Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1256/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1256
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S, Ministerul Justiției și Libertăților, precum și de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva sentinței civile nr. 748/30.06.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantele și și pârâții Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul C-S și Parchetul de pe lângă Tribunalul C S, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care Curtea,văzând că nu mai sunt alte cereri și probe de administrat,precum și faptul că prin cererile de recurs părțile au solicitat judecarea cauzei in lipsa, reține dosarul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 748/30.06.2009, pronunțată de Tribunalul C S în Dosar nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele și, împotriva pârâtilor Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul C-S, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișoara și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, și-n consecință au fost obligate pârâtele să plătească acestora o despăgubire egală cu sumele aferente creșterilor salariale cu 5 % începând cu data de 01.01.2007 în raport cu salariul din decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 în raport cu salariul din martie 2007 și cu 11 % începând cu 01.10.2007, unde salariul este indemnizația brută de încadrare lunară a fiecărui reclamant, și să asigure fondurile necesare plății despăgubirii acordate.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a depășit in prealabil excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor cu argumentul că potrivit Legii nr.500/2002, a G nr.208/2005 și a G nr.386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție,rolul său fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamantele fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, respectiv au calitatea de grefieri, în cadrul Judecătoriei Reșița, ulterior la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița (unități bugetare, care sunt finanțate de la bugetul de stat), iar raporturile juridice de muncă ale acestora sunt guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acest cod.
Pornind de la analiza situației in care s-au aflat celelalte categorii socio-profesionale ale bugetarilor care, prin G nr.10/2007 a beneficiat de majorările salariale pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor,Tribunalul a conchis că și reclamantele se află intr-o situație similară cu cea a primilor. Cu toate acestea, reclamantelor nu le-a fost acordat, în mod discriminatoriu, adaosul salarial constând în majorările salariale anuale pe anul 2007, omisiune care s-a repercutat mai pregnant asupra acestora, deoarece spre deosebire de majoritatea restului personalului bugetar, reclamantele nu pot obține (datorită incompatibilităților, interdicțiilor și incapacităților legale) alte venituri decât cele salariale, care însă, le-au fost erodate de creșterea indicelui prețurilor de consum, la fel ca și în cazul celorlalte salarii bugetare.
În concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorările anuale, reclamantele sunt în mod evident și grav discriminate, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalului.
Sentința de fond a fost motivată in drept pe prevederile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.1 alin.2 lit.e, pct.i din G nr.137/2000, art.2 alin.1-3, art.29 pct.2 din G nr.137/2000, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art.5 și 6 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 26.08.2009, solicitând modificarea sentinței recurate,in sensul respingerii acțiunii reclamantelor și, așa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale Ministerului Justiției,Curtea constată că acestea s-au întemeiat pe prevederile art. 304 pct.4 și pct.9 /pr.civ. și au vizat in primul rând depășirea limitelor puterii judecătorești de către instanța de fond, care prin acordarea unor drepturi salariale ce nu sunt prevăzute de legislația in vigoare, și-ar fi arogat atribuții de putere legiuitoare.
In susținerea acestei critici,recurentul a invocat o decizie din 3 iulie 2008 Curții Constituționale, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1,art.2 alin.3 și art. 27 alin.1 din OG nr. 137/2000, constatând că acestea sunt neconstituționale in măsura in care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze,ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Recurentul mai susține că hotărârea de fond este criticabilă și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor de drept substanțial,mai precis sub aspectul stabilirii eronate a incidenței in cauză prevederilor OG nr. 137/2000, de vreme ce judecătorii fondului nu au ținut seama de faptul că reclamantele ai beneficiat in cursul anului 2007 de creșteri salariale prin OG nr.8/2007,aprobată prin Legea nr. 247/2007,ca efect al majorării coeficienților potrivit Anexei 1,b și c, in trei tranșe,tocmai in scopul ca veniturile lor să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum pe anul 2007.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs și de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor,prin DGFP C S, care a solicitat modificarea sentinței,in sensul respingerii acțiunii față de acest minister pentru lipsa calității procesual pasive.
Pentru justificarea motivelor de recurs care, in opinia recurentului, ar determina incidența in speță a prevederilor art. 304 pct.9 și 304 ind.1/pr.civ., autorul căii de atac a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive,cu motivarea că Ministerul Economiei și Finanțelor nu se poate confunda cu statul sau cu bugetul de stat, rolul său fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului. Recurentul este ordonator principal de credite la fel ca și Ministerul Justiției.
In fine,criticând sentința de fond,pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,a invocat incidența in speță a motivelor de recurs la care se referă art. 304 pct.4,pct.5 și pct.9 /pr.civ..
o parte din argumentele ce susțin motivele de recurs ale pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, recurenta in discuție a adăugat că instanța de fond i-a nesocotit dreptul la apărare, fiindcă nu a dat curs solicitării sale de a amâna judecata pentru a-i da posibilitatea de a-și pregăti apărarea și că in speță legitimarea procesual pasivă nu revenea acestei direcții,ci Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care este ordonator principal de credite.
