Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1171/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1171 /2009
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Ana
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor promovate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B împotriva sentinței civile nr. 819 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Întrucât domnul judecător lipsește din instanță la termenul din 12.11.2009, inițial fiind desemnat în completul de judecată al prezentei ședințe, s-a procedat la suplinirea acestuia de către doamna judecător -, conform planificării de permanență a secției.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, față de înscrisurile depuse în dosar și împrejurarea că recurenții solicită judecarea recursurilor în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă formulată la Tribunalul Alba sub dosar nr-, reclamanții, au chemat în judecată pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL HUNEDOARA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească în favoarea reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.09.2004 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
- obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al reclamanților.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Hunedoara.
Au fost invocate în acest sens prevederile Legii nr.444/2006, privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, potrivit cărora pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Astfel, procurorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară.
Prin OG nr.6/2007, art.15 alin.1, s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în legea nr.555/2006, ci și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Totodată, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Acest spor de confidențialitate nu a fost acordat reclamanților, în mod discriminatoriu față de celelalte categorii de personal pentru care există această obligație, deși potrivit art.99 lit. d din Legea nr.303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abatere disciplinară nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, arătând că sporul solicitat nu este stabilit prin lege iar prin neacordarea sporului de confidențialitate nu s-a creat o situație discriminatorie, deoarece diferitele categorii profesionale nu se află în situații comparabile, care să impună un tratament nediferențiat.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare în cauză prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât potrivit art.16-20 din OG nr.137/2000 republicată, această instituție nu poate fi chemată în judecată în calitate de pârâtă, fiind o instituție abilitatea și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr.137/2000, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
În temeiul art. 137 cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a admis- având în vedere că potrivit prevederilor art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare. Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Ca urmare a celor mai sus menționate instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acțiunea urmând a fi respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr. 819/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar - s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara și în consecință au fost Obligați pârâții în solidar, să plătească în favoarea reclamanților, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de confidențialitate, în procent de 15% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 01.09.2004-13.05.2009 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților, conform sentinței.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanți, împotriva pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamanții, în calitate de personal ce desfășoară activitatea în justiție, prin natura obligațiilor de serviciu îndeplinesc obligația de confidențialitate căreia i-a fost recunoscut și dreptul corelativ salarial.
Astfel, în virtutea raportului legal de muncă cu caracter sinalagmatic, există obligația, există obligația pentru angajator a contraprestației de plată a drepturilor salariale corelative îndeplinirii de către reclamanți a prestației de confidențialitate.
S-a reținut totodată tratamentul discriminatoriu aplicat reclamanților în raport cu alte categorii profesionale, între care și judecătorii militari, precum și faptul că aflându-se într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu aceste categorii, rezultă că nu poate fi tratată diferit față de restul personalului, prin refuzul acordării sporului de confidențialitate.
Acordarea despăgubirilor solicitate s-a reținut că nu se confundă cu o adăugare la lege, reprezentând o aplicare a prevederilor art. 269 Codul Muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminare în muncă.
În drept s-au avut în vedere art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin.3 din nr.OG 137/2000, art. 3 din nr.OG 38/2003, art. 13 alin.1 din OUG123/2003, art. 3 din OG19/2006, art. 15 alin.1 din nr.OG 6/2001, art. 20 alin.3 din Legea 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007, Codul Muncii, art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul 212/1974, Protocolul 12 la CEDO, Constituția României, Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 1082 Cod Civil, art. 6 și 7 din Decretul 92/1976, Legea 130/1999.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Alba Iulia.
Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea recursului sau casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea cerii de chemare în judecată ca nefondată.
În expunerea de motive a invocat dispozițiile art. 304 pct.4 Cod procedură civilă întrucât instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege prin faptul că a acordat reclamanților un spor salarial ce nu este prevăzut în legea specială de salarizare a magistraților.
Arată apoi că deși Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 46/2008 a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate în cuantum de 15 %, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între cele 3 puteri ale statului, stabilind că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Deci, Decizia nr. 46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de față.
