Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 141/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 141
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Vințilă Narcisa
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin, cu sediul în municipiul S,- și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 1953 din 5 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților-recurenți, pârâților-intimați Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava și reclamanții-intimați, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava înregistrată sub nr- din 07.10.2009, reclamanții și, judecători, in cadrul Curții de Apel Suceava și, judecător la Tribunalul Suceava au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, și Ministerul Finanțelor Publice, să se dispună obligarea primilor trei pârâți la calcularea și plata în favoarea reclamanților a unor despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară fiecărui reclamant pentru perioada aferenta in care a desfășurat activitate in instituția respectiva actualizate cu rata inflației pana la data plații lor efective precum si obligarea paraților la plata si in continuare a acestor diferențe cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor, obligarea primilor trei pârâți la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor sus menționate conform OG nr. 9/2000, obligarea pârâților Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant pentru sporul de confidențialitate stabilit prin sentința civilă nr. 756/06.04.2009 a Tribunalului Suceava, precum și pentru cel solicitat prin prezenta acțiune, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la rectificarea bugetului și alocarea sumelor necesare efectuării plății la care vor fi obligați primii-pârâți prin hotărârea ce se va pronunța, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca sunt judecători la Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava având obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, în cadrul executării raporturilor de muncă conform art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 3 și 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 15 din Codul d eontologic.
Reclamanții au mai arătat că prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de ei implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), constând, de exemplu, în date privind arestări, interpretări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr.677/2001), sesizările adresate organelor statului (de pildă, cele făcute conform art.18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală, etc.
Ca atare, obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă și al funcției deținute.
Reclamanții au mai arătat că deși le incumbă obligația de confidențialitate nu li se recunoaște sporul de confidențialitate. Unul și același element constând în obligația de confidențialitate, produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.
Reclamanții au mai arătat că prin recursul în interesul legii, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea Secțiilor Unite, prin decizia din 15.12.2008, pronunțată în dosarul nr. 27/2008, s-a stabilit că sporul de confidențialitate se datorează personalului din unitățile de justiție.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 303/2004, Hotărârea CSM nr. 328/2005, Legea nr. 182/2002, Legea nr. 500/2000, HG nr. 582/2002, HG nr. 208/2005, OG nr. 9/2001, Legea nr. 444/2006, OG nr. 6/2007 și Legea nr. 656/2002.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată cu motivarea că prezenta acțiune vizează de fapt modificarea unor acte normative, iar prin pronunțarea unei asemenea hotărâri s-ar depăși atributele puterii judecătorești. În acest sens au fost invocate dispozițiile deciziilor nr. 818/819/820/03.07.2008 ale Curții Constituționale.
A mai arătat pârâtul că nici un act normativ nu prevede acest drept salarial în favoarea reclamanților.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii întrucât responsabilitatea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii revine ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerului Justiției și Libertăților.
Legal citați, ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare în cauză.
Tribunalul Suceava - secția civilă - prin sentința nr. 1953 din 5 noiembrie 2009 a admis, în parte, acțiunea reclamanților contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților,Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava și Ministerul Finanțelor Publice;a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate în procent de 15% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 06.04.2009 - 05.11.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, corespunzător perioadei lucrate de fiecare dintre reclamanți, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății; a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi salariale; a obligat pârâții Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților potrivit sentinței civile nr.756/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.885/16.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr-, precum și potrivit prezentei sentințe.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.73 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții și urmărește garantarea independenței și imparțialității acestora.
Totodată, potrivit art. 99 alin.1 lit. d) din actul normativ precizat anterior, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților, judecătorilor le incumbă obligația de păstra confidențialitatea lucrărilor care au acest caracter.
De asemenea, potrivit art. 111 alin.2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor se aplică și asistenților judiciari, iar potrivit art. 113 alin.1 din actul normativ anterior precizat asistenților judiciari li se aplică dispozițiile legale privind abaterile și sancțiunile disciplinare, precum și motivele de eliberare din funcție prevăzute de lege pentru judecători și procurori.
Astfel, prin dispozițiile art. 99 lit. d din Legea 303/2004 și art. 3 și 4 alin. 1 din Legea 304/2004, raportat la art.16 din Codul d eontologic, personalul din unitățile de justiție are obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de această categorie de personal implică administrarea sau contactul cu informații confidențiale, constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și a colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
Obligația de confidențialitate și corelativ recunoașterea unui spor (drept salarial) a fost recunoscută și personalului ce lucrează în cadrul unităților bugetare (art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. 3 din nr.OG 147/2000, art. 13 alin. 1 din nr.OUG 123/2003, art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007, art. 12 din Legea 53/1991, art. 8 din nr.OUG 111/1999, art. 9 alin. 4 din nr.OG65/1998, art. 23 lit. m din Legea 319/2003, art. 10 alin. 3 din Legea 274/2004).
