Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1433/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR.1433/R-CM
Ședința publică din 19 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Paula Andrada
Judecător: ---
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI A, cu sediul în Pitești,-, județul A și MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.389/CM din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, intimata-reclamantă și intimata-pârâtă Curtea de Apel București.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra lor.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 02.07.2007, la Tribunalul Argeș, reclamanții -, - -, -, I, -, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Statul Român și Curtea de Apel București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007, în cele 3 etape: 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul lunii decembrie 2006, 2 % începând cu 01.04.2007 față de nivelul lunii martie 2007, 11 % începând cu 01.10.2007 față de nivelul din septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Reclamanții au chemat în judecata și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești de mai sus.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin acte normative, respectiv OG nr.6, 8, 10 și 11/2007 au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând doar judecătorii și procurorii.
În acest fel s-a creat un caz de discriminare care poate fi înlăturat chiar prin acordarea creșterilor salariale în cauză și celor două categorii care au fost exceptate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.16, 20 din Constituție, art.2 și 21 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost modificată și completată, art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.5 din Codul muncii, nr.OG10, 16, 27 și Legea nr.232/2007.
Pârâtul Ministerul Justiției invocat prin întâmpinarea formulată la data de 1.02.2008 excepția necompetenței teritoriale a instanței în raport de dispozițiile art.284 al.2 Codul muncii.
Pe fond s-a susținut că acțiunea este inadmisibilă, de vreme ce reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică la care ordonanțele de creșteri salariale fac trimitere, iar prin Legea nr.45/2007 legiuitorul a înțeles să nu mai acorde procurorilor și judecătorilor creșteri salariale pentru anul 2007. S-a mai arătat că prin această acțiune se tinde la anularea actelor administrative de către instanța de judecată, ceea ce echivalează cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și contravine principiului separației puterilor în stat.
Susținerea reclamanților în ceea ce privește tratamentul discriminatoriu este, în cauză nefiind aplicabile disp.art.2 alin.2 din nr.OG137/2000 pentru că și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de care s-a invocat discriminarea, beneficiază în ceea ce privește salarizarea de dispozițiile aceluiași act normativ ca și reclamanții și ca și ceilalți magistrați de la celelalte instanțe, respectiv de nr.OUG27/2006.
La data de 5.02.2008, Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a instanței, în raport de disp.art.5 din Codul d e procedură civilă, arătând că în această situație competența revine Tribunalului București și de asemenea, a invocat și excepția lipsei calității sale procesuale, arătând că atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților le au Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești, iar potrivit art.47 al.4 din Legea nr.500/2002 creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, sarcina sa este de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și de a monitoriza respectarea legii bugetului de stat de către aceștia din urmă.
La data de 5.03.2008, tribunalul a disjuns acțiunea formulată de reclamanta de acțiunea formulată de ceilalți reclamanți, iar la data de 23.04.2008, instanța a respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș invocată de Ministerul Justiției și de Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, cu motivarea care se regăsește în practicaua sentinței.
Prin sentința civilă nr.389/CM din 25 aprilie 2008, Tribunalul Argeș a admis acțiunea privind pe reclamanta și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București să acorde acesteia creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007 după cum urmează: cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul lunii decembrie 2006, cu 2% de la 01.04.2007 față de nivelul lunii martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul lunii septembrie 2007, ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel București să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare efectuării plăților.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
"Reclamanta îndeplinește funcția de judecător la Curtea de Apel București.
Art.155 din Legea nr.53/2003, act normativ aplicabil și reclamantei, prevede că noțiunea de salariu cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului muncii și Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului, noțiune generică în cadrul căreia, cu delimitările de vigoare este inclusă și reclamanta.
Salariul, indemnizația în speța dedusă judecății, se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Față de acest aspect, relativ la cererea introductivă de instanță, tribunalul a reținut că prin Ordonanța de Guvern nr.10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1, salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5 % începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna dec.2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și judecătorilor, printre altele și pentru faptul că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Această apărare nu a fost primită de vreme ce creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007 se acordă și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică. Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de disp.art.5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
În aceeași ordine de idei, tribunalul a reținut că potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost completată și modificată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și eventual sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 al aceluiași text de lege sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de altele, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Din examinarea textului legal (OG nr.10/2007), precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamantei la beneficiul creșterilor salariale prevăzute de art.1 lit.a, b și c din nr.OG10/2007.
Așa fiind, instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
La cele menționate anterior se adaugă și faptul că disp.art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării, iar în raport de art.20 din legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
aplicabile în speță sunt și disp.art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează interzicerea discriminării.
Așa fiind, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București să acorde reclamantei creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007 după cum urmează: cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul lunii decembrie 2006, cu 2% de la 01.04.2007 față de nivelul lunii martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul lunii septembrie 2007, ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești, tribunalul a considerat că este întemeiată din perspectiva disp.art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanta ar fi beneficiat la momentul la care pârâtul îi datora drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului. Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Pe cale de consecință, instanța a obligat pe pârâta Curtea de Apel București să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Potrivit art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și proiectul legii de rectificare bugetară. In lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, pârâtul se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamantă.
Pentru considerentele arătate anterior, instanța a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești de mai sus."
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților.
Recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas usținut că sentința este nelegală și netemeinică în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut că în mod greșit prima instanță nu a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții și a admis acțiunea și în contradictoriu cu acesta, obligându-l să vireze fondurile necesare plății drepturilor salariale, făcând o interpretare greșită a dispozițiilor art.25 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice și art.3 alin.1 pct.48 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea acestuia.
