Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 145/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA NR. 145
Ședința publică din 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Sas Laura Biscan Liliana
Asistenți judiciari - -
-
Grefier
Pe rol se află judecarea acțiunii civile având ca obiect drepturi salariale, formulată de reclamanta, domiciliată în mun. S,-, -.9,. C,. 20, județul S, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL SUCEAVA, cu sediul în mun. S,-, județul S, Tribunalul Suceava, cu sediul în mun. S,-, județul S și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-.
La apelul nominal au lipsit reclamanta și reprezentanții pârâților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, din oficiu, având în vedere Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, prin care Curtea Constituțională a României a constatat neconstituționalitatea art. I și II din nr.OUG 75/2008, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c din Codul d e procedură civilă, a invocat excepția de necompetență materială a acestei instanțe în soluționarea prezentei cauze și a rămas în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 78/39/21.01.2009 reclamanta, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâților la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 1 februarie 2007 - 1 iulie 2007; plata reactualizată la zi a sumelor cuvenite la data plăților efective, avându-se în vedere indicele de inflație, precum și indexările semestriale cu indicele prețurilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare, comunicat de către Comisia Națională pentru Statistică, potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 142/1998; obligarea de a face mențiunile cu privire la aceste sume în cărțile de muncă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în intervalul pentru care a formulat prezenta acțiune a avut și are calitatea de personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Suceava.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Ulterior, prin dispozițiile art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, au fost abrogate și dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare care a fost înlăturată prin art. 41 din OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Potrivit art. 30 lit. a din OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției "la data intrării în vigoare se abrogă: Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în, partea I, nr. 563 din 18.XI.1999, cu modificările și completările ulterioare".
Potrivit art. 41 din nr.OUG 27/2006 "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se abrogă: a) OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în al României, partea I, nr. 924, din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea 347/2003, cu modificările și completările ulterioare".
S-a ajuns la această concluzie, dat fiind faptul că, în timp ce OUG177/2002 prevedea în mod expres, în art. 50, că se abrogă și Legea nr. 50/1996, în art. 41 din OUG27/2006 se prevede în mod expres că se abrogă numai OUG177/2002, nu și Legea nr. 50/1996.
În atare situație, apreciază că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 60/1996 a fost și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care-l reglementa și, pe cale de consecință, el trebuia acordat în continuare magistraților și personalului auxiliar de specialitate, lucru ce nu s-a întâmplat.
Prin art. 1 pct. 42 din OG83/2000 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, se prevede că se abrogă articolul 47 din Legea nr. 50/1996. Abrogarea nu poate produce efecte juridice, întrucât OG83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Legea nr. 50/1996 are caracter de lege organică, conform art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție.
Legea este actul juridic al Parlamentului, elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante. Este actul juridic normativ cu forța juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului, nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
La data stabilirii dreptului prevăzut în art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, condiții care sunt caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții nu s-au schimbat ci, dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ actual și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor doi factori de risc.
La cele de mai sus, se adaugă și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor care, abuzând de dreptul de petiționare, au formulat împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamații și plângeri penale, total nejustificate, ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Consideră că acțiunea sa este pe deplin întemeiată, întrucât un act normativ cu puterea juridică a unei legi organice nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică.
În consecință, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru perioada 1 februarie 2007 - 1 iulie 2007.
De asemenea, prin decizia nr. 21 din 10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5/2008 a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că magistrații au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OUG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Luând în considerare această decizie, apreciază că sporul de solicitare neuropsihică a fost recunoscut ca fiind un drept neacordat, astfel că, după pronunțarea deciziei în interesul legii, reclamanții au posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi. Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, este necesar ca pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de aof ace.
În aceste condiții, crede că, dacă pe timpul cât durează împrejurarea că îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să se adreseze instanței prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea sau neglijența în a acționa. Într-o asemenea situație, prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
Având în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție susmenționată, solicită plata drepturilor salariale din 1 februarie 2007 la 1 iulie 2007.
În dovedirea cererii a depus la dosar în copie sentința civilă nr. 75 din 11.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA în dosarul nr- (10), copie carte de identitate ( 4) și copie carte de muncă (5-9).
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât sporul de 50% nu mai subzistă pentru personalul auxiliar de specialitate începând cu februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
A arătat pârâtul că, în toate legile bugetare anuale, precum și în legile de rectificare a bugetului statului este prevăzută obligația pentru ordonatorii de credite de a stabili salariile de bază, criteriile, sumele necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite.
La primul termen de judecată, instanța a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentei cauze.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra excepției invocate, instanța reține următoarele:
Art. I alin. 1 din nr.OUG 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției stabilește că, cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate în prima instanță, de curțile de apel.
Prin decizia nr. 104 din 20.01.2009, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. I și II din nr.OUG 75/2008 sunt neconstituționale.
Această decizie are efecte obligatorii în prezenta cauză, așa cum impune art. 147 alin. 4 din Constituția României.
Prin dispozițiile art. 284 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. c pr. civ. tribunalului i s-a conferit plenitudinea de competență în ceea ce privește soluționarea conflictelor de muncă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 158 alin. 3. pr. civ. și a dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta, domiciliată în mun. S,-, -.9,. C,. 20, județul S, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL SUCEAVA, cu sediul în mun. S,-, județul S, Tribunalul Suceava, cu sediul în mun. S,-, județul S și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, în favoarea Tribunalului Suceava.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Asistenți judiciari, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
26.02.2009
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Sas Laura Biscan Liliana
