Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1493/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1493
Ședința publică de la 30 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău
JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu Liliana Ciobanu
- - -
GREFIER - - -
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 967/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
- în cauză s-a solicitat judecata în lipsă - filele 8,12 dosar;
- au fost comunicate relațiile solicitate de instanță de la Serviciul contabilitate al Curții de APEL BACĂU;
- recurentul Ministerul Justiției a înaintat la dosar note de ședință.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 967/03.06.3009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției pentru 01.04.2004-05.03.2005.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a -B.
S-a admis acțiunea civilă având ca obiect" drepturi bănești", formulată de reclamanții ., si a cererilor de intervenție, formulate de intervenienții, si în contradictoriu cu pârâții: Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării - B, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul Justiției si Libertăților - si Tribunalul Bacău.
Au fost obligați Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Justiției si Libertăților, Tribunalul Bacău, să achite reclamanților si intervenientilor drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, începând cu 06.03.2005,până la data pronunțării, spor calculat la indemnizația brută lunara, respectiv salariul de baza brut lunar în valoare actualizată, dispunându-se plata acestui spor si în viitor.
S-a respins acțiunea pentru 01.01.2004-05.03.2005 ca fiind prescrisă.
A fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să asigure Ministerului Justiției si Libertăților fondurile necesare efectuării plăților.
Au fost obligați Curtea de APEL BACĂU si Tribunalul Bacău să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Tribunalul Bacău ( nr. vechi -) in -04.04.2008, reclamanții si intervenienții, si au chemat in judecată pe pârâții Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării -, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției si Libertăților - si Tribunalul Bacău, pentru ca prin hotărâre judecătorească:
- să se calculeze drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%începand cu octombrie 2004 si pana la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești,precum si in continuare pentru viitor.
- să plătească drepturile de mai sus actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor si pana la data executării hotărârii judecătorești.;
- sa efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de munca:
- să fie obligat pârâtul MFP să aloce fondurile necesare plații sumelor de mai sus.
In susținerea punctelor lor de vedere, la dosar părțile au depus seturi de acte, iar pârâtul MJ a depus mai multe întâmpinări.
Potrivit art. 285 Codul Muncii, prezenta acțiune este scutită de plata oricărei taxe judiciare de timbru.
Din examinarea actelor si lucrărilor dosarului, instanța a reținut in fapt următoarele:
La dosar, pârâtul MJ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată si a invocat excepția lipsei sale de calități procesuale pasive.
De asemenea la dosar au făcut cerere de intervenție în nume propriu următoarele persoane:, si, cereri care au fost admise in principiu de către instanța de judecata chiar daca pârâtul MJ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererilor de intervenție ca nefiind admisibile în principiu.
Cu privire la fondul cauzei instanța retine ca reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție ( unități finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de munca ale acestora fiind guvernate de Codul Muncii, conform dispozițiilor art. 1 si art. 295 din acest cod.
In ceea ce privește stabilirea existentei sau inexistentei discriminării reclamanților, prin neacordarea sporului de confidențialitate, instanța urmează să cerceteze situația în care se afla reclamanții în raport cu alte categorii socio - profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificările si criteriile tratamentelor diferențiate.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general in favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de munca si condițiile de angajare(aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii si combaterii discriminării,publicat in Oficial al Comunităților Europene nr. 303 din 2.12.2000), în vederea definirii si constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate in situații doar comparabile, iar nu neapărat in situații chiar similare.
În speță, este fără putință de tăgada apartenența reclamanților la personalul din unitățile de justiție. Reclamanților si intervenienților, în calitate de judecători ai Curții de APEL BACĂU si a Judecătoriei Bacău, le-a fost impus prin lege o obligație de confidențialitate ( art. 99 lit. d din 303/2004 si art. 4 din 303/2004 rap. La art. 15 din Codul deontologic si art. 78 alin. 1 din nr. 567/2004 din Codul deontologic), care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă, prin însăși natura sa, activitatea judiciara desfășurată de reclamanți implica administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale ( unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), constând de exemplu in date privind arestări, interpretări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datelor cu caracter personal ale justițiabililor si colegilor de serviciu( art. 2 alin. 4 și alin. 5din 677/2001) sesizările adresate organelor statului ( de pildă cele făcute conform art. 18 lit. din 108/1999), veniturile salariate, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală, etc.
Reclamanții nu îndeplinesc o funcție de demnitate publica ( numita sau aleasa), ori nefiind demnitari publici, reclamanții se afla in aceeași situație ca si restul personalului din unitățile bugetare.
