Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 112/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 112/R/2010
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C și recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1158 din 30 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții intimați, G, precum și pe pârâtul intimat TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi salariale ale personalului din justiție - spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a răspuns solicitărilor instanței de la termenul anterior de judecată prin adresa nr. 33 din 29.12.2009 a Tribunalului Cluj, aflată la filele 18 - 19 dosar.
Având în vedere că recurenții, prin memoriile de recurs au solicitat judecata în condițiile art. 242.proc.civ. Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1158 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Clujar espins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității invocate de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
A admis acțiunea formulată de către reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință:
A obligat pârâții de rd.1 și 2, în solidar, la plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 08.05.2008 și până la zi, precum și să acorde lunar acest spor, în continuare.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să pună la dispoziția pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților fondurile necesare efectuării plăților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.04.2009, reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâții TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând obligarea pârâților de rd.1 și 2 la plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază lunar brut pentru perioada 08.05.2008 până la zi și în continuare și obligarea pârâtului de rd.3 să aloce fondurile necesare efectuării plății.
În motivarea cererii reclamanții susțin că beneficiază de acest spor conform prevederilor Legii 50/1996 și a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție din 10.03.2008 și că printr-o hotărâre judecătorească au obținut acest spor, însă numai până la data de 15.04.2008.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității cererii reclamanților, motivând că nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții ca aceștia să se îndrepte împotriva sa.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea cererii reclamanților, având în vedere că prin nr.OG 8/2007 au fost abrogate prevederile Legii 50/1996.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a emis ordine prin care a precizat achitarea sporului solicitat de către reclamante începând cu data de 01.03.2009 pentru judecători, asistenții judiciari și personalul din serviciul de probațiune care au hotărâri judecătorești executorii prin care li se recunoaște plata sporului pentru viitor sau în continuare.
Instanța a apreciat că reclamanții își desfășoară activitatea în aceleași condiții ca și celălalt personal cuprins în respectivele ordine și sunt îndreptățiți să primească sporul solicitat începând cu data de 08.05.2008 până la zi, precum și în continuare.
În consecință, pârâții de rd.1-2 au fost obligați în solidar la plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație, în favoarea fiecăruia, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 08.05.2008 și până la zi, precum și să acorde lunar acest spor în continuare.
Având în vedere prevederile Legii 500/2002, excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice au fost respinse și acesta a fost obligat să pună la dispoziția Ministerului Justiției și Libertăților fondurile necesare efectuării plăților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulate împotriva acestui pârât. Pârâtul critică hotărârea pronunțată de prima instanță sub aspectul prevederilor art.304 pct.9 pr.civ.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a inadmisibilității acțiunii, arată că instituția nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții, astfel încât aceștia să fie îndreptățiți să se îndrepte direct împotriva acestuia pe calea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar. Calitatea de pârât aparține numai persoanei despre care se afirma că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.
Procedura elaborării proiectului de buget se declanșează la mijlocul anului. Ministerele transmit încă de la începutul lunii iunie, Ministerului Finanțelor Publice, solicitările privind modificările veniturilor și cheltuielilor în anul care urmează față de bugetul anului în curs. De regulă solicitările se pot face numai în cazul majorării veniturilor, respectiv al reducerii cheltuielilor, iar în cazul în care apar divergențe opiniile se analizează prin intermediul guvernului.
Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului, respectiv Parlamentului, potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
Admiterea cererii formulate împotriva Ministerului Finanțelor Publice, în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații Ministerului Finanțelor Publice, încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Potrivit art.20 și 21 din aceeași lege, Ministerul Finanțelor Publice nici nu are calitatea de ordonator de credite, iar rectificarea bugetară nu se poate efectua decât în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite. Legea bugetară anuală poate fi modificată în cursul exercițiului bugetar numai prin legi de rectificare care sunt elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate și adoptate de Parlamentul României.
