Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1365/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1365
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Sas Laura
Grefier C -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de reclamanții și împotriva sentinței nr.1369 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți, reclamanții intimați, și, reprezentanții pârâților intimați Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și chemat în garanție intimat Ministerul Finanțelor Publice
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- din data de 26.02.2009, reclamanții, -CU SEDIUL ALES LA TRIBUNALUL SUCEAVA în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, CURTEA DE APEL SUCEAVA, TRIBUNALUL SUCEAVA, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ICCJ B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL SUCEAVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SUCEAVA, PARCHETUL DE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la calcularea și plata în favoarea reclamanților a unor despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară a fiecărui reclamant pentru perioada aferentă în care a desfășurat activitate în instanța respectivă actualizate cu rata inflației până la data plății lor efective precum și obligarea pârâților la plata și în continuare a acestor diferențe cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor, astfel:
Pentru 1-08.2004 - 21.04.2005 obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, 21.04.2005 - până la pronunțarea sentinței și pe viitor, obligarea Ministerului Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA; pentru - 15.07.2002 - 8.05.2003 și 1.04.2007 - până la pronunțarea sentinței și pe viitor, obligarea Ministerului Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA; 9.05.2003 - 31.06.2003 - Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București; 1.07.2003 - 31.10.2006 - Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava; 1.11.2006 - 1.04.2006 - Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul București; - 1.09.2001 - 31.10.2002 obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava; 1.11.2002 - până la pronunțarea sentinței și pe viitor, obligarea Ministerului Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de Apel; - - 1.08.2004 - 21.04.205 obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, 21.04.2005 - până la pronunțarea sentinței și pe viitor, obligarea Ministerului Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA; - 1.08.2004 - 21.04.2005 obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București; 21.04.2005 - până la pronunțarea sentinței și pe viitor, obligarea Ministerului Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA.
În motivare arată reclamanții că sunt judecători la Tribunalul Suceava și au fost discriminați contrar prevederilor art.16 alin.1 și 2 din Constituția României și art.5, art.154 alin.3 din codul muncii față de restul personalului din sistemul bugetar prin neacordarea sporului de confidențialitate.
Mai arată reclamanții că prin art.15 alin.1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.328 din 24.09.2005 s-a instituit obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile care au fost obținute în această calitate, deci să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Prin neacordarea sporului de confidențialitate sunt în mod evident și grav discriminați întrucât se află în aceeași juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului.
Prin nerecunoașterea acestui spor sunt înfrânte și dispozițiile art.7, 23 din declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție.
Precizează de asemenea că prin recursul în interesul legii, soluționat de ÎCCJ în compunerea Secțiilor Unite prin decizia din 15.12.2008 pronunțată în dosarul nr.27/2008, s-a stabilit că sporul de confidențialitate se datorează personalului din unitățile de justiție.
Cât privește prescripția dreptului la acțiune se constată că potrivit art.166 alin.4 din codul muncii dar și art.16 și 17 din Decretul nr.167/2008, termenul de prescripție este întrerupt când intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Or, în cauză au intervenit mai multe acte de întrerupere a cursului prescripției prin ordinele emise de Ministrul Justiției pentru plata drepturilor salariale restante chiar și pentru personalul care nu deținea titlu executoriu, respectiv Ordinul nr.903/C/2003, ordinul nr.3/C/2005 prin care s-a dispus calcularea și actualizarea drepturilor datorate magistraților și personalului din organele autorității judecătorești.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.16, 20 din Constituția României, art.5, 6 din codul muncii, art.1 din protocolul I, art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Protocolul nr.12 din Convenție, Convenția nr.111/1958.
Prin întâmpinările fila 24 dosar și fila 29 dosar pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile salariale solicitate pentru perioada anterioară datei de 24.02.2006, în conformitate cu prevederile deciziei nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă și a Legii nr.53/2003 - codul muncii, care prevăd un termen de 3 ani pentru introducerea acțiunii având un obiect patrimonial.
Pe fond pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze drepturile magistraților de a primi spor de confidențialitate.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin întâmpinare - fila 39 dosar - a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate și în continuare motivat de faptul că instanța de judecată ar încălca prevederile legale adăugând la legea specială de salarizare a magistraților în condițiile în care numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în temeiul dispozițiilor art.60 - 63 cod procedură civilă (33 dosar).
