Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 14/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 14
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ancuța Gabriela Manea Liliana
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind pe acțiunea formulată de către reclamanții -, - Reprezentant Al Reclamanților, -, -, -, G, a, -, a, R, -, -, -, -, a, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Vaslui și Ministerul Economiei și Finanțelor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că prin serviciul registratură s-au depus la dosar de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor întâmpinare la acțiune, comunicate reclamanților, și întâmpinare la cererea de chemare în garanție, necomunicată reclamanților. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că în cauză pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și-a exprimat punctul de vedere prin întâmpinarea depusă la acțiune, întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, și în consecință nu se mai impune comunicarea către pârâți a întâmpinării formulate de acesta la cererea de chemare în garanție.
Consilierul juridic pentru pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași depune delegație la dosar și arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată acțiunea în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe excepția prescripției dreptului la acțiune, pe excepția inadmisibilității acțiunii, pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, pe excepția necompetenței materiale în capătul de cerere ce are ca obiect efectuarea de mențiuni în carnetul de muncă, pe fondul cererii și pe cererea de chemare în garanție
Consilierul juridic pentru pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași solicită admiterea prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2004 - 1.11.2005 și respingerea lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece dacă se admite acțiunea acesta trebuie sa aloce sumele necesare. Mai solicită admiterea cererii de chemare în garanție și admiterea excepției inadmisibilității acțiunii deoarece art. 1, 2 și 27 din UG. nr.137/2000 au fost declarate neconstituționale. Pe fond solicită respingerea acțiunii. Precizează că o parte din reclamanți, respectiv, și, sunt șoferi și cu privire la aceștia solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare pe excepțiile prescripției dreptului la acțiune, inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, pe fondul cauzei și pe cererea de chemare în garanție.
INSTANȚA,
Asupra acțiunii civile de față,
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr.1011/45/12.11.2008, reclamanții:, -, -, -, G, a, -, și, a, R, -, -, -, -, a, și, având ca reprezentant pe reclamantul, au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Vaslui și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor trei la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, astfel:
- pentru perioada 1octombrie 2004 -31 decembrie 2004, la valoarea de referință sectorială de 250 lei, conform OUG123/2003;
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 31 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială la care au fost calculate drepturile salariale pentru perioadele de referință.
S-a mai solicitat și obligarea MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la alocarea fondurilor necesare efectuării plăților.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de procurori, personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Parchetelor din județul
Invocă în principal reclamanții dispozițiile art.1din Legea 50/1996, art.2 și 9 din Legea nr.154/1998.
Totodată, au precizat că atât dispozițiile art. 1 alin.1 din OG 134/1999, cât și cele ale art. 11din OG nr. 83/2000 au stabilit în mod expres că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
În schimb, prin OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, se stabilește valoarea de referință sectorială la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG nr. 10/2007.
Reclamanții apreciază că, procedându-se astfel, au fost încălcate principiile Constituției României, ale Codului muncii și ale Legii privind combaterea discriminării.
Aceasta întrucât, potrivit OG nr. 3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite era de 312,3 lei la 1 aprilie 2006, spre deosebire de cea de 280,64 lei, stabilită prin nr.OG8/2007, pentru personalul auxiliar și conex din cadrul instanțelor judecătorești.
Drept urmare, prin OG nr. 8/2007 a fost încălcat principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale, principiu prevăzut de art. 3 alin.4 din Constituție și care include și componenta salarizării, ca element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri de stat.
Drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege nu pot fi diminuate unilateral, susțin reclamanții, întrucât s-ar încălca și teoria dreptului câștigat rezultă din principiile prevăzute de Codul muncii. Astfel, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Totodată, se apreciază că acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine și spiritului OG nr. 137/2000, respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate.
Cât despre actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite acestea au fost indicate de reclamanți ca fiind OUG nr. 123/2003,OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007.
În dovedire, reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate de către reclamanți, considerând că numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi. Acordarea salariului prin luarea în considerare a valorilor de referință sectoriale indicate prin acțiune ar însemna ca instanța judecătorească să depășească atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege.