Insă în unitățile bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate, i-a fost recunoscut si dreptul corelativ, denatura salarială. Singurele obiective si elemente care pot duce la o diferențiere in sistemul de salarizare sunt: nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea si cantitatea muncii, condițiile de muncă, dar cu sublinierea in mod deosebit a faptului că această diferențiere se poate reflecta numai in salariul de bază( partea fixă a salariului) nu si in sporurile salariale, care întotdeauna au obiective si elemente cu totul speciale si specifice de acordare ( precum prestarea muncii in timpul nopții, sau peste programul normal, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare in domeniul de activitate cum ar fi: doctoratul, dobândirea unei vechimi in muncă, îndeplinirea unei obligații speciale de confidențialitate,etc).
In concluzie prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamanții sunt in mod evident si grav discriminați, deoarece se afla in aceeași situație juridică si faptică, care fundamentează si generează acest spor salarial si pentru restul personalului. De altfel, doctrina juridică si practica judiciara au statuat in mod unanim si constant existenta discriminării in materie de munca, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale ( deci indiferent de funcție ) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific ( de exemplu, acordarea adaosului salarial reprezentând cota din profitul unității numai șefilor de proiecte si respingerea acordării acestuia si cadrelor medii echivalează cu o discriminare- Al." Tratat de Dreptul "2007,pag.617).
Deci, reclamanții sunt discriminați întrucât le-a fost refuzat sporul de confidențialitate,sub pretextul că aparțin la o anumita categorie socio-profesionala,criteriu declarat in mod expres de lege ca fiind discriminatoriu( art.2 alin. 1 din OG nr. 137/2000).
Ca atare existenta discriminării directe a reclamanților rezultă si din dispozițiile art. 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului ( care garantează dreptul tuturor la protecție egala a legii împotriva oricărei discriminări si dreptul la o remunerație echitabila si satisfăcătoare) art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice,sociale si culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974( care garantează dreptul la condiții de munca juste si prielnice si la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție), art. 14 din Convenția Europeana privind apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale respectiv Protocolul nr. 12 la aceasta Convenție( care interzic discriminările), art. 4 din Cartea Socială europeana revizuita ( ratificata prin Legea 747/1999, care garantează dreptul la o salarizare echitabilă, art. 5,art6,art,8,art.39 al.1 lit.a, art.40 al.2 lit. e si f, art. 154, al.3, art. 165 si art. 155 raportat la art. 1 din legea nr. 53/2003( care garantează plata integrala a drepturilor de natura salarială, fără discriminare, restrângeri sau limitări), art. 20, art. 16, art. 53 și art. 11 din Constituție ( care garantează aplicarea principiului nediscriminării in raport cu dreptul la salariu).
Cu alte cuvinte,unul si același element constând în obligația de confidențialitate, produce efecte juridice diferențiate in sistemul de salarizare al personalului, in funcție de apartenența la o anumita categorie socio - profesională.).
Prin sistemul de salarizare ( instituție de dreptul muncii) se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor si formelor salarizării care determina condițiile de stabilire si acordare a salariilor ( salariul din: salariu de baza, indemnizații, sporuri si adaosuri conform Codul Muncii ). Ori, sistemul de salarizare este guvernat printre principii fundamentale: cel al egalității de tratament ( art. 154 din Codul Muncii ) si cel al diferențierii salariilor numai in raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, au calitatea si cantitatea muncii, respectiv, condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament in salarizare, implică recunoașterea acelorași obiective si elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate intr-o situație comparabilă. Deci,toate persoanele care se afla in aceeași situație a depunerii unor activități in munca cu efectul juridic al executării obligației de confidențialitate, trebuie săli se recunoască, pentru unul si același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: sporul de confidențialitate.Din moment ce reclamanții sunt intr-o situație identica ( nu doar comparabilă) cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul prestării unei munci in mod continuu sau succesiv cu efectul identic al executării in mod egal si nediferențiat al aceleiași obligații de confidențialitate la fel ca si restul personalului, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, in mod discriminatoriu fată de restul personalului, prin refuzul acordării sporului de confidențialitate.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu exista nici o justificare obiectivă si rezonabilă excluderii lor, deoarece criteriul acordării sporului de confidențialitate impuse in mod egal de lege pentru cei ce muncesc indiferent de categoria socio- profesională din care fac parte.
