Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 131/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 131
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi Liliana
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanții:, și pârâți fiind: MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, Ministerul Justiției a depus la dosar a doua întâmpinare, duplicatul acesteia a fost comunicat de la termenul anterior reclamanților; Serviciul Personal al Curții de Apel Iașia depus la dosar tabel privind reclamanții cu funcțiile deținute și perioada angajării.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și pe fond.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 781/45/16.09.2008, reclamanții::, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea Tribunalului Iași la plata sporului de calculator în procent de 15% aplicat la salariul de bază brut, începând cu data angajării și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, pentru perioadele lucrate.
Mai solicită reclamanții ca pârâții să le acorde 3 zile în plus la concediul de odihnă pe ultimii trei ani, în funcție de data intrării fiecăruia în activitate.
Motivează reclamanții că au calitatea de grefieri la Judecătoria Iași și că deși din anul 2007 lucrează numai la calculator toate cele 8 ore de program, nu au primit drepturile aferente acestei munci, încasate de alți salariați.
Astfel, susțin reclamanții, sporul de calculator este încasat de către:
- personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - serviciul contabilitate și informatică (conform unui ordin intern);
- salariații Ministerului d e Justiție (conform unui ordin intern);
- salariații din domeniul sanitar (ordinul ministrului sănătății nr.414/2006 pentru aprobarea reglementărilor contabile specifice domeniului sanitar - anexa din 17.04.2006);
- salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice (conform art.50 (4) din contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică).
Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare, conform Hotărârii Guvernului nr. 1028/2006, ce transpune Directiva 1990/270/CEE.
Deși lucrează în condiții grele, totuși nu beneficiază de cel puțin 3 zile în plus la concediul de odihnă, așa cum este prevăzut în art. 142 din Codul muncii.
Nici împrejurarea că li se plătește un alt spor (condiții grele - ) nu poate fi o explicație, deoarece sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a câte unui drept distinct.
Art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția, formând un bloc de convenționalitate și ale căror dispoziții mai favorabile, sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României, prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii,origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.6 alin.2, art.40 pct.2 lit. c, art.142 și 269 din Codul muncii, art.48 alin.1 din Legea 50/1995 și art.14 alin.1 din Legea 56/1996.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul arată că sporul de lucru la calculator la care se referă reclamanții nu reprezintă altceva decât o reglementaresub nomen jurispropriu a sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, astfel cum era reglementat de art. 30 din nr.OUG 177/2002 și art. 48 din Legea nr. 50/1996, iar ulterior de art. 22 din OG8/2007, și nu un spor distinct, care nu este reglementat ca atare de nici un alt act normativ.
Mai arată pârâtul că reclamanții beneficiază de sporul de 15% care este acordat în urma efectuării la instanța unde acestea funcționează a unei expertize de specialitate, prin care a fost analizată existența condițiilor deosebite, grele, vătămătore sau periculoase. Stabilirea condițiilor și procedurilor de acordare a sporului de 15% reprezintă o problemă de legiferare.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere pârâtul arată că reclamanților le sunt aplicabile dispozițiile din legile speciale, și nu din codul muncii care au caracter general. În acest sens invocă art. 65 din Legea nr. 567/2004.
Intimatul arată că sunt nejustificate și pretențiile de actualizare a sumelor solicitate și, în aceeași măsură, acordarea pe viitor a sporului.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ ( nr.HG 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, nu este de natură să-i confere calitatea procesuală pasivă în cauză.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a trimis instanței un punct de vedere.
Analizând cu prioritate excepția invocată, în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod proc.civ. Curtea de Apel reține că este nefondată, urmând a fi respinsă.
Astfel, nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Nu s-a solicitat de către reclamanți finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Se reține că, prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerul Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză. Mai mult, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamanți nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel constată că acțiunea reclamanților este nefondată, din considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții sunt grefieri (personal auxiliar de specialitate) în cadrul Judecătoriei Iași.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate în perioada 2004 - 2008 fost reglementată prin Legea 50/1996 și OG 8/2007. Nici unul dintre aceste acte normative nu a prevăzut acordarea unui spor de 15% pentru lucrul la calculator.
discriminarea invocată de reclamanți nu poate fi reținută.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art.14 din CEDO referitor la discriminare, cât și Curtea Constituțională au stabilit că egalitatea în drepturi între cetățeni nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când acestea se justifică în mod rațional și obiectiv. Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori asemănătoare, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite nu reprezintă nici privilegii, nici discriminare.
Dimpotrivă, legiuitorul poate să țină seama de anumite particularități care impun, în mod necesar și rațional, un tratament diferențiat. Ca urmare, este posibilă diferențierea salarizării, fără a fi vorba de discriminare, în funcție de folosirea unor cunoștințe și drepturi profesionale similare sau egale, depunerea unei cantități egale ori similare de efort intelectual și/sau fizic, importanța și complexitatea muncii prestate, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, condițiile de muncă etc.
