Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 110/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 110/R/2010
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
Pe rol fiind contestația la titlu formulată de contestatoarea - în contradictoriu cu SRL, pentru lămurirea deciziei civile nr. 2317/R pronunțată de Curtea de APEL CLUJ la data de 26.11.2008 în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta contestatoarei - avocat din cadrul Baroului C, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care
La acest termen de judecată reprezentanta contestatoarei depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și chitanța ce atestă plata onorariului avocațial.
I se comunică întâmpinarea formulată de intimată și înregistrată la dosar la data de 18 ianuarie 2010.
Reprezentanta contestatoarei declară că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul întâmpinării însă solicită acvirarea dosarului de fond și solicită instanței să pună în vedere intimatei să precizeze dacă este de acord cu despăgubirea solicitată, în caz contrar, să se dispună efectuarea unei expertize.
Instanța, deliberând, constată că nu se impune acvirarea dosarului de fond, acesta aflându-se atașat prezentului, iar cu privire la proba solicitată o respinge ca fiind neconcludentă.
Nemaifiind formulate alte cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea contestației la titlu.
Arată reprezentanta contestatoarei că este admisibilă această contestație, termenul fiind oricând până la prescripția executării iar interesul este justificat de faptul că executarea silită nu și-a putut urma cursul datorită unor lacune din hotărârea judecătorească, iar sumele solicitate a fi introduse în titlul executoriu sunt cele temeinice.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1524 din data de 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată și precizată de către contestatoarea în contradictoriu cu intimata având ca obiect un conflict de drepturi și a fost obligată contestatoarea să achite intimatului suma de 875,23 lei reprezentând onorariu expert parțial.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, contestatoarea a lucrat în cadrul societății intimate ca și gestionar, începând cu data de 08.11.2005 și până la data de 04.09.2006, conform înscrierilor în carnetul de muncă al acesteia.
La data de 04.09.2006, prin Decizia nr. 39 din 04.09.2006, contestatoarei i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 61 lit. a din Codul Muncii, întrucât în perioada când a lucrat în cadrul magazinului afară, s-a constatat o lipsă în gestiune de 3545,32 lei, lipsă datorată nerespectării prevederilor din Regulamentul de ordine interioară.
Conform documentației de inventariere, prin gestionarea frauduloasă a mărfurilor încredințate, contestatoarea a cauzat un prejudiciu de 3.545,32 lei. Prejudiciul a fost constatat de către Comisia de inventariere numită de conducerea societății la data de 03.08.2006. Expertiza a fost efectuată de către expert și din concluziile acestei expertize a rezultat că în perioada în care contestatoarea a gestionat bunurile din cadrul magazinului Afară s-a constatat o lipsă în gestiune de 2858,24 lei.
Având în vedere că intimata a dovedit prejudiciul produs în patrimoniul său de către contestatoare, constatând că aceasta se face vinovată de producerea acestuia, prejudiciu rezultat din încălcarea în mod culpabil a îndatoririlor ce decurg din contractul individual de muncă și din fișa postului, instanța, în temeiul art. 271 alin. 1 coroborat cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul Munciis -a respins acțiunea contestatoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea.
Prin decizia civilă nr. 2317 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ s-a admis recursul declarat de reclamanta, sentința a fost modificată în întregime în sensul că s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei, a fost anulată decizia de imputare nr. 1/10.08.2006 și decizia nr. 39/04.09.2006 emisă de pârâtă.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 04.09.2006 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 26.11.2008.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.460 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Intimata a fost obligată să plătească recurentei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, art.267 din Codul Muncii prevede că " (1) Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsura, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2) în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicita de către angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii".
Pârâta-intimată nu a dovedit, deși avea obligația conform art. 287 Codul Muncii, că a efectuat cercetarea prealabilă a faptei pentru care a fost sancționată recurenta-reclamantă. Astfel, deși în decizia de sancționare (fila 9 dosar fond) se menționează că s-a desfășurat o anchetă disciplinară, în cauză nu s-a dovedit acest aspect, din procesul verbal încheiat de avocatul recurentei la data la care aceasta a fost convocată pentru cercetarea disciplinară (fila 12 dosar fond) rezultând că nu i s-a adus la cunoștință învinuirea care i se aduce și nu i s-a dat posibilitatea să prezinte probe în susținerea apărărilor sale.
