Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1181/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂNR. 1181/R-CM
Ședința publică din 24 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, ( FOSTĂ, ( FOSTĂ ), împotriva sentinței civile nr. 566/CM din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.- -.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, la data de 14.01.2008, reclamanții, () -, (), și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și pârâtul - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând obligarea acestora la calcularea și la plata drepturilor salariale reținute în plus cu titlu de impozit, conform cotei procentuale de reducere a impozitului în raport cu clasa acordată prin distincțiile "Meritul Judiciar" pe ultimii trei ani și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și pe viitor, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data recunoașterii dreptului și până la executarea hotărârii judecătorești, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin art.107 din Legea nr.92/1992 privind organizarea judecătoreasca, au fost instituite distincțiile Ordinului și Medalia "Meritul Judiciar" care se acordă magistraților în activitate pentru vechimea efectivă în magistratură ca judecător sau procuror, avându-se în vedere rezultatele meritorii în activitate. Art.108 alin.1 instituie trei clase pentru Ordinul "Meritul Judiciar" și două clase pentru Medalia "Meritul Judiciar".
Astfel, magistrații în activitate decorați cu Ordinul "Meritul Judiciar" beneficiau în temeiul disp. art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992, de reducerea impozitului pe venit cu 50%, cu 40% și cu 30%, în funcție de clasele acordate, și cu 25%, respectiv 20% pentru cei decorați cu Medalia "Meritul Judiciar".
Prin art.86 din nr.OG73/1999 privind impozitul pe venitul global au fost abrogate, printre altele, și prevederile art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992.
Ulterior, prevederile nr.OG73/1999 au fost, la rândul lor, abrogate expres prin art.85 din nr.OG7/2001. În final, nr.OG73/1999 a fost respinsă prin Legea nr. 206/2002.
De asemenea, în art.107 pct.2 lit.b din Legea nr.303/28.06.2004 privind statutul magistraților, se precizează că la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă, printre altele, dispozițiile art.91 - 1201din Legea nr.92/1992, cu modificările și completările ulterioare, deci și art.107-109 ce reglementau modul de acordare, categoriile distincțiilor și reducerile privind impozitul pe venit de care beneficiază magistrații care au fost distinși cu aceste diplome.
Cu toate acestea, în art.88 și 89 din aceeași lege se arată că pentru merite deosebite în activitate judecătorii și procurorii pot fi distinși cu Diploma "Meritul Judiciar", acordată de Președintele României la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
Reclamanții au făcut referire și la încălcarea de către pârâți a disp. art.1 din Protocolul 1 la, arătând că prin art.86 din OG nr.73/1999 și art.107 pct.2 lit.b din Legea nr.303/2004 au fost lipsiți de proprietatea bunului lor, fără ca din cuprinsul actelor normative interne să rezulte o cauză de utilitate publică.
Prin întâmpinarea depusă, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportată la disp.art.25 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice și art.3 (1) pct.48 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a arătat că această instituție răspunde doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, dar și pe faptul că și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal de credite, cum este și Ministerul Economiei și Finanțelor.
La data de 19.02.2008, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat prin întâmpinarea formulată ( 96) respingerea acțiunii promovată de reclamanți.
Pe cale de excepție a fost invocată necompetența materială a instanței în soluționarea cauzei, în raport de dispozițiile art.36 alin.2 din nr.OUG27/29.03.2006, apreciindu-se că acest act normativ, aprobat prin Legea nr.45/2007, stabilește competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București.
Față de dispozițiile nr.OUG131/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.508/2004, s-a solicitat introducerea în cauză a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în calitate de ordonator secundar de credite.
Cu privire la capătul din acțiune referitor la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, acest pârât a invocat excepția necompetenței materiale a instanței potrivit disp.art.8 din Decretul nr.92/1976.
A mai fost invocată și excepția tardivității acțiunii pentru drepturile solicitate de reclamanți pentru perioada aprilie 2004 - martie 2006, având în vedere modalitatea de contestare a ordinelor privind salarizarea magistraților stabilită prin nr.OUG177/2002.
Față de data formulării acțiunii, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 28 septembrie - decembrie 2004, avându-se în vedere dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că la data de 27 august 1999, Guvernul României, în temeiul dispozițiilor art.1 lit.d pct.13 din Legea nr.140/1999 a adoptării Ordonanței nr.73/1999 care, la art.86 pct.5 prevede că la data intrării sale în vigoare, se abrogă dispozițiile art.109 alin.1 cu privire la reducerea impozitului pe venit din Legea nr.92/1992 republicată.
La rândul său, nr.OG73/1999 a fost abrogată prin art.85 pct.1 din nr.OG7/2001, acest lucru neatrăgând repunerea în vigoare a dispozițiilor din Legea de organizare judecătorească nr.92/1992.
Adoptarea unei legi de abrogare era lipsită de logică juridică, deoarece ar fi putut conduce la crearea unui paralelism interzis în mod expres de dispozițiile art.14 alin.1 din Legea nr.24/2000.
