Drepturi salariale (banesti). Decizia 1168/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1168/2009
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Ana
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâta Curtea de Conturi a României - B împotriva sentinței civile nr. 1534/LM din12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Întrucât domnul judecător lipsește din instanță la termenul din 12.11.2009, inițial fiind desemnat în completul de judecată al prezentei ședințe, s-a procedat la suplinirea acestuia de către doamna judecător -, conform planificării de permanență a secției.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă avocat pentru reclamanții intimați R, -, -, G, și, lipsă fiind aceștia, pârâta recurentă și intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor publice prin DGFP H-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamanților intimați depune la dosar pentru interpretarea actelor normative incidente speței, copiile sentinței civile nr. 70/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- și a deciziei civile nr. 754/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-, în care pentru situații similare cu a intimaților reclamanți, judecătorilor de la Tribunalul Hunedoara li s-a admis acțiunea pentru plata sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică.
Reprezentantul reclamanților intimați declară că nu are chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâta Curtea de Conturi a României și a se aprecia ca temeinică și legală sentința pronunțată în cauză de Tribunalul Hunedoara, prin care Curtea de Conturi a fost obligată să plătească reclamanților sporul de stabilitate și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică. Învederează în esență că în mod legal instanța de fond a apreciat a fi în vigoare prevederile art. 6 alin.1 din Legea nr. 50/1995, reținând că acestea nu au fost abrogate prin nr.OUG 160/2000, ordonanță care a stabilit ca formă de remunerație a controlorilor financiari indemnizația lunară. Apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că sporurile mai sus indicate nu sunt reglementate prin nr.OUG 160/2000, aceste drepturi subzistând și în prezent, fiind reglementate prin Legea nr. 104/1999.
Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și concluziile expuse în dezbatere, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr- din 10.07.2008, reclamanții R, G, au chemat în judecată pe pârâta CURTEA DE CONTURI a României, cu citarea obligatorie a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării în calitate de expert în domeniul discriminării, solicitând obligarea pârâtei la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant a sporului de stabilitate și a sporului de pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.11.2000 - 30.06.2008, corectarea încadrărilor salariale pentru fiecare reclamant prin includerea celor două sporuri în perioada sus menționată și plata lor în continuare, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni cu privire la aceste sporuri în carnetele de muncă. S-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care se va opune la admiterea acțiunii.
In fapt, reclamanții au arătat că sunt salariați cu contract de muncă în cadrul Camerei de Conturi Județene H aflată în subordinea pârâtei, având funcția de controlori financiari și în această calitate solicită obligarea pârâtei la plata sporurilor de stabilitate și a celui de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementate de Legea nr.50/1996 modificată prin Legea nr.104/1999, sporuri de care au beneficiat până la data de 01.11.2000 în aceleași procente și condiții ca și magistrații și personalul auxiliar de specialitate, invocând în acest sens disp.art.27 al OG nr.137/2000 care impun citarea obligatorie în cauză a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâta în mod netemeinic și nelegal le-a sistat plata celor doua sporuri după data de 01.11.2000 când a intrat în vigoare OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, deoarece dreptul la sporul de stabilitate în procent de 10 - 20% și cel de risc în procent de 50 %, ambele aplicate la salariul de baza în raport cu vechimea efectivă în specialitate, a fost recunoscut și în beneficiul controlorilor financiari prin art.56 din Legea nr.50/1996 prin asimilarea expresă sub aspectul salarizării cu funcția de judecător.
Arată reclamanții că în cursul anului 2000 au fost modificate prin OG nr.83/2000 și OG nr.160/2000 prevederile legale ce reglementau plata acestor sporuri atât pentru magistrați cât și pentru controlorii financiari, însă ca urmare a Deciziei nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că dreptul la sporul de risc de 50 % se cuvine magistraților și personalului auxiliar și după intrarea in vigoare a OG nr.83/2000.