Deci, este de subliniat faptul că în realitate, pentru aprecierea existentei discriminării, relevanță are doar criteriul justificativ generator al sporului de confidențialitate și anume, existenta obligației de confidențialitate ( sub aspect juridic) si a perioadei de muncă prestată în aceste condiții ( sub aspect faptic) iar in nici un caz, criteriul categoriei socio-profesională( a judecătorilor sau a procurorilor) nu constituie o justificare obiectivă si rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege( dreptul la o contraprestație salarială sinalagmatică pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate) cu toate efectele si consecințele juridice, salariale ale acestui drept,deoarece nicidecum nu categoria socio-profesională este resortul( obiectivul si elementul) generator si fundamentul stabilirii si acordării sporului salarial pentru confidențialitate in sistemul de salarizare.
Pactul internațional cu privire la drepturile civile si politice stabilește la art. 19 pct. 3 ca exercițiul drepturilor si libertăților poate fi suspus unor limitări prevăzute de lege, ce sunt necesare apărării securității naționale si ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar in speță, nu se poate aprecia conform considerentelor expuse că acordarea unor sporuri, doar unor categorii de personal, a fost justificată pentru apărarea securității naționale si ordinii publice aspect ce atrage incidenta dispozițiilor art. 27 al.1 din Og nr. 137/2000 coroborat cu art. 269 Codul Muncii, dispoziții legale in baza cărora acțiunea este considerata întemeiată.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților instanța va aplica, doar prin analogie,procesul sporului de confidențialitate prev. de art. 13 lin. 1 din OUG nr. 123/2003, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste si integrale despăgubiri iar pe de altă parte art. 3 din Codul Civil oprește instanța sa invoce lacuna legislativa.
Cât privește decizia nr. 232/29.08.2007 a Consiliului Director a CNCD, instanța retine ca aceasta nu are caracter obligatoriu, întrucât instanțele judecătorești sunt independente si se supun numi legii ( fiind suverane in cercetarea stării de fapt si in aplicarea legii= împrejurare confirmata si de art. 27 din Og 137/2000 conform cărora, acțiunea in despăgubiri a persoanei incriminate nu este condiționată de sesizarea sau vreo hotărâre a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Nu au relevantă nici deciziile Curții Constituționale, deoarece deciziile de respingerea unor excepții de neconstituționalitate au efecte doar " partes" deci acestea nu sunt opozabile reclamanților si nici instanței care este obligată in mod imperativ sa facă aplicarea prioritara a dispozițiilor protocolului nr. 12 la Convenția Europeana pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale cu respectarea art. 20 din Constituție.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confunda cu o adăugare la lege ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 Codul Muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările in munca.
Potrivit art. 16 alin. 1si 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali in fata legii si a autorităților, fără privilegii si discriminai,nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor OG 137/2000 privind combaterea tuturor formelor de discriminare cu modificările si completările ulterioare,principiile egalității intre cetățeni, al excluderii privilegiilor si discriminărilor sunt garantate in special in exercitarea drepturilor economice, sociale,culturale, a dreptului la munca, la libera alegere a ocupației,la condiții de munca echitabile si satisfăcătoare,la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru munca egală,la o remunerație echitabila si satisfăcătoare.
Potrivit art. 2 pct. 1 din declarația Universală a drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2 in exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, in scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii si respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice si bunăstării generale intr-o societate democratică,
Art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea in domeniul ocupării forței de munca si exercitării profesiei prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumita ocupație, nu sunt considere discriminatorii, dar în speță, neacordarea sporului de confidențialitate,nu are la baza o astfel de justificare obiectiva si rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru ca sunt debitori ai obligației de confidențialitate ( la fel ca si reclamanții).
Legiuitorul a prevăzut un singur criteriu pentru acordarea sporului de confidențialitate: îndeplinirea obligației de confidențialitate, care este unicul criteriu aplicabil si posibil in materie.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Codul Muncii, pentru muncă egală este obligatorie remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea reclamanților și a admis-
În ceea ce privește acordarea sumelor reactualizate, cererea reclamanților este întemeiată, fiind incidente si dispozițiile art. 161 pct. 4 din Codul Muncii potrivit cărora " întârziere nejustificata a plătii salariul au neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului". Reactualizarea conform indicelui de inflație intervenit in perioada in care acest drept nu a fost plătit reprezintă cel mai fidel prejudiciu real suferit de către reclamanți privind privarea de acest drept.