Susține apoi că hotărârea atacată este lipsită de temei legal (art. 304 pct.9 Cod procedură civilă ), întrucât deși instanța și-a motivat sentința pe starea de discriminare, nu a făcut nicio referire la Deciziile 818/819/820/3.07.2008 ale Curții Constituționale referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2(3) și art. 7(1) din nr.OG 137/2000.
Tot în același context s-au invocat și dispozițiile Deciziei 1325/4.12.2008 ale Curții Constituționale.
Pârâta Curtea de Apel Alba Iuliaa solicitat admiterea recursului său, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților, întrucât pretențiile acestora nu puteau fi admise decât pentru 3 ani în urmă raportat la data introducerii acțiunii.
În drept invocă art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursurile de față ca fondate, urmând a fi admise în limita și pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Reclamantele au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Hunedoara.
În această calitate au solicitat acordarea sporului de confidențialitate de 15% în baza Legii nr.444/2006 pentru aprobarea nr.OG19/2006.
Față de obiectul cauzei, Curtea va reține că prin Decizia nr.46 pronunțată de - Secțiile Unite, în dosar nr.27/2008, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Potrivit art.329 Cod pr.civilă:
"Procurorul general al Parchetului de pe lângă, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Deciziile prin care se soluționează sesizările se pronunță de Secțiile Unite ale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe."
Având în vedere aceste din urmă dispoziții legale enunțate și raportat la faptul că printr-o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii, problematica sporului de confidențialitate în privința magistraților și a personalului auxiliar de specialitate a fost tranșată în sens pozitiv, Curtea apreciază ca și corectă soluția pronunțată de instanța de fond sub aspectul legalității și temeiniciei drepturilor solicitate.
Curtea apreciază deci pe deplin aplicabile dispozițiile Deciziei nr.46 a și ca urmare va respinge excepția inaplicabilității ei invocată prin intermediul concluziilor scrise de intimatul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, întrucât decizia Curții Constituționale din data de 27 mai 2009 prin care s-a constatat existența unui conflict de natură constituțională între puterea legislativă și cea executivă, pe de o parte, și cea judecătorească, pe de altă parte, în sensul că "în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.3 din Constituție, are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României" și că " nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora", produce efecte numai pe viitor asupra soluțiilor ce se vor pronunța, nu și pentru trecut, Decizia nr.46 a fiind anterioară deciziei Curții Constituționale (prima din 15.12.2008, iar cea de-a doua din 27.05.2009).
Mai mult decât atât, nu pot fi ignorate prevederile art.329 Cod pr.civilă potrivit cărora deciziile pronunțate de în recurs în interesul legii suntobligatorii.
Ceea ce este însă criticabil sentinței atacate vizează excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție corect invocată prin intermediul motivelor de recurs de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia.
Astfel, este de menționat faptul că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 7 "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
Potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
Totodată, potrivit prevederilor art. 12 din Decretul -Lege nr. 167/1958, în cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Având în vedere că momentul nașterii dreptului la acțiune este cel la care dreptul a fost încălcat sau contestat ori, în lipsa unei încălcări sau contestări, data de la care el trebuie exercitat, rezultă fără echivoc faptul că în raport de perioada pentru care reclamantul și-a formulat pretențiile cu privire la acordarea sporului de confidențialitate în procent de 15 % din indemnizația brută lunară, începând cu data de 1.09.2004 și până la data de 4.10.2004 dreptul material la acțiune s-a prescris parțial pentru pretențiile solicitate în cauză, acțiunea fiind înregistrată la instanță doar la 5.10.2007.
Deci, tot ceea ce depășește intervalul de 3 ani anterior introducerii acțiunii apare ca fiind prescris.
Având deci în vedere admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, care este o excepție de fond dirimantă și absolută, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate în cauză, va modifica în parte sentința atacată în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune privind pretențiile reclamanților aferente perioadei 1.09.2004-4.10.2004, pretenții pe care le va respinge ca prescrise.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 819/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune privind pretențiile reclamanților aferente perioadei 1.09.2004-4.10.2004 și pe cale de consecință respinge aceste pretenții ca fiind prescrise.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. NV, 7 ex. IM
Jud.fond- L,
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Nicoleta Vesa, Ana
