2007 pentru reclamantul.
Respinge pretențiile reclamanților formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul ales la reprezentantul în teritoriu DGFP, B-dul - nr.7.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ B împotriva chematului în garanție MEF B și în consecință obligă chematul în garanție MEF prin DGFP B să aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor mai sus menționate, în favoaea reclamanților.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Cu votul consultativ al asistenților judiciari;
Grefier,
Opinie separată,
în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Judecător,
- -
Opinia separată
În dezacord cu opinia majoritară consider că acțiunea reclamanților se impunea a fi respinsă.
Drepturile bănești ce fac obiectul pretențiilor din acțiunea dedusă judecății sunt solicitate în baza art. 1 din OG 10/2007 si sunt aplicabile doar personalului contractual din sistemul bugetar si personalului care ocupa funcții de demnitate publica, in aceasta din urma categorie incluzându-se si judecătorii ICCJ si ai Curții Constituționale.
În opinia reclamanților, majorarea indemnizațiilor instituite de legiuitor în favoarea numai a unor categorii de magistrați a condus la aplicarea unui tratament discriminatoriu în rândul acestora.
Această concluzie este eronată întrucât principiul egalității astfel cum acesta se aplică in speța dedusă judecății are la bază ideea că pentru o muncă egală se impune o plată egală. Această condiție ce este de esența principiului egalității nu este îndeplinită în cauză deoarece intre magistrații de la instanțele supreme și cei de la instanțele ordinare există o multitudine de diferențe in ceea ce privește munca prestată de aceștia și din această cauză plata muncii nu este și nici nu a fost niciodată egală
În altă ordine de idei pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia textul legal invocat este discriminatoriu întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Constituția României cât și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Cu privire la acest aspect, în opoziție cu ceilalți membri ai completului, apreciez că instanțele ordinare au posibilitatea să constate doar existența unei discriminări în aplicarea unei legi de câtre anumiți subiecți de drept, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legală este aceea de a se invoca și a se constata neconstituționalitatea respectivei norme pe considerentul că încalcă principiul egalității instituit prin legea supremă. Doar Curtea Constituțională are competența legală de a aprecia că un text legal creează o discriminare și, ca atare poate stabili modalitatea în care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina încălcarea principiului egalității. În acest sens părțile sau instanțele ordinare din oficiu pot invoca excepția de neconstituționalitate în cadrul procesului pendinte.
În contextul în care norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională în perioada în care aceasta a fost în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respectivei norme, în caz contrar actul de justiție fiind derizoriu.
Conform principiului separării puterilor de stat, unica autoritate legislativă a țării este Parlamentul, astfel încât instanțele de judecată au menirea doar de a pune în aplicare dispozițiile legale adoptate de parlament, neputându-se substitui organului legislativ pentru a extinde aplicabilitatea unei dispoziții legale și altor categorii de persoane decât cele enumerate în mod limitativ de legiuitor în textele de lege de care se prevalează reclamanții din acțiunea de față.
În acest sens a decis și Curtea Constituțională prin deciziile 818, 819, 821 din 3 iulie 2008 prin care s-a constatat că este neconstituțional un asemenea înțeles al OG nr.137/2000 "prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative".
Prin urmare, acțiunea reclamanților are la bază o greșită înțelegere a noțiunii de discriminare în ceea ce privește aplicarea acestui principiu pe tărâmul dreptului la un salariu egal pentru o muncă egală, precum și o greșită interpretare a dispozițiilor legale interne și internaționale ce consacră acest drept și a practicii CEDO cu privire la aceste aspecte.
Art.28 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că "toți oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală"
Același drept este reglementat și de Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentate - art.14 sau, după data de 1 noiembrie 2006, art.1 Protocolul nr.12.
Interpretând aceste texte de lege CEDO a subliniat în repetate rânduri că există discriminare atunci când pentru persoane aflate în situații identice se aplică în mod diferit un drept recunoscut prin lege, dar și invers, persoanele aflate în situații diferite trebuie să beneficieze de un tratament diferit.
Ori, în situația noastră, magistrații și personalul auxiliar din cadrul ÎCCJ și din cadrul Curții Constituționale nu se află în aceeași situație întrucât prestează o muncă diferită și beneficiază de o salarizare diferită. A se vedea în acest sens cauze Thlimmenos contra Greciei, și alții contra Marii Britanii, sau cauza Burder împotriva Marii Britanii. În acest din urmă caz CEDO a subliniat: "Curtea a stabilit în spețele sale că, pentru a putea exista o încălcare a art.14 trebuie să există o diferență în tratamentul persoanelor în situații similare relevante. O asemenea diferență de tratament este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Cu alte cuvinte, dacă nu se urmărește un țel legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele angajatorului și țelul ce trebuie urmărit Statul contractant se bucură de o marjă de apreciere dacă și în ce măsură diferențele în cazuri similare pot justifica un tratament diferit și această marjă este de obicei largă atunci când este vorba de măsuri de strategie economică sau socială".
Judecător,
- -
Red.op.maj.:AP/12.11.2008
Red.op.sep.: CȘ/4.12.2008
Dact: MD/4.12.2008 - 15 ex.
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