Se mai invocă excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește diferențele de drepturi salariale solicitate pentru perioada 1 octombrie 2004-1 noiembrie 2005.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii, întrucât prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau dimpotrivă prevederea, însă, într-un alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, de asemenea retribuită de la bugetul de stat, este o opțiune a legiuitorului și nu se poate reține tratamentul diferențiat ce urmează a fi sancționat, câtă vreme sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor, fapt ce exclude cadrul de aplicare a dispozițiilor OG 137/2000.
Mai susține pârâtul că principiul echilibrului celor trei puteri în stat prevăzut de Constituție nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal, neexistând temei constituțional pentru aplicarea aceleași valori de referință sectorială.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
In motivarea acestei excepții pârâtul a susținut că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele:
Reclamanții, au calitatea de procurori, personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Parchetelor din județul
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța reține că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, având în vedere disp.art.21 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se reține că aceasta este întemeiată, în temeiul disp.art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, urmând a fi admisă.
În consecință, se va respinge acțiunea formulată de reclamanți privind acordarea diferențelor de salarii pentru perioada 01.10.2004-11.11.2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța o va respinge, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare. Se mai reține că, prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerul Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
-valoarea de referință universală;
- indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
-valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Drept urmare, prin majorări succesive, valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii 50/1996 (până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007) a ajuns, pentru perioada 01.10.2004-31.12.2004, la 2.380.592 lei.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat capătul din cererea reclamanților referitor la acordarea diferențelor salariale pentru perioada 1.10.2004 - 31.12.2004, întrucât salariile acestora au fost corect calculate pe baza valorii de referință sectorială de 2.380.592 lei.
Pentru perioadele 1.05.2005 - 30.09.2005 și 1.10.2005 - 31.01.2006, deși OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/ 2001 era în vigoare (stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică), reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Este de observat că, deși conform denumirii sale, acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică),art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din OG 9/2005 arată doar că în anexele VIII și IX sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate, acestora fără a se indica în mod explicit procentul de majorare al indemnizațiilor.
Având în vedere însă că, de exemplu, pentru funcția de demnitate publică aleasă, de Președinte al României, indemnizația lunară era de:
- 46.764.000 lei, la 1.01.2003, conform Anexei 7/1 a la OUG nr. 191/2002;
- 46.613.000 lei, la 1.10.2003, conform Anexei 7/1 b la aceeași ordonanță;
- 49.409.780 lei, la 1.01.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003;
- 52.374.367 lei la 1.10.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit.a din aceeași ordonanță și de 65.469.000 lei la 1.10.2005, conform Anexei 8/1 la OG nr. 9/2005, rezultă că indemnizațiile pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora au crescut cu 25% începând cu 1.10.2005. Iar conform art. 3 alin. 5 din OG nr. 9/2005, începând cu luna ianuarie 2005 s-a acordat 45% din creșterea rezultată ca diferență între indemnizația stabilită potrivit anexelor acestei ordonanțe și indemnizația avută în luna decembrie 2004.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit "principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora "puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiției și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", instanța va constata întemeiate pretențiile reclamanților de a le fi acordate creșterile salariale prev. de OG 9/2005.
Pentru aceleași rațiuni, sunt întemeiate solicitările acestora de a le fi acordate și pentru anii 2006 și 2007 creșterile salariale prevăzute de OG nr. 3/12.01. 2006 și OG nr. 10/31.01.2007.
Așadar, plecând de la valoare de referință sectorială de 2.380.592 lei la nivelul lunii decembrie 2004, salariile reclamanților trebuiau calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de:
-264,7 lei pentru perioada 1.05.2005 - 30.09.2005 și
-297,4 lei pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006 conform OG nr. 9/2005;
-312,3 lei pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006 și
-331 lei, pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006 conform art. 1 din OG nr. 3/2006, care a prevăzut majorarea indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică în două etape, respectiv cu 5% începând cu 1.02.2006 și cu 6% începând cu 1.09.2006;
-358 lei, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007;
-365 lei pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007 și
-405 lei pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007 conform art. 1 și art. 3 alin. 3 cu anexele corespunzătoare din OG nr. 10/2007, care a prevăzut majorări în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 1.01.2007, cu 2% începând cu 1.04.2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007.