Menționarea dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la este neavenită, deoarece noțiunea de bun la care fac trimitere reclamanții, în fapt un drept de creanță, nu se încadrează în categoria bunurilor la care se referă textul art.1, adică a drepturilor reale.
Nici solicitarea de reactualizare cu indicele de inflație a sumelor solicitate nu poate fi admisă de instanță, deoarece fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin legea bugetului de stat pe anul respectiv și nu cuprinde nici un capitol distinct de cheltuieli pentru plata sumelor reprezentând actualizarea drepturilor salariale cu indicele de inflație sau dobânda legală. În acest sens, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată, potrivit art.29 alin.3 din Legea nr.500/2002.
În raport de dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.
Același pârât a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor (93), solicitând obligarea acestuia la adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.566/CM/16.06.2008, a respins acțiunea reclamanților, reținând următoarele:
Reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și la parchetele arondate teritorial acestuia, și în cadrul Serviciului Teritorial Pitești al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat la termenul de judecată din data de 23.04.2008, asupra excepțiilor lipsei necompetenței materiale a instanței, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, a inadmisibilității cererii de chemare în garanție a și a tardivității formulării acțiunii, pe care le-a respins. În temeiul disp.art.137 alin.2 Cod procedură civilă a fost unită cu fondul cauzei excepția prescrierii dreptului la acțiune formulată de pârâtul Ministerul Public pentru drepturile bănești solicitate pe perioada 28 septembrie - decembrie 2004.
Analizând această excepție, tribunalul a reținut că prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții au solicitat plata diferențelor de drepturi salariale pe ultimii trei ani, precum și pentru viitor și, în nici un caz, de la data de 28 septembrie 2004, cum se arată în întâmpinarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, această dată neavând nimic în legătură cu prezenta cerere de chemare în judecată.
Pe cale de consecință, instanța a respins și această excepție.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin Decretul nr.602/28.06.2002 al Președintelui României, publicat în Monitorul Oficial nr.489/9.07.2002, reclamanților, în calitatea lor de procurori, le-a fost acordată diploma "Meritul Judiciar", astfel cum rezultă din actele depuse la dosar ( filele 12-33).
În decretul menționat s-a precizat că diploma a fost conferită în temeiul art.99 alin.1 din Constituția României, precum și al art.107 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992, în prezent abrogată, magistrații în activitate cărora li s-a conferit ordinul sau medalia "Meritul Judiciar" beneficiază de o reducere a impozitului pe venit între 20% și 50%.
Potrivit art.VIII din G nr.179/1999, referirea la ordinul "Meritul Judiciar" clasele I, II, III și la medalia " Meritul Judiciar" clasele I, II, s-a înlocuit cu diploma "Meritul Judiciar" clasele I, II, III și, respectiv, IV, V, iar termenul " decorat" a fost înlocuit cu termenul " distins".
Chiar dacă dispozițiile art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992 au cunoscut în timp modificări, iar prin art.86 din G nr.73/1999 au fost abrogate prevederile art.109 alin.1, prin Legea nr.206/2002, Parlamentul României a respins proiectul de lege pentru aprobarea G nr.73/1999.
Astfel, s-a reținut că dispozițiile art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992 au fost abrogate, deoarece dispozițiile art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevăd următoarele: "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament".
Legea a prevăzut, așadar, ca excepție de la norma generală privind abrogarea unor dispoziții sau a unor acte normative, situația în care prevederile din Ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare au fost respinse prin lege de către Parlament.
Este și situația în speță când, prin Legea nr.206/2002, Parlamentul României a respins proiectul de lege pentru aprobarea G nr.73/1999.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000, deoarece efectele dispozițiilor legale privind reducerea impozitului pe venit, practic, nu s-au produs, respectiv beneficiul reducerii impozitului nu a existat niciodată în fapt pentru reclamanți.
În aceste condiții, dispozițiile Legii nr.24/2000 care vizează norme de tehnică legislativă trebuie aplicate situației juridice dedusă judecății în raport cu conținutul lor de la data soluționării cauzei, deoarece forma actuală răspunde cerințelor de acoperire a unor lacune anterioare ale legii.
Or, reclamanților nu li se poate crea o situație favorabilă prin aplicarea unor dispoziții legale lacunare.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar aprecia că dispozițiile art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992 au fost repuse în vigoare după abrogarea nr.OG73/1999, ele au fost abrogate în mod expres prin prevederile art.107 alin.2 lit."b" din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților, prevederi potrivit cărora, la data intrării în vigoare a acestei din urmă legi, s-au abrogat, printre altele, dispozițiile art.91- 120/1 din Legea nr.92/1992.
Legea nr.303 /2004 s-a publicat în Monitorul Oficial al României nr.576 /29.06.2004.
Potrivit dispozițiilor art.107 alin.1 din Legea nr.303/2004, această lege a intrat în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial.
În aceste condiții, de la abrogarea expresă a dispozițiilor art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.303/2004 privind statutul magistraților, reclamanții procurori nu mai sunt îndreptățiți să beneficieze de reducerile de impozit pe venit, în funcție de clasa de distincție care a fost acordată fiecăruia.