Ministerul Finanțelor Publice este în imposibilitate de a modifica sau a elabora un proiect al bugetului de stat în lipsa proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Solicită ca instanța să aibă în vedere Decizia Curții Constituționale nr.821 din 3 iulie 2008 prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art.1, art.2 alin. (3) și art.27 alin. (1) din nr.OG137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Curtea Constituțională a reținut că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței încalcă principiul separației puterilor.
Împotriva aceleiași sentințe, a declarat recurs și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, arătând că hotărârea pronunțată este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Astfel, art.47 din Legea nr.50/1996 prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate. Acest text de lege a fost abrogat prin art.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Prin decizia nr.21/10.03.2008, instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000.
Având în vedere că, din februarie 2007, intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG8/24.01.2007, pretențiile reclamanților sunt nefondate. Astfel, prin art.30 din nr.OG8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Totodată, arată că la acest moment Ministerul Justiției și Libertăților plătește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică personalului auxiliar care deține hotărâri judecătorești care obligă ministerul la plata acestui spor în continuare sau pentru viitor. Acest fapt nu echivalează în nici un caz cu o recunoaștere a dreptului, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
De asemenea, instanța de fond s-a pronunțat în mod greșit asupra acordării pe viitor a sporului de stres, având în vedere că acesta reprezintă un drept eventual care nu este născut și actual.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul celor arătate mai sus.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Raportat la motivul de recurs privind caracterul nefondat al acțiunii, Curtea reține că prin Decizia în interesul legii nr. XXI din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost stabilit cu putere de lege pentru instanțe că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Se au în vedere în acest sens dispozițiile art. 329.proc.civ.
Nici pentru perioada de după intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007 nu poate fi reținut caracterul întemeiat al acestui motiv de recurs, având în vedere faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție, în cuprinsul motivării deciziei mai sus menționate, a stipulat cu claritate că "ub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Se poate observa că înaltul for jurisdicțional a repetat de trei ori că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea nici în prezent, or atât momentul pronunțării deciziei nr. XXI, 10 martie 2008, cât și cel al publicării acesteia, 13 iunie 2008, sunt ulterioare publicării nr.OG 8/2007, respectiv datei de 31 ianuarie 2007. Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere, la pronunțarea și motivarea deciziei amintite, inclusiv dispozițiile nr.OG 8/2007, situație în care caracterul obligatoriu al deciziei acesteia impune instanțelor judecătorești ca în soluționarea litigiilor privind acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, să considere că acesta a supraviețuit publicării nr.OG 8/2007.
Cât privește argumentul privind neconstituționalitatea unor prevederi ale nr.OG 137/2000, se constată caracterul nepertinent al acestuia, având în vedere că dreptul reclamanților la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost stabilit cu valoare de principiu prin Decizia nr. XXI din 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar la baza acesteia nu au stat prevederile nr.OG 137/2000, ci alte dispoziții și raționamente legale.
Nu poate fi reținut nici argumentul privind ingerința puterii judecătorești în domeniul celorlalte puteri ale statului, întrucât acordarea sau nu a sporului solicitat impune o activitate de interpretare a legii, nicidecum una de legiferare, iar pe de altă parte, această interpretare a fost făcută de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind obligatorie pentru instanțe.
Sentința pronunțată a fost criticată și sub aspectul acordării pentru viitor a drepturilor solicitate. Critica este nefondată, întrucât obligarea pârâților la plata sporului până la ziși în continuarenu reprezintă o legiferare a sporului, ci doar repararea unui prejudiciu viitor cert, legat de neplata acestui spor în viitor. În literatura de specialitate s-a agreat considerarea unui prejudiciu ca cert, chiar dacă se va produce în viitor, în măsura în care acesta este determinabil sub raportul cuantumului. Evident, sintagma "și în continuare" vizează doar perioada în care se vor menține condițiile avute în vedere la pronunțarea sentinței, anume, caracterul datorat al sporului în raport de dispozițiile legale avute în vedere de către instanțe și refuzul acordării lui de către angajator.
