Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 12/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 12
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ancuța Gabriela Manea Liliana
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor, intervenient în nume propriu fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intervenientul, în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamantului, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că prin serviciul registratură s-au depus la dosar note de ședință de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, un memoriu de către reclamantul și întâmpinare de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, necomunicată reclamantului. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că în cauză pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a mai formulat întâmpinare pentru termenul din 9.01.2008 și în consecință nu se mai impune comunicarea către reclamant a întâmpinării depuse de acesta pentru termenul de astăzi.
Intervenientul arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța admite în principiu cererea de intervenție în nume propriu formulată de către. Constată acțiunea în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe excepția inadmisibilității acțiunii, pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, pe excepția necompetenței materiale a Curții de Apel în capătul de cerere ce privește efectuarea de mențiuni în carnetul de muncă, pe fondul cererii, pe cererea de chemare în garanție și pe cererea de intervenție în interes propriu.
Intervenientul solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere soluția dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii. Solicită admiterea cererii de chemare în garanție și respingerea excepției excepția necompetenței materiale deoarece capătul de cerere ce privește efectuarea de mențiuni în carnetul de muncă este un capăt de cerere accesoriu, iar cererea accesorie se judecă de instanța care judecă cererea principală. Pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și admiterea cererii de intervenție.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii de efectuare a mențiunilor în carnetul de muncă, asupra cererii de intervenție formulate de către intervenientul, asupra fondului cauzei și asupra cererii de chemare în garanție.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr.1007/45/12.11.2008 pe rolul Curții de APEL IAȘI, reclamantul chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 16.07.2008 până la data pronunțării, actualizat cu indicele de inflație până la data achitării integrale sumelor datorate, precum și acordarea și plata lunară acestui spor și pe viitor, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
S-a solicitat și obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI la efectuarea mențiunilor cu privire la drepturile salariale solicitate în carnetul de muncă
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
Reclamantul este salariat al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, în calitate de specialist IT, începând cu data de 16.07.2008.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar fost reglementat prin art.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2001 și nu mai fost prevăzut nici de OUG nr. 177/18.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României s- constatat îndreptățirea personalului auxiliar de specialitate la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, atât pe perioada solicitată cât și pe viitor, în temeiul art. 110 alin.2 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii,s-au depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate de către reclamant, considerând că numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi. Acordarea sporului de 50% și pentru viitor ar însemna ca instanța judecătorească să depășească atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege
Pe fondul cauzei, reclamantul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Precizează că art. 47 din Legea nr. 50/1996 fost abrogat prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Astfel, Art. I pct.42 din actul normativ menționat prevede: "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18.11.1999, se modifică și se completează după cum urmează: 42. Articolul 47 se abrogă".
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României s- constatat îndreptățirea personalului auxiliar de specialitate la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Pârâtul consideră însă că instanța supremă a avut în vedere dispozițiile nr.OG8/2007 și faptul că Legea nr.50/1996 a fost abrogată prin această ordonanță, însă decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie interpretată în sensul că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești este îndreptățit la acest spor și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, dar numai până la abrogarea Legii nr.50/1996 prin nr.OG8/2007.
Se mai arată că instanța nu poate dispune plata actualizată a drepturilor bănești în condițiile în care pârâtul, instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat în cauză și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor formulat întâmpinare și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Precizează pârâtul că reprezenta Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ ( nr.HG 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței materiale în ceea ce privește cererea de efectuare a mențiunilor în carnetul de muncă.
Prin cererea formulată la data de 09.12.2008, intervenientul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.10.2008 până la data pronunțării, actualizat cu indicele de inflație până la data achitării integrale sumelor datorate, precum și acordarea și plata lunară acestui spor și pe viitor, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
S-a solicitat și obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI la efectuarea mențiunilor cu privire la drepturile salariale solicitate în carnetul de muncă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța reține că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, având în vedere, pe de o parte disp.art.21 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție și, pe de altă parte, faptul că în cauză se pune problema aplicării de către instanță a deciziei nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care este obligatorie, potrivit dis part.329 alin.3 din codul d e procedură civilă.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța o va respinge, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare. Se mai reține că, prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerul Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, se reține că atât acțiunea formulată de către reclamantul, cât și cererea de intervenție formulată de intervenientul, sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Prin prezenta acțiune, reclamantul, specialist IT, începând cu data de 16.07.2008, astfel cum rezultă din carnetul său de muncă depus în copie la dosra, încadrat prin dispozițiile legale în categoria personalului auxiliar, solicită obligarea pârâților la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit, reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Aceleași drepturi salariale sunt solicitate, începând cu data încadrării sale, 01.10.2008, pe funcția de consilier juridic- personal asimilat magistraților- de către intervenientul.
Prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000. Se reține însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Se mai reține că, prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Nu pot fi reținute de către instanță susținerile Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit cărora o decizie pronunțată de către instanța supremă, tocmai în vederea asigurării interpretării unitare a unor dispoziții legale ar trebui, la rândul ei interpretată și nu aplicată direct, potrivit celor reținute de către această instanță cu ocazia soluționării recursului în interesul legii.
Se mai reține că, deși nr.OG 8/2007, aprobată prin Legea nr.247/12.07.2007, era în vigoare la data pronunțării deciziei nr. 21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în această decizie obligatorie pentru instanțe că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ. se reține că reclamantul și intervenientul sunt îndreptățiți la acordarea de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în condițiile dsip.art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu data de angajării acestora și până la data pronunțării, precum și în continuare, pe viitor.
Urmează a fi astfel admisă în parte acțiunea formulată de reclamant și intervenient, cu obligarea primilor doi pârâți să plătească acestora diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data angajării lor și până la data pronunțării, precum și în continuare, pe viitor.
Se reține că aceste sume se cuvin reclamantului, respectiv intervenientului, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de către aceștia prin neacordarea sporului de risc și supra solicitare neuropsihică.
În temeiul HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, urmează să se admită și cererea de obligare pârâtului să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta hotărâre.
Având în vedere modul de soluționare a acestei cereri, urmează să se respingă cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată în cauză de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cerere având același obiect, respectiv obligarea ministerului la alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului.
Potrivit disp.art.296 alin.2 din Codul muncii, art.8 din Decretul nr.92/1976, 158 alin.3 și 165 din Cod.proc.civ. urmează să se disjungă și decline în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâtului la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamantului și intervenientului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul și cererea de intervenție formulată de intervenientul, ambii cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, bulevardul nr.14, sector 4, cod 75101, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în- și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, codul poștal -.
Obligă primii doi pârâți să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 16.07.2008-16.01.2009 și în continuare, pe viitor, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă primii doi pârâți să plătească intervenientului diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.10.2008-16.01.2009 și în continuare, pe viitor, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin această hotărâre.
Disjunge și declină în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererilor privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantului și intervenientului.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată în cauză de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2009.
Președinte, Judecător, Asistenți judiciari,
cu opinie în sensul prezentei hotărâri
Grefier,
Red./Tehnored.:;
2 ex.-26.01.2009;
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Ancuța Gabriela Manea Liliana