S-a mai susținut că prev.art.47 din Legea nr.50/1996 privind sporul de 50% de care beneficiază magistrații și personalul auxiliar de specialitate este aplicabilă și controlorilor financiari, iar prin neacordarea sporurilor în condiții echivalente, echilibrul care a existat între cele două categorii profesionale a dispărut, controlorii financiari fiind așadar discriminați.
Consideră reclamanții ca pentru aceleași rațiuni de ordin legislativ se poate considera că art.56 din Legea nr.50/1996 subzista și în prezent.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru conform art.285 din Codul Muncii.
Prin întâmpinare, pârâta CURTEA DE CONTURI a României a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada noiembrie 2000 - mai 2005 raportat la prev.art.283 Codul Muncii și art.3 și 8 din Decretul Lege nr.167/1958, iar pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca netemeinică si nelegală, arătând că prevederile legale ce stau la baza solicitării reclamanților au fost modificate prin OG nr.83/2000 în sensul că Anexa nr.III/2 din OUG nr.24/2000 care reglementa salariile de bază pentru personalul Curții de Conturi prevedea că persoanele ce îndeplinesc funcția de controlor financiar beneficiază de spor de fidelitate în raport cu vechimea în muncă și de sporul de risc de 50% din salariul de baza brut lunar.
In ce privește sporul de stabilitate, s-a arătat că nu a mai fost deloc prevăzut cu această denumire în Anexa nr.III/2 din OUG nr.24/2000, iar Anexa nr.III/2 care reglementa sporul de fidelitate și cel de risc a fost abrogată prin art.6 din OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari, iar persoanele cu funcții de specialitate specifice Curții de Conturi nu mai beneficiază de sporurile, indemnizațiile și stimulentele prevăzute în Legea nr.50/1995, motiv pentru care se apreciază că textele de lege pe care se întemeiază acțiunea sunt abrogate și prin urmare nu există o bază legală de acordare a celor doua sporuri.
Totodată, pârâta a chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR solicitând ca în cazul admiterii cererii reclamanților, acesta să fie obligat să asigure fondurile necesare privind plata drepturilor salariale solicitate.
In motivarea cererii de chemare în garanție s-a arătat că potrivit art. 28 și 35 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea anuală a proiectului bugetului de stat și întocmește proiectele bugetelor instituțiilor publice, astfel că în cazul admiterii acțiunii trebuie să pună la dispoziția pârâtei fondurile necesare ce depășesc limitele maxime ale cheltuielilor incluse în bugetul instituției.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. H, în numele și pentru chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, a solicitat prin întâmpinare (fila 124) a se respinge cererea de chemare în garanție ca prematură iar pe fondul cauzei, ca nefondată raportat la prev.art.5 și 6 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
S-a susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu se poate confunda cu bugetul de stat, fiind ca și pârâta în cauză doar ordonator principal de credite. Astfel, nu poate interveni în bugetul altui ordonator principal, în cazul de față al Curții de Conturi, și nici nu are atribuții pentru plata drepturilor salariale ce s-ar cuveni personalului ce aparține unei alte instituții.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului precum și a probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune ridicată de pârâta Curtea de Conturi, instanța a constatat că în conformitate cu prev.art.1, 3 și 7 din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.283 alin.1 Codul Muncii potrivit cărora cererile în vedere soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului constă în plata unor drepturi salariale neacordate, raportat la data înregistrării acțiunii (10.07.2008), dreptul la acțiune al reclamanților este prescris pentru perioada 01.11.2000 - 09.07.2005. Fiind vorba despre drepturi salariale achitate lunar, contrar susținerilor reclamanților, dreptul la acțiune s-a născut la data la care trebuiau achitate salariile lunare și nicidecum la data soluționării recursului în interesul legii.
Așa fiind, s-a admis excepția invocată și pe cale de consecință s-a respins ca prescrisă acțiunea reclamanților în ce privește acordarea sporurilor de stabilitate și risc - suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.11.2000 - 09.07.2005.
