Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1490/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1490
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Sas Laura
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în municipiul S,-, județul S, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței civile nr. 444 din 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, reclamanții intimați, și intervenienții în nume propriu intimați ia, G, C, a, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- din data de 30.06.2008, reclamanții, intervenienți în nume propriu fiind ia, G, C, a, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, Curtea de Apel Suceava, prin președinte, Tribunalul Suceava, prin președinte, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat ca instanța să dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava, în solidar, la calcularea și la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale, reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare lunară brută pentru perioada 01.07.2005 la zi și pe viitor, obligarea pârâților și la plata sumelor reprezentând actualizarea în funcție de indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății, cât și la data punerii în întârziere pentru aceste despăgubiri și obligarea Tribunalului Suceava la înscrierea în carnetele de muncă ale acestora a mențiunilor corespunzătoare acordării acestor drepturi de natură salarială.
Prin aceeași cerere s-a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la punerea la dispoziția Ministerului Justiției a sumelor necesare achitării acestor drepturi de natură salarială.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în conformitate cu art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 15 din Codul d eontologic, li s-a impus obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate în cadrul executării raporturilor de muncă.
Ori, prin natura sa, activitatea judiciară pe care o desfășoară aceiași reclamanți implică administrarea sau C puțin contactul cu informații, constând în date privind: arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea 677/2001), sesizările adresate organelor statului (de pildă, cele făcute conform art. 18 lit. c din Legea nr. 18/1991), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
În unitățile bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate i-a fost recunoscut și dreptul salarial.
Ca salariați din cadrul unităților bugetare, reclamanții, ca părți ale unui contract de muncă generat de Codul muncii, se supun obligației de confidențialitate, indiferent de categoria socio-profesională.
Conform art. 26, raportat la art. 1 și art. 295 din Codul muncii, indiferent de categoria socio-profesională, perioada în care o persoană prestează muncă, îi revine obligația de confidențialitate dacă acest lucru a fost prevăzut în contractul individual de muncă.
Astfel, prin clauza de confidențialitate, părțile convin ca, pe toată durata executării contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință pe timpul executării contractului, în condițiile stabilite prin regulamentele interne, în contractul colectiv de muncă, iar nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părți atrage obligarea celui în culpă la plata de daune-interese.
Ori, pentru reclamanți, ca judecători și asistenți judiciari la Tribunalul Suceava, obligația de confidențialitate reprezintă o clauză legală a contractului de muncă.
Prin cererea de intervenție în interes propriu aflată la fila 50 dosar fond, intervenienții ia, G, C, a, în calitate de judecători la Judecătoria Suceava, au înțeles să formuleze aceleași pretenții în contradictoriu cu aceiași pârâți.
Prin întâmpinarea de la fila 17 dosar fond, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii și a cererii de intervenție ca nefondate.
Prin întâmpinarea de la fila 237 dosar fond, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, raportul juridic dedus judecății este unul tipic de dreptul muncii, în conținutul căruia intră drepturile și obligațiile numai pentru angajator și angajați, or el nu are calitatea de angajator al reclamanților și intervenienților.
In atare condiții, acțiunea urmează a fi respinsă în principal pe excepție, iar în subsidiar pe fond.
Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea nr. 33 din 22 ianuarie 2009, scos cauza de pe rol și a trimis-o, spre competentă soluționare, Tribunalului Suceava - Secția civilă, conform deciziei nr. 104 din 20 ianuarie 2009 Curții Constituționale a României, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. I și II din nr.OUG 75/2008.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 29.01. 2009, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 444 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de, ca nefondată; admisă acțiunea; au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava să calculeze și să plătească reclamanților și intervenienților drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% aferent perioadei 27.06.2005 - 27.06.2008, actualizat în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății precum și plata pe viitor a acestui spor; obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății sumelor neîncasate și a fost obligat pârâtul Tribunalul Suceava să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit Legii nr. 500/2002 și nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Astfel, prin dispozițiile art. 99 lit. d din Legea 303/2004 și art. 3 și 4 alin. 1 din Legea 304/2004, raportat la art. 15 din Codul d eontologic, personalul din unitățile de justiție are obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de această categorie de personal implică administrarea sau contactul cu informații confidențiale, constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și a colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
Obligația de confidențialitate și corelativ recunoașterea unui spor (drept salarial) a fost recunoscută și personalului ce lucrează în cadrul unităților bugetare (art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. 3 din nr.OG 147/2000, art. 13 alin. 1 din nr.OUG 123/2003, art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007, art. 12 din Legea 53/1991, art. 8 din nr.OUG 111/1999, art. 9 alin. 4 din nr.OG65/1998, art. 23 lit. m din Legea 319/2003, art. 10 alin. 3 din Legea 274/2004).
Așadar, toate persoanele din cadrul unităților bugetare, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic (atipic) de muncă, generat de Codul muncii, fiind supuși obligației de fidelitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 295, art. 1 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective și individuale de muncă, cât și Regulamentele de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești.
Obligația și prestația de fidelitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației angajatorului (a organizației) de a plăti salariaților sporul de confidențialitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Mininisterul Finanțelor Publice, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive.
A arătat recurenta că obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuieli de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorilor de credite bugetare - Ministerul Justiției - ordonator principal de credite.
Mai arată recurentul că nu are calitate de ordonator principal de credite, nerevenindu-i, potrivit legii, decât obligația de aprobare a statelor întocmite de ordonatorii de credite.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Arată recurentul că, față de obiectul acțiunii, instanța de fond ar fi trebuit să constate că intimații reclamanți sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceștia beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor.
Mai arată recurentul că drepturile solicitate de intimații reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare.
De asemenea, recurentul arată că hotărârea este lipsită de temei legal, atât timp cât nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă sau să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate pentru judecători sau asistenții judiciari.
Arată recurentul că apare confidențialitatea ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9, coroborate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererilor de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 46 din 15.12.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și de art. 18 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Art. 329 alin 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 312 alin. 3 din același act normativ, casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Cu alte cuvinte și întrebuințând o sintagmă consacrată, instanța săvârșește un "exces de putere".
Instanța săvârșește un "exces de putere" când pronunță o hotărâre judecătorească fără nici o competență în acea problemă, când încalcă principiul separației puterilor în stat, prin imixtiunea lor în atribuțiile puterii legislative sau executive.
Or, atât timp cât în ceea ce privește pricina dedusă judecății a fost pronunțat un recurs în interesul legii, așa cum mai sus s-a arătat, iar dezlegarea dată problemei de drept judecate este obligatorie pentru instanță, Curtea nu poate reține că în cauză prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Scopul declarat al recursului în interesul legii este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești.
Fiind sesizată cu problema de drept ce face obiectul prezentului litigiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Hotărârea este lipsită de temei legal, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, atunci când, din modul cum este redactată hotărârea, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.
Lipsa de bază legală a hotărârii însemnă absența unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată.
Însă, așa cum mai sus s-a arătat, în materia dedusă judecății a fost pronunțat un recurs în interesul legii, iar potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, în aceste condiții Curtea neputând reține în cauză incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reține Curtea următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Finanțelor este C care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Finanțelor, C dintâi ar fi practic în imposibilitatea să achite sumele la care a fost obligat prin hotărârea atacată.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, reține Curtea că potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează ca instanța să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E CI DE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, împotriva sentinței civile nr. 444 din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud.fond:;
2 ex. 18.12.200
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Dicu Aurel, Sas Laura
