Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1178/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1178/2009
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela Pop
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Direcția Națională Anticorupție - B, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, împotriva sentinței civile nr. 1060/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru Ministerul Public, Parchetul de pe lângă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare acordând cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar - formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Ministerul Public _ Parchetul de pe lână ICCJ, Direcția Națională Anticorupție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel s-a solicitat obligarea pârâților la restituirea către fiecare reclamant a sumei corespunzătoare procentului de 9,5% reținut ca urmare a punerii în executare a sentinței civile 804/2006 a Tribunalului Alba, corectat cu indicele de inflație.
S-a solicitat citarea CNCD B, în calitate de expert, fără a fi introdus în cauză ca și pârât.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la punerea în executare a hotărârii judecătorești menționate fiecărui reclamant i-a fost reținut un procent de 9,5% reprezentând contribuție asigurări sociale. Reținerea s-a efectuat în baza Legii nr. 250/2007 și a. 680/2007, acte normative noi pe care pârâții le-au făcut să retroactiveze cu privire la niște drepturi cu mult anterioare intrării în vigoare a acestor acte normative, drepturi ce au făcut obiectul sentinței civile 804/2006.
Urmare schimbării legislației în materie acțiunea a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de APEL ALBA IULIA, care, din aceleași motiv a retrimis-o Tribunalului Alba pentru continuarea judecății.
La Tribunalul Alba cauza a fost reînregistrată sub dosar nr-.
Prin sentința civilă nr. 1060/17.06.2009 a Tribunalului Albas -a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Direcția Națională Anticorupție și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca rămasă fără obiect.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtele Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă ICCJ și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Ministrul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și în consecință au fost obligați pârâții să restituie fiecărui reclamant suma corespunzătoare procentului de 9,5 % reținut ca urmare a achitării drepturilor salariale restante reprezentând sporul de vechime în executarea sentinței civile 804/2006 a Tribunalului Alba cu aplicarea indicelui de inflație la suma datorată, raportat la data plății.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Direcția Națională Anticorupție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva chemaților în garanție Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și a Casei Județene de Pensii
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă ÎCCJ împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca în cazul admiterii acțiunii reclamanților chematul în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului, care să includă și sumele datorate, arătând că în calitatea sa de ordonator principal de credite va trebui să includă sumele în proiectul de buget pe care chematul în garanție îl poate adopta sau nu.
Cererea de chemare în garanție este nefondată având în vedere că bugetul se adoptă potrivit Legii Finanțelor Publice nr. 500/2002, fără a avea legătură cu plățile datorate de ordonatorul principal de credite salariaților săi. Între pretențiile reclamanților și adoptarea bugetului nu există o legătură directă, fiecare din aceste acțiuni urmând o procedură separată. De asemenea sumele pe care reclamanții pretind că angajatorul le-a reținut nelegal au fost virate cu titlu CAS și pentru recuperarea acestor sume nu se impune nici o corectare a bugetului sau nici o intervenție în modalitatea de depunere a proiectului de buget și de aprobare a acestuia.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale B solicitând obligarea acestei pârâte ca, în cazul în care va fi admisă acțiunea reclamanților, să fie obligată pârâta să restituie sumele reprezentând contribuție individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați în plus față de plafonul maxim.
De asemenea a fost chemată în garanție și Casa Județeană de Pensii A solicitându-se obligarea acestei chemate în garanție la restituirea sumelor încasate în plus de la reclamanți și virată către Casă, în situația admiterii acțiunii reclamanților.
Această cerere de chemare în garanție s-a apreciat că este nefondată și a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Procedura de restituire a sumelor reprezentând contribuție individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați peste plafonul admis se realizează exclusiv de Casa Națională de Pensii, astfel că în prezenta cerere Casa Județeană de Pensii nu are calitatea procesuală pasivă. Această procedură este reglementată de. MEF nr. 1646/2007 și prevede expres modalitatea în care se depune documentația aferentă și se face solicitarea pentru restituire în termenul legal de prescripție a dreptului de a cere compensarea sau restituirea sumelor în cauză.