Prin sentința civilă nr. 1534/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea în conflict de drepturi precizată de reclamanții R, G, împotriva pârâtei CURTEA DE CONTURI a României B, cu citarea conform art.27 din OG nr.137/2000 a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant sporul de stabilitate și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 10 iulie 2005 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta să efectueze cuvenitele mențiuni referitoare la drepturile salariale ale reclamanților cu privire la aceste sporuri în carnetele de muncă ale acestora.
S-a respins în rest acțiunea.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta CURTEA DE CONTURI a României, împotriva chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 2023 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de controlori financiari în cadrul Curții de Conturi a României - Camera de Conturi H, raporturile de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul Muncii raportat la disp.art.295 din cod.
Potrivit punctului 36 al Legii nr. 104/1999 privind aprobarea <LLNK 11997 9130 301 0 32>Ordonanței Guvernului nr.9/1997 și a <LLNK 11997 56130 301 0 33>Ordonanței Guvernului nr.56/1997 pentru modificarea și completarea <LLNK 11996 50 10 201 0 17>Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " <LLNK 11996 50 11 202 47 2Controlorii financiari beneficiază desporul de stabilitateîn raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent, precum și desporul de risc și suprasolicitare neuropsihică."
După cum a recunoscut și pârâta, sporul de stabilitate precum și cel pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat în favoarea acestei categorii profesionale, a fost efectiv plătit acestora până la intrarea în vigoare a OG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, publicată în Monitorul Oficial nr.510 din 18 octombrie 2000.
Văzând dispozițiile art.56 alin.2 și art.65 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, apărarea pârâtei că prin Anexa nr.10 punctul 10 din Legea nr.154/1998 s-au abrogat și prevederile din <LLNK 11996 50 10 202 52 29>art.52 din Legea nr.50/1996 referitoare la Curtea de Conturi care reglementează acordarea celor două sporuri ce fac obiectul acțiunii de față, nu poate fi reținută. Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr.266 din 16 iulie 1998, anterior publicării Legii nr.104/1999 (Monitorul Oficial nr.273/16.06.1999) - act normativ de același nivel, și care reglementa ce fel de sporuri sunt cuvenite controlorilor financiari - expres prevăzute fiind și sporul de stabilitate dar și cel pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în discuție, primul în procente de 10 % - 20% în funcție de vechimea în specialitate, iar cel de-al doilea în procent de 50% aplicat la salariul de bază, ambele raportate la prev.art.5 și 42 din Legea nr.50/1996 așa cum a fost aceasta modificata.
S-a reținut că salariile de bază pentru funcțiile de execuție de specialitate specifice ale Curții de Conturi au fost stabilite conform Anexei nr.III/2 din OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Prin art.8 din OG nr.83 din 29 august 2000 pentru modificarea și completarea <LLNK 11996 50 11 201 0 17>Legii nr.50/1996, publicată în Monitorul Oficial nr.138 din 31 martie 2000, Nota la Anexa nr.III/2 "Curtea de Conturi" la OUG <LLNK 12000 24180 301 0 45>OOO nr.24/2000, s-a completat cu un alineat cu următorul cuprins: "Controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la <LLNK 11996 50 11 202 18 46>art.18 alin.(3) și (5) din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihica de 50% din salariul de baza brut lunar, precum și de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent de 15% din salariul de baza brut."
Astfel, modificarea operată asupra sporului de stabilitate în sensul că acesta a devenit spor de fidelitate nu împietează nici asupra condițiilor de acordare a sporului salarial în sine și nici asupra categoriilor profesionale în favoarea cărora a fost acesta reglementat inițial, redenumirea fiind pur formală, generată de fapt de modificarea art.18 din Legea nr. 50/1996.
