Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1178/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1178/R-CM
Ședința publică din 24 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A și MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 614/CM din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții- pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă și că la dosarul cauzei se află atașată cerere prin care intimații- reclamanți au solicitat a se lua act de renunțarea la judecata acțiunii promovate, în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 12.02.2008, reclamanții, G, și au chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției, solicitând obligarea în solidar a pârâților la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu 01.02.2007 și în continuare, precum și obligarea pârâtei Curtea de APEL PITEȘTI la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Reclamanții au mai solicitat obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.699/CM/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, rămasă irevocabilă la Curtea de APEL PITEȘTI, au fost obligați pârâții la plata actualizată a acestui spor de 50% pentru perioada septembrie 2004 -01.02.2007.
S-a mai susținut de către reclamanți că Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că acest spor se cuvine judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor chiar și după abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996.
În termen legal, Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de disp.art.21 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora "ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii".
Ordonator principal de credite al reclamanților este Ministrul Justiției și nu Ministrul Economiei și Finanțelor, iar conform art.47 alin.2 din Legea nr.500/2002 "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite".
La data de 18.04.2008, pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că prin acțiune pot fi valorificate doar drepturi recunoscute prin lege, iar art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat; prin acordarea acestor drepturi neprevăzute de lege instanța ar depăși limitele puterii judecătorești; actele normative ulterioare nu au mai prevăzut sporul solicitat de către reclamanți; nr.OG83/2000 a mărit substanțial atât valoarea de referință sectorială, cât și coeficientul de multiplicare, finalitatea modificării legislației nefiind aceea de diminuare a drepturilor salariale, ci de creștere a acestora, în cadrul unui nou sistem de salarizare.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.614/CM/23.06.2008, a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2007 și pe viitor, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate mai sus.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt judecători la Curtea de APEL PITEȘTI.
Prin sentința civilă nr.699/CM/31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, rămasă irevocabilă la Curtea de APEL PITEȘTI, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamanților din cauza de față sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada septembrie 2004-01.02.2007, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus ca Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce celorlalți doi pârâți fondurile necesare achitării drepturilor acordate.
Prin acțiunea de față reclamanții au solicitat același spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, dar de la 01.02.2007 și în continuare.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea, constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc i abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizată prin OG nr.83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamanților.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de către reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, care a abrogat art.48 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional a la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
S-a constatat că în cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice, care la art.19 pct.3 stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică, inclusiv, posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Mai mult, faptul că reclamanții sunt îndreptățiți să primească și în continuare acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, a fost recunoscut chiar de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.21, pronunțată la data de 10.03.2008, în cadrul soluționării recursului în interesul legii promovat pentru clarificarea acestui aspect, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa fiind, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul brut lunar, începând cu 01.02.2007 și in continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în temeiul disp. art.161 alin.4 Codul muncii.
În raport de disp.art.40 alin.2 Codul muncii, a fost obligată Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților în sensul celor dispuse prin prezenta hotărâre.
Cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor a fost admisă în temeiul art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, potrivit căruia această instituție coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, respectiv pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, precum și a dispozițiilor art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și proiectul legii de rectificare bugetară. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți, astfel că Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat ă aloce fondurile necesare efectuării plăților.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, criticând sentința pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și Ministerul Justiției și Libertăților care a criticat sentința pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
După formularea recursurilor și înaintarea dosarului la instanța de recurs, reclamanții, prin cererea înregistrată la dosar la 03.12.2008, înainte de primul termen de judecată, au arătat că înțeleg să renunțe la judecata acțiunii promovate.
Această renunțare a reclamanților la însăși judecata acțiunii, după ce aceasta a fost admisă în fond, conduce la admiterea recursurilor și la casarea sentinței recurate, fără a se mai analiza criticile formulate prin cele două recursuri formulate în cauză.
În consecință, curtea, în baza art.312 raportat la art.246 al.1 Cod procedură civilă, va admite recursurile formulate, va casa sentința și pe fond va lua act de renunțarea reclamanților la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.614/CM/23.06.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați-reclamanți fiind, G, și.
Casează sentința și pe fond ia act de renunțarea reclamanților la acțiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și pentru cauze cu minori și de familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/02.07.2009.
Jud.fond:.
Gh.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
