Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1489/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1489
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Sas Laura
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 1043 din 07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice B, precum și reclamantele intimate,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2215/86/31.03.2009 la Secția civilă a Tribunalului Suceava, reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de APEL SUCEAVA, au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata actualizată în raport de indicele de inflație la data plății, în favoarea fiecărei reclamante, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% lunar, prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru reclamanta perioada 01.10.2000-31.12.2004, pentru reclamanta perioada 01.10.2000-12.10.20004 și pentru reclamanta perioada 01.10.2000-01.10.2005 și obligarea de a face mențiunile cu privire la aceste sume în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, n intervalul pentru care formulează prezenta acțiune, au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Suceava.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Că, după ce textul respectiv a fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin dec izia nr. 21/ 1 0.0 3.2008, a admis recursul n interesul le ii declarat e l eneral al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, st tuând că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea. nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, au dreptul la un spor de 50% pentru sc și suprasolicitare neurops hica, cal ulat la indemnizația bruta nară, espectiv ala iul de bază brut lunar și după intrar a n oare a..OG nr. 83/2000, aprobată prin Le ea nr. 334 /2001.
Că, pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Le a nr. 500 /2002 pr ivind finan țee publice, Ministerul Economiei și Finanțelor ordon ează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Gu ernului cu pri ire a sistemul bu etar și nume: pre ăt a proiectelor legilor bugetare anuale, ale le gilor de rectificare și ale ilor pri ind aprobarea contului general anual de ecuție, iar po ri it ar 3 al. 1 pct. 2 din HG208 /2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care e a atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul egi e ctificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare.
Că, în psa aprobă ii legii rectificării bugetului cu umele nece are și ntar i cu onduri a conturilor Ministe ului Justiției de tre Min is rul Economiei și Finanțelor, el dintâi ar fi practic în mposib tate să e umele a cae ar i oblig t prin sentința ce se a pronunța.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, dat fiind că nu are calitate de ordonator principal de credite, obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorilor de credite bugetare - Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava. A mai susținut că raportul juridic dedus judecății este unul tipic de dreptul muncii, în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat.
Prin sentința nr. 1043/07.05.2009, Tribunalul Suceavaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta.
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune, ca nefondată.
A admis acțiunea având ca obiect "drepturi salariale", formulată de reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească reclamantelor sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, după cum urmează:
- pentru reclamanta, pentru perioada 01.10.2000 -31.12.2004;
- pentru reclamanta, pentru perioada 01.10.2000 - 12.10.2004;
- pentru reclamanta, pentru perioada 01.10.2000 - 01.10.2005, reactualizat cu indicele de inflație calculat la data plăților efective.
A obligat pârâții Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în primul rând, în aplicarea art. 137. pr. civ. că, pentru ca prescripția să-si producă efectul sau extinctiv, adică sancționator, este necesar ca, pentru titularul dreptului la acțiune, să existe, pe lângă voința de a acționa, și posibilitatea reala de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului sau.
Că, dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi, adică suspendata, s-ar ajunge la situația in care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa; într-o asemenea situație, prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, neavând caracter real.
Că, în condițiile în care, prin OG83/2000, art. 47 din Legea 50/1996 nu a fost abrogat expres, nu le pot fi imputate reclamantelor pasivitatea ori neglijența în a acționa.
Că numai după pronunțarea deciziei în interesul legii, prin care s-a stabilit că si după intrarea in vigoare a OG83/2000, personalul are dreptul la sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, reclamantele au avut posibilitatea reala de a acționa în instanță pentru plata acestor drepturi.
Astfel că, termenul de 3 ani impus de dispozițiile art. 283 alin. 1 li c Codul muncii se calculează de la data pronunțării acestei decizii.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat direct la plata drepturilor salariale pretinse în acțiune, pentru că nu a avut niciodată calitatea de angajator al reclamanților.
Asupra fondului procesului, tribunalul a reținut că dezlegarea cauzei în drept este cea dată prin Decizia nr. XXI/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, menționată.
Împotriva acestei hotărâri, Ministerul Justiției și Libertăților a declarat recurs, în care a invocat incidența art. 304 pct. 9. pr. civ. în ce privește soluția de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, ridicată în fața primei instanțe.
A susținut că cererea reclamanților este prescrisă, având în vedere art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, precum și art. 283 Codul muncii, fiind împlinită durata termenului general de 3 ani pentru pretențiile salariale de natura pretențiilor periodice, care a început să curgă la data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000.
A invocat că decizia nr. XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are efecte decât pentru viitor, neavând nicio influență asupra cursului prescripției extinctive.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților este nefondat, încât va fi respins ca atare, pe temeiul art. 312 al. 1. pr. civ. pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% lunar din salariul de bază brut lunar", dar prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul sancționator extinctiv, este necesar ca, pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă voința de a acționa, și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu a fi oprită, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa, într-o asemenea situație prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
În condițiile în care, prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, nu le poate fi imputată reclamantelor pasivitatea ori neglijența în a acționa.
Numai după pronunțarea deciziei în interesul legii, reclamantele au avut posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Drept urmare, excepția prescripției dreptului la acțiune apare ca nefiind întemeiată, încât soluția de respingere a ei este legală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței nr. 1043 din 07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
18.12.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Dicu Aurel, Sas Laura