Este adevărat că prin art.9 din OG nr.83/2000 au fost abrogate unele prevederi din Anexa nr.III/2 la <LLNK 12000 24180 301 0 45>OUG nr.24/2000, însă acestea nu se refereau la controlorii financiari care beneficiau de sporurile enumerate la art.8 citat anterior, ci doar la salarizarea judecătorilor financiari, procurorilor financiari, judecătorilor financiari inspectori, procurorilor financiari inspectori și magistraților - asistenți ai Curții de Conturi, în privința cărora s-au aplicat reglementările din noul act normativ.
In ceea ce privește sistemul de salarizare pentru controlorii financiari, s-a reținut că acesta a făcut obiectul OUG nr.160 din 13 octombrie 2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, publicată în Monitorul Oficial nr.510 din 18 octombrie 2000, prin care s-a reglementat ca formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar indemnizația lunară și nu salariul de bază, iar în accepțiunea art.3 reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
In adevăr, la art.6 se stipulează că la "data aplicării prezentei ordonanțe de urgență prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente, prevăzute în <LLNK 11995 50 10 201 0 17>Legea nr.50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi, iar anexa nr.III/2 din <LLNK 12000 24180 301 0 45>Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.24/2000 se abrogă".
Analizând însă categoriile de sporuri care erau cuprinse în Legea nr.50/1995 pentru a se stabili care anume au fost abrogate, instanța a constatat că nici sporul de stabilitate și nici cel pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu au fost reglementate în cuprinsul acestei legi, ci în Legea nr.104/1999.
Prin urmare, dispozițiile de abrogare din art.6 al OUG nr.160/2000 cu privire la Legea nr.50/1995 nu au vizat niciodată cele două sporuri ce fac obiectul prezentei acțiuni.
Nici dispozițiile de abrogare din art.6 al OUG nr.160/2000 cu privire la Anexa nr.III/2 din <LLNK 12000 24180 301 0 45>OUG nr.24/2000 nu pot conduce la ideea că cele două sporuri prevăzute în favoarea controlorilor financiari în Legea nr.104/1999 au fost eliminate.
Astfel, s-a reținut că raportat la prev.art.2, obiectul de reglementare al OUG nr.24/2000 se limitează numai la stabilirea salariilor de bază ale categoriilor profesionale enumerate în Anexele la OUG nr.24/2000 între care și controlorii financiari.
Așa fiind, reglementarea salariilor de bază pentru controlorii financiari, nu a înlăturat aplicabilitatea celorlalte drepturi salariale prevăzute prin dispozițiile legale în vigoare, corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate, această limitare fiind stipulată expres chiar în cuprinsul art.1 OUG nr. 24/2000.
Prin urmare, problema de drept ce se pune în speță este aceea dacă OG nr.160/2000 putea abroga dispozițiile punctului 36 (art.52) din Legea nr. 104/1999, în conformitate cu normele constituționale și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Textul art.6 din OG nr.160/2000 nu menționează că urmează a fi abrogate și dispozițiile Legii nr.104/1999 și nici cele ale Legii nr.50/1996 modificată si completată. Cu toate acestea, această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin <LLNK 12001 334 10 201 0 18> Legea nr.711/2001 publicată în Monitorul Oficial nr.785 din 11 decembrie 2001.
Din preambulul OG nr.160/2000 <LLNK 12000 83130 301 0 32>nu n nu rezultă care a fost Legea prin care Guvernul a fost abilitat că prin ordonanță de urgentă să abroge și să modifice dispozițiile cuprinse în legi cu privire la <LLNK 11996 50 11 201 0 17> salarizarea controlorilor financiari, conform art.108 din Constituție.
În acest fel, prin publicarea <LLNK 12000 83130 301 0 33>OUG nr. 160/200OUG nr.160/2000 au fost încălcate dispozițiile constituționale de la art.108 alin.(3) privind posibilitatea de a emite ordonanțe numai în temeiul unei legi speciale de abilitare, și numai în limitele și în condițiile prevăzute de această abilitare, adoptate de Parlamentul României.