Se arată că prin admiterea unei astfel de acțiuni instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, singura în măsură să stabilească astfel de drepturi fiind puterea legislativă, care este abilitată să adopte și să creeze legi, puterea judecătorească fiind cea care le aplică.
Se mai arată că nu s-a avut în vedere faptul că reclamanta poate solicita îndeplinirea obligațiilor și achitarea drepturilor salariale de la angajator, neexistând nici un raport obligațional cu acest minister și că în absența unui astfel de raport nu se justifică introducerea acțiunii prin care solicită asigurarea fondurilor și drept consecință acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în raportul juridic cu care instanța a fost investită.
Recurentul susține că nu are, printre atribuțiile enumerate expres de art.19 din Legea nr.500/2002, obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ privind întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite, astfel că este nejustificată obligarea sa la alocarea de fonduri din bugetul de stat.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată a acestui minister.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a susținut că sentința este nelegală prin prisma motivului de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
1 - Față de temeiul juridic reținut și anume existența unei situații discriminatorii între magistrați, asistenți judiciari și alte categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat, instanța de fond trebuia să analizeze și să constate lipsa calității procesuale a Ministerului Justiției.
Se arată că Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare, singura autoritate legislativă fiind Parlamentul României, astfel că nu se putea reține culpa acestuia pe considerentul că legile sunt apreciate de instanța de fond ca fiind discriminatorii.
2 - Pe fondul cauzei în mod greșit a fost admisă acțiunea prin obligarea ordonatorilor de credite la plata în favoarea reclamantei a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraților, respectiv nr.OUG27/2006, ori de alte acte normative prin care sunt reglementate drepturi de natură salarială în beneficiul acestei categorii profesionale, depășind limitele puterii judecătorești, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Se arată că în speță, obligarea Ministerului Justiției și a celorlalți pârâți la plata despăgubirilor reprezentând pierderea de salariu ca urmare a neindexării salariilor intimatei pe anul 2007, constituie o adăugare la textul de lege art.32 din nr.OUG27/2006, respectiv o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
3 - Nu s-a avut în vedere faptul că instituirea acestor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea ori prevederea în alt cuantum în beneficiul altei categorii profesionale, reprezintă o problemă de legiferare, fiind vorba despre opțiunea legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Se arată că în speță nu poate fi vorba despre existența vreunei "comparabilități" sau a unei "analogii" între situația judecătorilor și procurorilor și celor care ocupă funcții de demnitate publică ori a altor categorii de personal din sectorul bugetar care, în temeiul unor acte normative, nr.OG8/2007, nr.OG10/2007, au beneficiat de majorări salariale.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate în raport cu actele dosarului, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă, raportat la situația de fapt rezultată din actele dosarului și la obiectul cauzei, Curtea constată că este nefondat și urmează a fi respins.
Prima instanță a respins corect excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către acest pârât în raport de atribuțiile acestuia, astfel cum sunt reglementate de lege, respectiv Legea nr.500/2002, nr.HG208/2005, nr.OG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002.
Este adevărat că reclamanta nu este salariata acestui minister, fiind salariata al Curții de Apel București, însă potrivit disp. art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și proiectul de rectificare a acestor bugete, iar în situația obligării la plata drepturilor salariale doar a celuilalt pârât recurent, acesta ar fi în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor solicitate, dat fiind că potrivit art.131 din Legea nr.304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat.
De asemenea, potrivit art.3 din nr.OG208/2005, această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară, proiecte ce se întocmesc atât de către ordonatorii principali de credite, cât și de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Sub acest aspect, se constată că în mod corect prima instanță a reținut calitatea procesuală și a acestui pârât în cauză.
Și recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, întemeiat pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este nefondat și urmează a fi respins, întrucât instanța de fond a făcut o interpretare corectă a legii atunci când a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia, precum și cu privire la soluția pronunțată pe fondul cauzei.
Potrivit art.5 din Legea nr.304/2004, Ministerul Justiției asigură buna funcționare și administrare a justiției ca serviciu public, iar potrivit art.131 din aceeași lege activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Sub acest aspect, corect a reținut prima instanță faptul că pârâtul Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă, având în vedere faptul că bugetul curților de apel, al tribunalelor și al judecătoriilor este gestionat de către acest minister în calitate de ordonator principal de credite.
Motivul de recurs care se referă la faptul că instanța a depășit limitele puterii judecătorești prin soluția pronunțată în cauză și încadrat în art.304 pct.4 Cod procedură civilă, este nefondat și urmează a fi respins, întrucât acțiunea prin care reclamanta a solicitat acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007 este un conflict de muncă care este de competența instanțelor de judecată.
Instanța și-a exercitat atribuțiile puterii judecătorești prin interpretarea legii, în speță nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei nu se constată că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile legii și nu se impune schimbarea soluției.
Prima instanță în mod corect a constatat că prin nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică pentru anul 2007 și că reclamanta, în calitate de magistrat la Curtea de Apel București, se află într-o situație comparabilă cu persoanele la care se referă această ordonanță.
Sub acest aspect s-au avut în vedere dispozițiile constituționale care prevăd excluderea privilegiilor și a discriminării, precum și dispozițiile legii fundamentale Declarația Universală a Drepturilor Omului, care fac parte din dreptul intern și care statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art.291 Codul muncii, combinat cu art.312 pct.1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești,-, județul A și MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.389/CM din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, intimați fiind reclamanta, domiciliată în Pitești,-,.37,.A,.11, județul A și pârâta CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B, nr. 5, camera E 91, sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.6/23.10.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Maria Ploscă, Paula Andrada