În Anexa 1 la OUG nr. 8/2007 a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea avută în vedere la stabilirea drepturilor bănești cuvenite persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, cu consecința diminuării salariilor personalului auxiliar de specialitate.
Pentru aceste motive, instanța constată că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării în sensul arătat în doctrină, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Potrivit disp.art.5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă, cât și cea indirectă.
Se mai reține că, art.154 alin.3 din cod prevede că la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare.
De asemenea, conform disp.art.165 din Codul muncii, acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale.
Art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. În acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
Potrivit Protocolului nr.12 la Convenția europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute delege trebuie să fie garantate fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.
Se reține că, la transpunerea în practică a acestui principiu, orice autoritate publică are obligația legală de a reglementa în sensul asigurării și realizării efective a protecției egale din partea legii.
Față de dispozițiile 269 din Codul muncii, Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reține că reclamanții:, -, -, -, G, a, -, și, a, R, -, -, -, -, a, sunt îndreptățiți la o justă despăgubire pentru prejudiciul cauzat prin discriminarea indirectă constând în calcularea și plata salariului lor pe baza unor valori de referință sectoriale mai mici decât cele avute în vedere la stabilirea drepturilor bănești cuvenite persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, în perioada 12.11.2005-31.12.2007.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamanților:, -, -, -, G, a, -, și, a, R, -, -, -, -, a, și să oblige pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Vaslui să le plătească diferențele de drepturi salariale, calculate pe baza următoarelor valori de referință sectoriale:
- pentru perioada 12.11.2005 -31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 31 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială la care au fost calculate drepturile salariale pentru perioadele de referință mai sus precizate.
Se reține ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă acțiunea formulată de către reclamanții:, și, care și-au început activitatea în cadrul parchetelor pârâte în cauză după data de 01.01.2008, în condițiile în care diferențele de drepturi salariale au fost solicitate prin prezenta acțiune doar pentru acoperirea prejudiciului suferit de către reclamanți în perioada 01.10.2004-31.12.2007.
În temeiul HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, urmează să se admită și cererea de obligare pârâtului să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta hotărâre.
Având în vedere modul de soluționare a acestei cereri, urmează să se respingă cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată în cauză de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cerere având același obiect, respectiv obligarea ministerului la alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Potrivit disp.art.296 alin.2 din Codul muncii, art.8 din Decretul nr.92/1976, 158 alin.3 și 165 din Cod.proc.civ. urmează să se disjungă și decline în favoarea Judecătoriei Vaslui competența de soluționare a capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâtului la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții:, -, -, -, G, a, -, și, a, R, -, -, -, -, a, toți cu domiciliul ales la cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, cu sediul în V, str. - nr.31, având ca reprezentant pe reclamantul în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, bulevardul nr.14, sector 4, cod 75101, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în-, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, cu sediul în V, str. - nr.31 și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, codul poștal -.
Obligă pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui să plătească să plătească fiecărui reclamant diferențele de salarii, calculate pe baza următoarelor valori de referință sectorială:
- pentru perioada 12 noiembrie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 31 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială la care au fost calculate drepturile salariale pentru perioadele de referință mai sus precizate.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamantelor.
Disjunge și declină în favoarea Judecătoriei Vaslui competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantelor.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanți privind acordarea diferențelor de salarii pentru perioada 01.10.2004-11.11.2005.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată în cauză de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții:, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, cu sediul în V, str. - nr.31, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, bulevardul nr.14, sector 4, cod 75101, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în-, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, cu sediul în V, str. - nr.31 și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, codul poștal -.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2009.
Președinte, Judecător, Asistenți judiciari,
cu opinie în sensul prezentei hotărâri
Grefier,
Red./Tehnored.:;
2 ex- 26.01.2009.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Ancuța Gabriela Manea Liliana