Chiar și în ipoteza în care s-ar considera că abrogarea dispozițiilor privind acordarea sporurilor de risc și de stabilitate în favoarea controlorilor financiari nu s-a realizat prin OUG nr.160/2000 ci în mod indirect, prin OUG nr. 83/2000 prin care s-au modificat și abrogat dispoziții ale Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, se reține că asupra modalității de aprobare a acestei din urmă ordonanțe s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.21/10.03.2008.
Astfel, prin aceasta decizie pronunțată în cadrul soluționării recursului în interesul legii, obligatorie potrivit art.329 alin.3 din Codul d e Procedură Civilă, s-a reținut că prin Legea de abilitare nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat doar să modifice și să completeze, iar nu să și abroge <LLNK 11996 50 11 201 0 17>Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
In considerentele celor sus arătate, instanța a apreciat ca întemeiat în parte capătul de cerere privind obligarea pârâtei să achite reclamanților sporul de stabilitate și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 10 iulie 2005 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, respingându-l ca prescris pentru perioada 01.11.2000 - 09.07.2005.
In temeiul art.161 alin.4 raportat la disp.art.155 Codul Muncii, în vederea unei despăgubiri integrale și având în vedere prejudiciul încercat de reclamanți prin devalorizarea monedei naționale, s-a dispus plata acestor sume, actualizate cu indicii de inflație, de la data scadenței fiecăreia și până la achitarea integrală. Actualizarea sumei datorate cu indicii de inflație se aplică de la data scadenței fiecărei plăți și până la achitarea sumelor datorate, în considerarea îndeplinirii exacte a unei obligații de plată în condițiile procesului inflaționist din economie, nefiind condiționată de punerea în întârziere.
Văzând dispozițiile art.296 Codul Muncii, coroborate cu prevederile Decretului Lege nr.92/1976 privind carnetul de muncă și ale art.1 - 2 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, a fost obligată pârâta să efectueze în carnetul de muncă al fiecărui reclamant mențiunile referitoare la drepturile salariale cuvenite ca urmare a acordării sporului de stabilitate în funcție de vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, precum și a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în funcție de salariile de bază avute, începând cu data de 10.07.2005 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Cererea privind obligarea pârâtei să corecteze încadrările salariale pentru fiecare reclamant urmare a includerii sporurilor a fost respinsă având în vedere că aceasta reprezintă o consecință firească a obligării pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de spor de stabilitate și risc - suprasolicitare neuropsihică în favoarea reclamanților în perioada mai sus menționată și la efectuarea acestor mențiuni în carnetele de muncă. e asemenea s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata celor doua sporuri și în continuare, întrucât acestea reprezentând drepturi viitoare nu pot fi acordate de instanță în lipsa unor reglementări legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În expunerea de motive arată că sentința instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, respectiv a art. 27 din nr.OG 137/2000, art. 6 (2) din nr.OUG 160/2000 și ale art. 8 din nr.OG 83/2000.
OUG nr. 160/2000 reprezintă legea de salarizare a controlorilor financiari și stipulează la art. 6(1) că pe data aplicării ei, dispozițiile prevăzute în Legea nr. 50/1996 nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi.
Sporurile în litigiu au fost reglementate de art. I pct. 36/2 din Legea nr. 104/1999 prin care a fost modificat și completat art. 52 din nr.OG 9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Prin anexa 10 pct.10 din Legea nr. 154/1998 au fost abrogate prevederile art. 52 din Legea nr. 50/1996.
Ca urmare a republicării Legii nr. 50/1996 sporurile solicitate astăzi de reclamanți s-au regăsit în cuprinsul art. 56(2), însă acest articol a fost modificat ulterior prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Raportând însă art. 60 din Legea nr. 24/2000 la prevederile art. 6(2) din nr.OUG 160/2000, se susține că anexa nr. III/2 din nr.OUG 24/2000 a fost abrogată și implicit a fost abrogată și nota la această anexă.