Analizând cele trei recursuri,prin prisma motivelor invocate și a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin.1, art. 304 ind.1 și 304 pct.9/pr.civ., Curtea reține următoarele.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea împărtășește opinia că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete fiind necesar ca acestea să pună la dispoziția angajatorului fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ori, prin raportare la împrejurarea că reclamanții fac parte din categoria bugetarilor, valorificarea cu succes a drepturilor salariale, care in cazul lor sunt suportate din veniturile publice, devine cu atât mai eficientă cu cât raporturile procesuale sunt legate cu Ministerul Economiei și Finanțelor. Aceasta întrucât în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a actelor normative privind aprobarea contului general anual de execuție.
Curtea mai reține că legitimarea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Excepția a fost corect respinsă de către instanța de fond, iar motivul de recurs supus analizei nu este întemeiat.
Referitor la criticile ce au fost aduse hotărârii de fond prin recursurile declanșate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Curtea reține că, intr-adevăr dreptul de a stabili prin acte normative cu caracter special criteriile de acordare a salariilor de bază și a sporurilor și adausurilor la acestea este atributul exclusiv al legiuitorului, insă această facultate nu exclude obligația de a reglementa raporturile de muncă în condițiile asigurării unei egalități juridice pentru toate categoriile de salariați. Acest lucru nu presupune acordarea unor salarii și sporuri egale pentru toți, ci o conduită echidistantă în reglementarea unor metode de remunerare pentru situațiile identice in ceea ce privește, spre exemplu,vechimea in muncă,munca peste programul normal de opt ore, sau in zilele de, repaus săptămânal, inclusiv obligația de a asigura pentru toți salariații bugetari indexările anuale care au drept scop compensarea scăderii puterii de cumpărare datorită creșterii indicelui prețurilor de consum, ori realizarea unei proporționalități intre creșterile salariale ale bugetarilor și creșterea productivității muncii. In concluzie,nu se poate afirma că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești,iar motivul de recurs la care se referă art. 304 pct.4/pr.civ. nu este incident in nu este incident in cauză.
Fără a insista asupra celorlalte critici aduse sentinței de fond de către recurenta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Curtea observă că in procesul pendinte a figurat ca parte litigantă și pârâtul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că nu se poate susține că hotărârea ar fi fost pronunțată intr-un cadrul procesual creat eronat de către reclamante.
In fine,un aspect de natură a face superfluă cercetarea amănunțită a celorlalte critici ale recurenților este faptul că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile OUG nr.137/2000 prin raportare la categoria de bugetari din care fac parte reclamantele,despre care tot judecătorii fondului au observat că ele au calitatea de grefiere-personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Reșița,iar ulterior la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița. Instanța de recurs constată că,așa cum corect susține recurentul Ministerul Justiției și Libertăților,prin OG nr. 8/2007, acestei categorii de bugetari le-au fost acordate creșteri salariale in trepte prin majorarea coeficienților prevăzuți in anexele actului normativ,începând cu 1 ianuarie 2007-31 martie 2007, 1 aprilie 2007-30 septembrie 2007, respectiv 1 octombrie -decembrie 2007. Aceste creșteri salariale au fost de natură să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum pe anul 2007, finalitate care,in cazul celorlalte categorii de bugetari,cu excepția magistraților,a fost atinsă prin adoptarea altor acte normative, anume OG nr. 10/2007 sau OG nr.27/2007.
Curtea consideră,pentru argumentele expuse, că reclamantele nu pot pretinde că au fost discriminate prin excluderea lor de la aplicarea prevederilor OG nr. 10/2007. Împrejurarea că majorările salariale acordate prin acte normative cu caracter special diferitelor categorii de bugetari sunt diferite, nu reprezintă o premisă suficientă pentru a permite instanței judecătorești să conchidă asupra incidenței in speță a prevederilor OUG nr.137/2000, câtă vreme indexările /majorările in discuție au fost proporționale cu scopul urmărit și au fost recunoscute tuturor bugetarilor.
Concluzionând asupra ultimelor argumente prezentate supra,in baza art. 304 pct.9 și art. 312 alin.1 /pr.civ. Curtea va admite cele trei recursuri ale pârâților,va modifica in tot sentința recurată și va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantelor.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S, Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva Sentinței Civile nr. 748/30.06.2009, pronunțată de Tribunalul C S în Dosarul nr-.
Modifică in tot sentința recurată,in sensul că respinge acțiunea reclamantelor.
Fără cheltuieli de judecată in recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 07.10.2009
Tehnored. /2 ex/07.10.2009
Prima instanță: Tribunalul C S -
Jud. și
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