De altfel în același sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție în dosar nr. 27/2008 care a admis recursul in interesul Legii nr. 703/C/918/III-5/2008, din 14 iulie4 2008 promovat de Procurorul General al României,prin care ICCJ a fost sesizata ca in practica judiciara s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la acordarea sporului de confidențialitate judecătorilor, procurorilor si personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești si parchetelor de pe lângă acestea, in raport de dispozițiile art. 3din Ordonanța Guvernului nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar si funcționarilor publici cu statul special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica si siguranța națională, aprobata cu modificări prin Legea nr. 444/2006, art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale funcționarilor publici,precum si creșterile salariale care se acorda funcționarilor publici în anul 2007 aprobata cu modificări prin Legea nr. 232/2007 art. 20 alin.3 din L 656/2002 pentru prevenirea si sancționarea spălării banilor,precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finanțării actelor de terorism,modificata si completată si ale art.13 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2000 privind salarizarea personalului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum si indemnizațiile si celelalte drepturi ale membrilor Colegiului Consiliului,modificata prin Ordonanța Guvernului nr. 9/2001. Astfel, prin decizia nr. 46 din Ședința de la 15 decembrie 2008 ICCJ a admis recurs in interesul legii declarat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție si a stabilit: În interpretarea si aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin.1 lit. din 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicata cu modificările si completările ulterioare, raportat al art. 16 alin. 1,2 din Codul Deontologic al magistraților si a art. 7 alin. 1 din 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate si instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea, modificata si completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora. A constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar.
Lipsa calității procesuale pasive a MJ nu poate fi reținuta in prezenta cauză, deoarece acest pârât are calitatea de ordonator principal de credite in raport cu si Tribunalul Bacău ( si secundar in raport cu MFP), precum si calitatea de coordonator al sistemului judiciar romanesc.
In raport cu data promovării acțiunii, respectiv 05 martie 2008 in baza art. 1 -Decretul 167/1954, instanța a constatat ă ca fiind prescrisă perioada 01.01.2004-05.03.2005.
Față de această expunere de motive, instanța a admis excepția prescripției pentru 01.01.2004-05.03.2005.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a
admis acțiunea si cererile de intervenție.
A obligat Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Justiției si Libertăților si Tribunalul Bacău sa achite reclamanților si intervenienților drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu 06 martie 2005-până la data pronunțării, spor calculate la indemnizația avuta lunar, respectiv salariul de bază brut lunar, în valoare actualizata si dispune plata acestui spor si in viitor.
respins acțiunea pentru 01.01.2004-05.03.2005 ca fiind prescrisa.
A obligat Ministerul Finanțelor Publice sa asigure fondurile necesare efectuării plaților.
A obligat Curtea de APEL BACĂU si Tribunalul Bacău sa efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală a Finanțelor Publice B în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, recursuri declarate și motivate în termen, legal scutite de plata taxei de timbru și înregistrate pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice B - în calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelorcritică soluția primei instanțe invocând că în mod greșit s-a reținut faptul că ar avea calitate procesuală pasivă atâta timp cât nu poate fi confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, și să atribuțiile sale sunt strict legate de executarea legii, fiind un organ administrativ al administrației centrale.
Recursul este nefondat.
Art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 282/2002 prevede faptul că executarea obligațiilor publice, în temeiul unor titluri executorii se realizează din sumele asigurate prin bugetul de stat cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume, pregătirea bugetelor anuale, ale legilor de rectificări, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin.1 pct. 2 din nr.OUG 2108/2005, în îndeplinirea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are în principal următoarele atribuții - elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetelor anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de modificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Concluzionând, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elabora proiectele de rectificare a acestor bugete.
În mod corect așadar instanța de fond a reținut calitatea procesuală a Ministerului Economiei si Finantelor.
II.Recursul Ministerului Justițieicritică soluția primei instanțe pentru următoarele motive:
- nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate personalului auxiliar de specialitate, instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești;
- hotărârea este lipsită de temei legal;
Recursul este nefondat.
În esență este faptul că prin decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată de Secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 27/2008 s-a admisrecursul în interesul legiideclarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin.1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin.1,2 din Codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul Deontologic al acestora.
S-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Conform dispozițiilor art. 329 alin.3 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Motivele invocate de recurentul Ministerul Justiției nu ar putea fi analizate în contra celor reținute în cuprinsul deciziei menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție analizând îndreptățirea judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate de a beneficia de sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza dispozițiilor legale menționate vor fi respinse ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI ECONOMIEI si FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 967/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent. C/
red.dec. /08.12.
tehnored. /16 ex./11.12.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu Liliana Ciobanu