Deci, reclamanții nu au bază legală pentru acordarea sporurilor solicitate.
Arată apoi că, în mod corect instanța de fond a reținut excepția prescripției dreptului material la acțiune, aferent intervalului 2000-2005.
Solicită totodată ca instanța să facă aplicațiunea dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă și să analizeze cauza sub toate aspectele.
Un alt aspect invocat prin intermediul motivelor de recurs, însă fără legătură cu nelegalitatea sentinței atacate îl constituie cererea de admitere a suspendării executării hotărârii până la soluționarea irevocabilă a cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 278 pct.1 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 289 Codul Muncii și art. 277 Codul Muncii.
În drept invocă art. 304/1, 304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă, art. 2(1), 20(1) și 27(2) din nr.OG 137/2000 și art. 6(2) din nr.OUG 160/2000.
Prin întâmpinare (filele 12-14), intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul de față ca fondat, urmând a-l admite în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Conform adeverinței nr. 383/7.07.2008 (fila 13 dosar fond) eliberată de Camera de Conturi a Județului H rezultă că reclamanții au calitatea de personal contractual - controlori financiari - în cadrul Curții de Conturi a României.
Salarizarea acestora se realizează potrivit OUG 160/2000 care la art. 3 stabilește că: "indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial".
Art. 6 alin.1 al aceleiași nr.OUG 160/2000 statuează că:
"Pe data aplicării prezentei ordonanțe de urgență prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, prevăzute în Legea 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi."
Este adevărat că sporul de stabilitate și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au fost inițial reglementate de art. I pct.36/2 din Legea nr. 104/1999, lege prin care s-a modificat și completat art. 52 din nr.OG 9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Însă acest art. 52 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin anexa 10 pct. 10 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Ulterior, prin republicarea Legii nr. 50/1996, sporurile solicitate în prezent de reclamanți au fost reglementate la art. 56 alin.2 al acesteia, astfel:
"Controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlul științific de "doctor" sau "doctor docent", precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică".
Cu toate acestea, trebuie menționat că Legea nr. 59/1996 a fost modificată prin nr.OG 83/2000, reglementând la art. 8 următoarele:
"Nota la anexa nr. III/2 "Curtea de Conturi" la.OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 31 martie 2000, se completează cu un aliniat cu următorul cuprins:
Controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art. 18 alin.(3) și (5) din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar, ".
Aceste dispoziții legale trebuie însă raportate la art. 60 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă care arată că:
"Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare,în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază."
Raportând aceste dispoziții la prevederile art. 6(2) din OUG160/2000, care statuează că "anexa nr.III/2 din OUG 24/2000 se abrogă" și coroborându-le cu art. 65(1) din Legea nr. 24/2000 republicată, rezultă fără îndoială că implicit a fost abrogată și nota la această anexă.
Mai mult decât atât, nici chiar Decizia nr. 21/10.03.2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 444/13.06.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 5/2008 în recurs în interesul legii nu face referire la categoria profesională a controlorilor financiari din cadrul căreia fac parte reclamanții, constatând că au dreptul la un sport de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate.
În consecință, ca urmare a abrogării dispozițiilor legale referitoare la acordarea sporurilor de stabilitate (fidelitate) și al celui pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reclamanții nu mai au temei legal pentru a solicita aceste drepturi (sporuri) salariale.
Ca urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul de față și va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României - B împotriva sentinței civile nr. 1534/LM/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Modifică sentința atacată în sensul respingerii, în întregime, a acțiunii în conflict de drepturi formulată de reclamanții R, -, -, G, și, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Menține sentința atacată sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție, formulată de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - prin
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. NV, Tehnored. IM
Jud.fond- I,
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Nicoleta Vesa, Ana