În ceea ce privește Decizia de imputare nr. 1/10.08.2006, Curtea a reținut că după intrarea în vigoare a Codului muncii actual (01.03.2003), răspunderea materială a angajaților se face în condițiile art. 270 din Codul Muncii, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale. În consecință, decizia de imputare emisă de intimată este nulă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație la executare contestatoarea - solicitând admiterea acesteia, lămurirea întinderii titlului executoriu reprezentând decizia civilă nr. 2317/R/2008 a Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosarul civil nr- al Curții de APEL CLUJ, investită cu formulă executorie, în sensul determinării sumei certe reprezentând despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate începând cu data de 4 septembrie 2006 și până la 26 noiembrie 2008, datorate de debitoarea SC SRL în favoarea creditoarei -, potrivit art.399 alin 1 teza a II-a raportat la art. 3712Cod procedură civilă și art. 401 alin 11Cod procedură civilă, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor contestației la executare se arată că în baza titlului executori amintit mai sus s-a început executarea silită împotriva societății, iar la data de 13.05.2009 aceasta a plătit contestatoarei suma de 1200 lei reprezentând parte din drepturile salariale necontestate ale debitoarei, angajându-se că va achita și diferența până la concurența sumei de 12511 lei. În mod cu totul nejustificat și cu rea credință debitoarea a sistat plata drepturilor salariale, fără a-și motiva refuzul de a duce la îndeplinire dispozitivul titlului executoriu.
Contestatoarea a mai arătat că a fost anexată cererii de executare silită un mod de calcul al sumelor datorate, acesta fiind implicit acceptat de debitoarea prin recunoașterea făcută prin plata parțială.
În drept au fost invocate prevederile art. 371 ind. 1.pr.civilă, art. 399 alin. 1 teza 2 pr.civlă, art. 400 alin.2 pr.civilă, art. 401 al.1 ind. 1.pr.civilă, art 402 al.1 pr.civilă.
Intimata SC SRL prin întâmpinarea depusă la data de 18 ianuarie 2010 solicită respingerea contestației ca inadmisibilă, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, în cazul în care Curtea de Apel va considera că aceasta este admisibilă, nu se opune admiterii ei în sensul menționării în titlul executoriu a sumei indicate de contestatoare.
Analizând contestația în executare prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
Analizând cererea formulată, Curtea reține următoarele:
Art. 400.pr.civilă reglementează contestația " la titlu" prevăzând posibilitatea părților sau terților interesați să ceară instanței care a pronunțat hotărârea ce constituie titlu executor să lămurească dispozitivul acestuia sub aspectul înțelesului, întinderii sau aplicării sale.
Ca atare, ceea ce se urmărește printr-o asemenea contestație este înlăturarea caracterului echivoc al unei dispozitiv, echivocitate care împiedică punerea sa în executare. Rezultă așadar că simpla neînțelegere dintre părți cu privire la întinderea la întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii nu sunt suficiente pentru a justifica admiterea contestației, dacă creanța prevăzută în dispozitiv este determinabilă în sensul prevăzut.
În speță, Curtea apreciază că nu se impun însă lămuriri suplimentare cu privire la dispozitiv, în condițiile în care cu claritate s-a stipulat obligația ca intimatul să-i plătească recurentei-contestatoare despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data încetării raporturilor de muncă și până la data reîncadrării efective.
În mod cert, nu se poate admite că ar fi în sarcina instanței de recurs să detalieze, în fiecare litigiu având ca obiect desfacerea contractului individual de muncă și care se finalizează prin admiterea contestației, fiecare spor sau drept salarial pe care angajatorul trebuie să îl plătească angajatului reîncadrat. Textul legii, la care se face trimitere în astfel de cazuri, este îndeajuns de clar, fiind evident că angajatului reîncadrat va trebui să i se achite toate drepturile de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi avut loc ilegala concediere.
În măsura în care modul de stabilire în concret a drepturilor angajatului reîncadrat nu este conformă aprecierii acestuia, îi rămâne deschisă calea execuției silite. De altfel, în cauza de față contestatoare a și început executarea silită pentru o sumă determinată, al cărui cuantum, stabilit pe baza criteriilor din dispozitiv, nu a fost contestat de intimată. Astfel, aceasta nu numai că a achitat parțial debitul pretins, însă, prin poziția exprimată prin întâmpinare, a arat explicit că recunoaște sumele calculate de însăși contestatoarea.
Faptul că, într-adevăr, creanța nu a fost realizată integral nu deschide creditoarei această cale specifică, în lipsa oricăror nelămuriri sau neînțelegeri dintre părți cu privire la cuantumul creanței. În vederea realizării integrale a drepturilor sale, contestatoarea poate continua executarea silită a hotărârii ce constituie titlul executoriu, în condițiile reglementărilor codului d e procedură civilă, respectiv art. 372 și următoarele.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondată contestația având ca obiect lămurirea dispozitivului deciziei civile 2317/ a Curții de APEL CLUJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația la titlu formulată de contestatoarea - în contradictoriu cu SC SRL pentru lămurirea deciziei civile nr. 2317/R/2008 a Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr-.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./10.02.2010
Dact.Sz./5 ex.
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