Acțiunea formulată de reclamanți nu face obiectul acestui ordin și prin urmare s-a apreciat că nu se regăsesc în situația prev de disp. art. 60 Cod pr.civilă pentru promovarea unei cereri de chemare în garanție.
Excepția necompetenței materiale a instanței a rămas fără obiect întrucât prin Decizia 104/2009 a Curții Constituționale s-a stabilit competența de soluționare a cauzelor în favoarea tribunalului, potrivit disp. art. 284 al. 1 Codul muncii rap. la art. 2 pct. lit c CPC cu aplicarea art. 71 din Legea 168/1999.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Naționale Anticorupție motivat de împrejurarea că în speța de față sunt incidente disp. art. 27 al.2 din Legea 19/2000, iar contribuția la asigurări sociale reținută de către angajator și virată Casei de Pensii atrage calitatea procesuală pasivă a organelor stabilite prin Legea 19/2000, și nu a pârâtei. De asemenea s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru același considerente cu motivarea că potrivit nr. 1646/2007 se urmează o procedură specială pe cale administrativă pentru recuperarea acestor sume.
Aceleași 2 excepții le-a invocat și pârâtul Parchetul de pe lângă ICCJ.
Excepțiile invocate au fost respinse ca nefondate.
Reclamanții au contestat modul în care ordonatorul de credite a dispus și a calculat efectiv contribuția datorată de reclamanți la asigurările sociale. Acțiunea reclamanților nu este întemeiată pe disp. art. 27 din Legea 19/2000 și nici pe disp. nr. 1646/2007, ci este o acțiune de dreptul muncii prin care se contestă un mod de calcul și o reținere despre care reclamanții susțin că este nelegală. Calculul și reținerea sumei nu s-a făcut de către chemații în garanție și reclamanții nici nu au apelat la procedura restituirii conform actelor legale invocate, mai mult decât atât reclamanții nici nu ar fi putut invoca aceste acte normative anterior stabilirii dacă au fost sau nu reținute în plus sume, față de cele datorate.
Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 804/2006 a Tribunalului Alba, irevocabilă, pârâții au fost obligați să plătească fiecărui reclamant suma aferentă sporului de vechime în muncă calculat la indemnizația brută lunară pe perioada 3.03.2003-5.06.2006 și în continuare, sume ce urmează a fi reactualizate cu indicele de inflație la data executării.
Reclamanții au solicitat executarea acestei sentințe la 22.02.2007.
De la data executării acestei sentințe curge și dreptul reclamanților de a se îndrepta în termen de 3 ani pentru pretenții bănești, dacă sumele calculate nu au fost corecte, în sensul că s-au reținut sume mai mari decât cele legale, chiar dacă prin conținutul hotărârii sunt vizate drepturi anterioare anului 2007.
Reclamanții au promovat acțiune la 19.06.2008, iar dreptul lor de a cere restituirea sumelor reținute în plus față de cele datorate nu este prescris, respingându-se din acest motiv și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În executarea sentinței civile 804/2006 ordonatorii de credit au dispus aplicarea unei rețineri ca și contribuție asigurări sociale cf. prev Legii 250/2007 și ale. 680/1.08.2007, deși aceste acte normative nu erau adoptate la data pronunțării hotărârii ce se punea în executare. Dacă drepturile pretinse de reclamanți și constatate ca fiind drepturi neachitate prin sentința civilă sus menționată ar fi fost achitate de ordonatorii de credite la momentul la care datorau aceste drepturi, respectiv anii 2003-2006, aceste drepturi ar fi fost supuse reținerilor stabilite de actele normative în vigoare la data acordării lor.
Potrivit art. 15 al. 2 din Constituția României, legea nu retroactivează, motiv pentru care reclamanților nu le poate fi aplicabilă o reținere salarială prevăzută printr-o lege ulterioară pentru drepturi bănești salariale din perioada în care incidente erau dispozițiile unui alt act normativ, nemodificat.