Prin sentința civilă nr.1369 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, admițându-se totodată excepția privind prescripția parțială a dreptului la acțiune.
S-a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamanților, vizând pretențiile aferente perioadei 1.09.2001 - 22.02.2006.
Au fost respinse, ca nefondate: cererea privind pretențiile aferente acestei perioade ca fiind prescrisă, cererea privind plata drepturilor salariale aferente perioadei 23.02.2006 - 31.10.2006 formulată de reclamantul, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit."c" din codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Față de prevederile legale susmenționate, dreptul la acțiune al reclamanților față de data introducerii acțiunii - 23.02.2009 este prescris respectiv pentru perioada 23.02.2006 - 31.10.2006.
Nu pot fi reținute susținerile reclamanților potrivit cărora, în cauză au intervenit mai multe acte de întrerupere a cursului prescripției respectiv, ordine ale ministrului justiției.
Pentru a fi aplicabile dispozițiile art.16 din Decret 167/1958 este necesară o recunoaștere expresă și neîndoielnică din partea pârâților, or, emiterea ordinelor în cauză nu echivalează cu o recunoaștere a pârâților, în sensul legii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivate de faptul că sunt îndreptățiți la plata sporului de confidențialitate de 15%, calculate la indemnizația brută lunară, respective salariul de bază brut lunar.
Mai arată recurenții că nu este dată excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește pretențiile aferente perioadei 1.09.2001 - 22.02.2006.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat pârâtul că în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca fiind prescrisă.
Au formulat întâmpinare și pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Au arătat pârâții că instanța de fond a respins în mod corect acțiunea reclamanților, reținând că a intervenit excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 46 din 15.XII.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator, este necesar ca, pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, tară a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa; într-o asemenea situație, prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
După pronunțarea deciziei în interesul legii, prin care s-a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Astfel, termenul de 3 ani impus de dispozițiile art. 283 al. 1 lit. c se calculează de la data pronunțării acestei decizii.
Fată de aceste considerente, reținea Curtea că în cauză nu a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Trebuie reținut însă faptul că decizia nr.46 din 15 decembrie 2008 fost dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, act normativ care a intrat în vigoare la data de 29 septembrie 2004.
Prin urmare, pentru perioada 29.09.2004 - 22.02.2006 acțiunea a fost soluționată pe o excepție - excepția prescripției dreptului material la acțiune, ce nu este dată în cauză, așa cum mai sus s-a arătat.
Cererea privind plata drepturilor salariale aferente perioadei 23.02.2006 - 31.10.2006 formulată de reclamantul a fost respinsă ca nefondată, fără ca prima instanță să analizeze sau să motiveze în vreun fel această soluție pronunțată iar pe cererea de plată a drepturilor salariale aferente acestei perioade, formulată de reclamanta nu s-a pronunțat de asemenea, deși ambii recurenți au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate și ulterior datei de 31 octombrie 2006, instanța de fond nu s-a pronunțat deloc asupra acestei cereri.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă, casarea hotărârii se pronunță atunci când instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Pentru a respecta principiul celor două grade de jurisdicție, în situația evocată, singura soluție rămâne trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a pronunța ea însăși, mai întâi, o soluție în chestiunea litigioasă dedusă judecății.
Se va proceda astfel întrucât prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție care nu este dată în cauză, așa cum mai sus s-a arătat, iar în ceea ce privește cererea ulterioară datei de 22 februarie 2006 lipsește orice dovadă a cercetării fondului.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă, urmează ca instanța să admită recursul, să caseze parțial sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu privire la pretențiile formulate de reclamanții recurenți aferente perioadei de după 29 septembrie 2004, precum și pentru viitor.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, ce nu contravin prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței nr.1369 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosar nr-.
Casează parțial sentința atacată, încât trimite spre rejudecare la aceeași instanță cererea recurenților reclamanți cu privire la pretențiile aferente perioadei de după 29 septembrie 2004, precum și pentru viitor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2009.
Președinte Judecători Grefier
Red.
Thred.
2 ex.25.11.2009
Jud.fond
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Sas Laura