Așadar, toate persoanele din cadrul unităților bugetare, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic (atipic) de muncă, generat de Codul muncii, fiind supuși obligației de fidelitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 295, art. 1 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective și individuale de muncă, cât și Regulamentele de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești.
Obligația și prestația de fidelitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației angajatorului (a organizației) de a plăti salariaților sporul de confidențialitate.
În același sens se interpretează și efectele Ordinului Ministrului Justiției nr. 1833/C din data de 2.07.2008 privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, invocându-se ca fundament legal dispozițiile Legii nr. 97/2008, art. 122din Legea 53/1991, OG6/2007, OG10/2008 și nr.OUG 24/2000.
Ca un corolar al argumentărilor prezentate, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare a recursului în interesul legii promovat de Parchetul de pe lângă instanța supremă a pronunțat decizia nr. 46 din 15.12.2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă statuând că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 99 alin.1 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul d eontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar", decizia instanței supreme fiind obligatorie în raport de prevederile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, s-a stabilit că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de confidențialitate solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar prin neacordarea acestui drept bănesc reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații a salariului real cu salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - prin
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a susținut, în primul rând, incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, invocând că reclamanții pretind să li se aplice dispozițiile legale aplicabile numai altor categorii profesionale, deci tind spre a se adăuga la legea care le reglementează exclusiv situația lor.
De asemenea, a mai arătat că la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și că judecătorii beneficiază de un spor de confidențialitate în cuantum de 5 %, iar de la 1 ianuarie 2010 cuantumul este de 10 %, spor ce va fi inclus în indemnizația de încadrare brută lunară.
Pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
După pronunțarea și intrarea în vigoare a Deciziei Curții Constituționale prin care se constată o ingerință nepermisă a puterii judecătorești în sfera prerogativelor puterii legislative și executive Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii.
A indicat și incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal în ceea ce privește drepturile acordate pentru perioada anterioară datei de 12 noiembrie 2009, data intrării în vigoare a legii salarizării unitare.
Magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de legea 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
De asemenea, a mai arătat că, categoriile de personal salarizare de la bugetul de stat care beneficiază de spor de confidențialitate sunt expres prevăzute de lege - Legea nr. 182/2002.
Totodată, a mai arătat că, anterior intrării în vigoare a legii salarizării unitare nu exista nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul din sistemul justiției.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut că este nelegală obligarea sa la a aloca sumele necesare drepturilor salariale pretinse de reclamanți, pentru că nu are calitate de ordonator de credite și nu are în competență elaborarea unor eventuale proiecte de rectificare bugetară pentru drepturi salariale.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate, încât vor fi respinse ca atare pe temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce succed.
Astfel, Curtea reține că, admițând acțiunea în parte a reclamanților, Tribunalul nu a făcut altceva decât s-a supus legal, conform art.329 Cod procedură civilă, celor statuate prin Decizia nr.46/15.12.2008 dată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, după care magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate în cuantum de 15%.
Nici un text de lege nu evocă eventuala neaplicare de către instanțele de judecată a dezlegării dată într-un recurs în interesul legii, astfel încât obligativitatea acestei decizii se menține chiar și în contextul arătat de recurenta pârâtă Ministerul Justiției și Libertăților, al constatării la 27.05.2009 a unui conflict juridic de natură constituțională de către Curtea Constituțională, ca manifestat între autoritatea judecătorească și puterea executivă și cea legislativă.
Pe de altă parte, având în vedere că respectiva interpretare dată prin decizia nr.46/2008 a stat la baza soluției pronunțată în speță, Curtea constată că invocarea neconstituționalității unor dispoziții ale OG nr.137/2000 nu are legătură cu cauza, încât nu poate fi primită.
În ce privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive, ridicată - practic - în speță, nu este întemeiază, câtă vreme recurenta, în temeiul art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate să achite sumele la care a fost obligat prin hotărâre și aceasta ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Față de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - prin S, împotriva sentinței nr. 1953 din 5 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex.2/10.02.2010
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Maierean Ana, Vințilă Narcisa