Or, statutul judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate diferă de al altor categorii profesionale sub aspectul atribuțiilor, competențelor, condițiilor de acces, al incompatibilităților și, pe cale de consecință, al salarizării. Modalitatea de salarizare a reclamanților este motivată de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru aceste categorii profesionale.
Astfel, lipsa beneficiului unui drept de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune automat discriminare, ci este justificată de situațiile diferite în care se află și care impun în mod rațional și obiectiv soluții diferite ale legiuitorului în privința salarizării, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității prevăzut de Constituție și art.6 alin.2 Codul muncii.
Mai mult, nu a fost dovedită existența ordinelor interne la care s-a făcut referire, iar textele invocate (art.14 alin.1 din Legea 56/1996 și art.48 alin.1 din Legea 50/1996 și nu Legea 50/1995, cum greșit s-a arătat în acțiune) fac referire la sporul de 15% acordat pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Or, atât judecătorilor, cât și personalului auxiliar de specialitate le este recunoscut și acordat sporul de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, prin dispozițiile art.7 alin.1 din OUG 27/2006, respectiv art.22 alin.1 din OG 8/2007.
Cât privește dispozițiile art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii, acestea obligă angajatorul să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă; ori, în speță, reclamanților le-au fost acordate toate drepturile prevăzute de legislația specifică.
Contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică, invocat prin acțiune, nu poate fi aplicabil reclamanților.
Potrivit art.12 din Legea 130/1996 și art.3 alin.2 din 2895/2006, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Or, așa cum s-a arătat anterior, reclamanții sunt salarizați potrivit unor dispoziții legale speciale (OUG 27/2006 și OG 8/2007).
Nu se poate susține nici o reglementare discriminatorie a drepturilor salariale de care beneficiază reclamanții și angajații unităților din industria chimică și petrochimică.
Așa cum, de asemenea s-a reținut anterior, egalitatea de drepturi nu vizează și identitatea de tratament juridic, fiind nu numai admisibil un regim juridic diferit față de anumite categorii de personal, dar și necesar.
Or, judecătorii și personalul auxiliar de specialitate sunt categorii profesionale distincte de cele ale salariaților din industria chimică și petrochimică, prin conținutul concret al atribuțiilor, prin modalitățile de recrutare specifice prevăzute de lege, precum și prin reglementări diferite de salarizare.
De asemenea nici HG1028/2008 ce realizează o transpunere a /270/CEE nu reglementează în vreun fel dreptul la acordarea unui spor pentru utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, ci obligă, doar angajatorii de a lua măsurile necesare pentru asigurarea condițiilor de securitate și sănătate impuse de legislația națională și comunitară.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel reține că este neîntemeiată cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata sporului pentru lucru la calculator.
De asemenea, instanța reține că este neîntemeiat și capătul de cerere privind acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă.
Este adevărat că prin art.142 din Codul munciis -a prevăzut că salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare. Însă, acest text trebuie coroborat cu cel al art.140 alin.1 din Codul muncii, conform căruia durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 zile lucrătoare.
Potrivit dispozițiilor art.79 alin.1 din Legea 303/2004, judecătorii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 zile lucrătoare, iar potrivit art.65 alin.1 din Legea 567/2004, personalul auxiliar de specialitate beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 zile lucrătoare.
Pe de altă parte, conform art.1 alin 2 din Codul muncii,Prezentul cod se aplica și raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii".
Aceste legi, fiind legi speciale, se aplică cu prioritate față de dispozițiile Codului muncii, în virtutea principiului "specialia generalibus derogant", cu atât mai mult cu cât conțin prevederi mai favorabile reclamanților, și au în vedere ansamblul criteriilor enunțate de legiuitor la stabilirea drepturilor de care beneficiază aceste categorii profesionale.
Ca urmare, Curtea de Apel va respinge ca nefondată acțiunea reclamanților privind plata privind plata drepturilor salariale constând în sporul de lucru la calculator începând cu data angajării și în continuare, precum și acordarea a trei zile în plus la concediul de odihnă.
Raportat dispozițiilor art.298 din Codul muncii (modificat prin OUG 55/2006), precum și dispozițiilor Decretului 92/1976 și art.165 Cod procedură civilă, instanța va disjunge capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă și va declina competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Iași.
Conform art.27 din OG 137/2000, prezenta hotărâre este opozabilă expertului în discriminare Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE,
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Disjunge și declină în favoarea Judecătoriei Iași competenta de soluționare a capătului de cerere referitor la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
Prezenta hotărâre este opozabilă expertului în discriminare Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI,
Grefier,
Red./Tehnored.
10.12.2008
2 ex.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Nelida Cristina Moruzi Liliana