Raportat la apărarea recurentului Ministerul Justiție și Libertăților, cum că acordarea sporului în favoarea magistraților care dețin hotărâri judecătorești ce stipulează obligativitatea plății acestuia și pentru viitor nu reprezintă o recunoaștere a dreptului ce face obiectul prezentului litigiu, Curtea reține că respectivul argument cu are căderea de a determina modificarea sentinței, care, așa cum s-a arătat în cele de mai sus, este întemeiată în considerarea obligativității Deciziei nr. XXI din 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, și nu prin considerarea atitudinii pârâtului de a plăti sporul ca o recunoaștere a acestui drept în favoarea personalului din justiție.
Raportat la recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, Curtea reține caracterul nefondat al excepției lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că prima instanță, admițând acțiunea în contradictoriu cu acest pârât, a înțeles să îl oblige la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor de bani cuvenite reclamanților, astfel încât nu se pune problema ca prima instanță să fi avut în vedere existența unor raporturi juridice directe între reclamanți și acest pârât. A fost avut în vedere rolul acestui pârât în elaborarea bugetului de stat din grija pentru a se asigura caracterul efectiv al hotărârii pronunțate. Nu se pune problema alocării sumelor necesare achitării drepturilor recunoscute reclamanților din bugetul propriu al acestui minister, ci, așa cum s-a arătat, asigurarea efectuării demersurilor necesare pentru includerea în bugetul de stat, pentru Ministerul Public, a sumelor necesare achitării acestor drepturi.
Chiar dacă nu este în atribuția acestui minister adoptarea bugetului, ministerul este cel care elaborează proiectul de buget precum și al legii de rectificare bugetară, astfel încât cu această ocazie se impune a se avea în vedere de către pârât includerea sumelor încuviințate prin prezenta hotărâre în bugetul de stat. Cât privește necesitatea de a se depune proiecte ale bugetelor ordonatorilor principali de credite pentru adoptarea și modificarea proiectului bugetului de stat, se constată că Ministerul Justiției și Libertăților este în egală măsură parte în proces, fiindu-i opozabilă hotărârea, astfel încât ambii pârâți sunt obligați la demersurile legale enumerate chiar prin motivele de recurs pentru a se asigura achitarea drepturilor salariale restante.
Cât privește apărarea privind imposibilitatea înscrierii în bugetul angajatorului a unor plăți fără bază legală pentru respectiva cheltuială, Curtea reține caracterul său nepertinent, efectuarea plății drepturilor asupra cărora poartă litigiul reprezentând o etapă ulterioară stabilirii caracterului îndreptățit a acestor drepturi, anume, etapa punerii în executare a acestora, care nu poate fi evocată, cu dificultățile sale, ca un motiv de nelegalitate a dreptului pretins.
Critica privind situația creată prin pronunțarea unei hotărâri de obligare la plata unor sume care nu au fost aprobate prin legea bugetară anuală nu poate fi reținută, având în vedere că există posibilitatea rectificării legii bugetare, iar pe de altă parte, acest argument vizează momentul punerii în executare a hotărârii, deci nu este pertinent pentru soluționarea cererii pe fond. Obligația de a se pune la dispoziție surse financiare pentru acoperirea indemnizației este subsecventă celei de a se plăti această indemnizație de către instanța la care reclamanții își desfășoară activitatea.
Nici lipsa suportului legal pentru includerea sumelor în discuție într-o rectificare a bugetului nu poate fi reținută, având în vedere că hotărârile judecătorești irevocabile au putere de lege, astfel încât hotărârea în sine reprezintă o suficientă întemeiere legală pentru o astfel de rectificare, potrivit nr.OG 22/2002.
În drept, se reține incidența prevederilor art. 14 și 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, art. 1 din nr.OG 22/2002, art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 34/2009, art. 17.proc.civ.
Față de toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge ca nefondate recursurile formulate, având în vedere și prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.1158 din 30.04.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red. dact.:;
5 ex. 07.02.2010
Jud. fond:,
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