Potrivit art. 1. al. 2 din OG 137 /2000 principiul egalității și nediscriminării este garantat și prin respectarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Direcția Națională Anticorupție - B, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Prin recursul formulat, pârâta Direcția Națională Anticorupție - Bas olicitat casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamanți, iar în subsidiar admiterea cererilor de chemare în garanție formulate.
În motivare a arătat în esență că instanța nu a motivat convingător excepția lipsei calității procesuale pasive a DNA și PÎCCJ. Din dispozițiile art. 27 alin 2 din Legea nr. 19/2000 și nr. 1646/2007 reiese că nu are calitate procesuală pasivă decât Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale. Se impunea de asemenea admiterea excepțiilor inadmisibilității acțiunii și prematurității introducerii cererii, reclamanții având la dispoziție procedura administrativă prevăzută de pct. 16 din nr. 1646/2007.
Pe fondul cauzei arată că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, față de dispozițiile art. 26 literele a-c din Legea 19/2000, pct.111și 115 din HG 44/2004.
Art. 23 din Legea nr. 19/2000 prevede că baza lunară de calcul pentru contribuția individuală de asigurări sociale în cazul magistraților privește veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurați. Art. 183 din aceeași lege este o normă tranzitorie, care își găsește aplicabilitatea până la intrarea în vigoare a legii.
Față de dispozițiile art. 27 alin 2 din Legea nr. 19/2000 și pct. 5-8 din nr. 1646/2007 apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60-63 Cpc în scopul asigurării opozabilității sentinței pronunțate față de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa Județene de Pensii
Prin recursul formulat, pârâtul Parchetul de pe lângă Bas olicitat modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată.
În motivare a arătat în esență că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, motivat de faptul că procedura de restituire a sumelor reprezentând contribuție individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați, plătită în plus față de plafonul maxim, se aprobă de către conducătorul CNPAS.
Față de invocarea de către reclamanți a OUG nr. 137/2000, arată că prin decizia nr. 821/2008 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și 27 din OUG nr. 137/2000.
Hotărârea atacată cu recurs este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale pentru magistrați este de 9,5%și se raportează la salariul individual brut, conform art. 23 din legea nr. 19/2000.Acordarea sumelor solicitate de reclamanți este de competența exclusivă a puterii legislative.
Apreciază că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația în care a admis acțiunea reclamanților, întrucât între cele două instituții există o obligație de garanție prevăzută de art. 131 din Legea nr. 304/2004.
Prin recursul formulat, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa solicitat modificarea sentinței atacate, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, motivat de faptul că procedura de restituire a sumelor reprezentând contribuție individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați, plătită în plus față de plafonul maxim, se aprobă de către conducătorul CNPAS.
Arată că nu are importanță data când hotărârea judecătorească a devenit executorie, ci data când s-a făcut plata drepturilor salariale, sub imperiul Legii nr. 250/2007.
Procentul de 9,5% este aplicabil pentru magistrați la venitul individual brut, iar nu la plata sporului de vechime restant.
Față de invocarea de către reclamanți a OUG nr. 137/2000, arată că instanța aplică legea și nu poate adăuga la aceasta, acordarea sumelor solicitate de reclamanți este de competența exclusivă a puterii legislative.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă a reținut că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Susținerea reclamanților potrivit căreia procentul de 9,5 % reprezentând trebuia aplicat la plafonul prevăzut în art.23 din Legea nr.19/2000 în forma sa inițială, iar nu la cel stabilit prin intrarea în vigoare a Legii nr.250/2007 deoarece drepturile salariale au fost acordate pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a acestei legi sunt nefondate.
Într-adevăr, în forma inițială art.23 alin.3 din Legea nr.19/2000 stabilea că baza de calcul a nu poate depăși plafonul de 5 ori salariul mediu brut stabilit conform art.5 alin.3 din aceeași lege - ca fiind salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale.