Aceasta este, de altfel, și interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală într-o decizie de speță, nr.368/2005, din care rezultă că, cel puțin după intrarea în vigoare a Legii nr.303/2004, nu se mai poate pune problema activității disp. art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat caracterul neîntemeiat al acțiunii deduse judecății, iar în baza dispozițiilor art.284 alin.1 Codul muncii și art.2 alin.1 lit.c Cod procedură civilă a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 9 și 3041Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- sentința tribunalului nu este motivată, fiind încălcate dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă, deoarece nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-a dispus respingerea acțiunii, instanța preluând motivarea dintr-o altă hotărâre aflată la dosar, neanalizând și nepronunțându-se asupra motivelor invocate de reclamanți, respectiv aplicarea în cauză a art.1 al Protocolului Adițional nr.1 la, existența conflictului de legi între dispozițiile legii naționale și art.1 al Protocolul Adițional nr.1 la și lipsirea de bunul câștigat cu titlu de creanță;
- instanța de fond a interpretat greșit decizia civilă nr.368/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece prin aceasta s-a reținut că dispozițiile art.109 al.1 din Legea nr.92/1992, cu privire la reducerea impozitului la indemnizația de încadrare lunară, au fost repuse în vigoare ca urmare a respingerii de către Parlament a nr.OG73/1999, astfel că instanța trebuia să analizeze existența conflictului de legi între reglementările naționale și cele internaționale;
- s-a reținut greșit în motivarea sentinței și faptul că reclamanții nu au beneficiat niciodată de reducerea impozitului la indemnizația de încadrare lunară, pentru că aceștia au beneficiat de acest drept de la adoptarea Decretului Prezidențial nr.602/28 iunie 2002 și până în luna octombrie 2004.
Prin întâmpinările depuse în cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin Procurorul General și prin Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au solicitat respingerea recursului ca nefondat arătându-se, în esență, că dispozițiile legale invocate ca temei al acțiunii erau abrogate expres, iar dreptul de proprietate despre care se face vorbire în art.1 din Protocolul adițional nr.1 la este un drept real și nu unul de creanță.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat respingerea recursului ca nefondat arătând, în esență, că dispozițiile art.109 al.1 din Legea nr.92/1992 erau abrogate.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, este nefondat pentru că, astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate, aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, chiar dacă nu se referă la toate argumentele invocate de reclamanți.
Mai mult, față de concluzia instanței privind abrogarea dispozițiilor legale pe care se întemeiază acțiunea, analiza celorlalte argumente invocate de reclamanți nici nu mai era necesară, iar eventuala interpretare greșită a unor considerente dintr-o altă hotărâre judecătorească nu poate conduce la admiterea recursului.
În aceste condiții, nu se poate reține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că acestea sunt contradictorii sau străine de natura pricinii.
Situația folosirii de către instanța de fond a unor raționamente juridice ce se regăsesc și în alte hotărâri pronunțate anterior de către instanțele judecătorești în cauze similare, nu poate conduce la concluzia nemotivării sentinței recurate.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat pentru că instanța de fond a aplicat corect legea în cauza de față.
Pe de o parte, dispozițiile art.109 al.1 din Legea nr.92/1992 nu au fost repuse în vigoare ca urmare a respingerii nr.OG73/1999 prin Legea nr.206/2002, deoarece anterior, prin nr.OG7/2001, intrată în vigoare la 01.01.2002, nr.OG73/1999 fusese abrogată și ca atare era firesc ca aceasta să fie respinsă prin Legea nr.206/2002.
Pe de altă parte, este cert că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor dispozițiile art.109 al.1 din Legea nr.92/1992, ca și întreaga lege, nu mai erau în vigoare.
Legea nr.303/2004 s-a publicat în Monitorul Oficial al României nr.576/29.06.2004, iar potrivit art.107 al.1 din Legea nr.303/2004, această lege a intrat în vigoare la 90 zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial.
Prin acțiunea lor reclamanții solicită plata drepturilor salariale reținute în plus pe ultimii 3 ani, socotiți de la data de 14.01.2008, data înregistrării acțiunii.
Ca atare, în mod corect s-a reținut că dispozițiile legale în temeiul cărora s-a formulat acțiunea erau abrogate.
Față de această concluzie corectă a instanței de fond, nu se poate reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1 al Protocolului Adițional nr.1 la, reclamanții nefiind îndreptățiți legal la reducerea impozitului pe perioada în litigiu.
În aceste condiții, nici analiza conflictului de legi în timp, sau între reglementările naționale și cele internaționale nu mai era necesară.
Față de toate aceste considerente privind aplicarea corectă a legii, reținerea greșită a instanței de fond a împrejurării că reclamanții nu au beneficiat pe nici o perioadă de reducerea de impozit nu poate avea nici o influență asupra soluției pronunțate.
Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu există alte motive de casare sau modificare a sentinței recurate.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, (fostă, (fostă ), și, împotriva sentinței civile nr.566/CM/16.06.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și pentru cauze cu minori și de familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/06.07.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