Însă în momentul plății drepturilor salariale către reclamanți era în vigoare Legea nr.250/2007 care înlăturase acest plafon. Potrivit acestui act normativ, baza de calcul a se constituie din venitul brut realizat, iar conform prevederilor punctului 19 lit.g din Ordinul nr.680/2007 de modificare a Normelor de aplicare a Legii nr.19/2000 prin "venit brut realizat lunar" se înțeleg și orice alte adaosuri la salarii aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale de muncă și precum și alte sume reprezentând venituri curente aferente perioadelor anterioare.
Prin urmare, din moment ce la data executării hotărârii erau în vigoare prevederile Legii nr.250/2007, iar aceste norme sunt de imediată aplicare, deoarece contribuția se calculează, se reține și se aplică odată cu plata acestor drepturi bănești, pârâții au procedat corect aplicând regimul legal în vigoare la data plății.
În cauză, nu se poate invoca încălcarea principiului neretroactivității legii în timp deoarece reținerea a avut ca temei legal Legea nr.250/2007, în vigoare la data când s-a făcut plata. Prin urmare, nu are relevanță perioada pentru care aceste drepturi sunt datorate și care este anterioară apariției Legii nr.250/2007, ci data plății, moment în care erau incidente prevederile acestui act normativ.
Reclamanții invocă ca și temei al acțiunii formulate și art. 1 alin. 2 din OUG nr. 137/2000, însă se reține că prin decizia nr. 821/2008 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de dispozițiile art. 31 din Legea nr. 47/1992 nu se pot reține ca și temei juridic al admiterii acțiunii dispozițiile art. 1 alin. 2 din OUG nr. 137/2000.
În raport de cele ce preced, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art.23 alin.3 din Legea nr.19/2000, în forma anterioară modificării ei prin Legea nr.250/2007, motiv pentru care recursurile formulate vor fi admise ca fondate și sentința civilă nr. 1060/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- modificată, acțiunea formulată de reclamanți urmând a fi respinsă ca nefondată.
Nu pot fi reținute însă criticile aduse de pârâți sentinței nr. 1060/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba cu privire la greșita respingere a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive pârâților Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă ICCJ și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, excepției inadmisibilității și respingerii cererilor de chemare în garanție formulate de Direcția Națională Anticorupție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva chemaților în garanție Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și a Casei Județene de Pensii A și formulată de Parchetul de pe lângă ÎCCJ împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor.
Pârâții Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă ICCJ și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA au calitate procesuală activă în prezentul litigiu, în calitate de angajatori ai reclamanților, responsabili cu calculul și virarea contribuțiilor de asigurări sociale. Reclamanții au contestat modul în care ordonatorul de credite a dispus și a calculat efectiv contribuția datorată de reclamanți la asigurările sociale, susținând că este nelegală, fiind o acțiune de dreptul muncii.
Calculul și reținerea sumei nu s-a făcut de către chemații în garanție Casa Județeană de Pensii A și Casa Națională de Pensii, ci de angajatori, iar reclamanții nu au apelat la procedura restituirii conform nr. 1646/2007 întrucât această procedură se referă la sume plătite în plus cu caracter cert, or în prezenta cauză instituțiile care au realizat calculul CAS consideră că au procedat în mod corect. În aceste condiții reclamanților nu le mai era deschisă decât calea adresării directe la instanța de judecată, considerent pentru care în mod corect prima instanță a respins excepția inadmisibilității.
Față de dispozițiile art. 60-63 Cpc și de faptul că sentința instanței de fond a fost modificată în sensul respingerii acțiunilor reclamanților, soluția instanței de fond de respingere a cererilor de chemare în garanție apare ca fiind corectă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondate recursurile declarate de pârâții Direcția Națională Anticorupție B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 1060/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată, în parte, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții, ȘI - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Direcția Națională Anticorupție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 16.11.2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnord.P/ 16 2009
7 ex.
Jud, fond, L/
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Mirela Pop
