Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1509/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1509/R-CM
Ședința publică din 27 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.8/CM din 13 august 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurenții-reclamanți, și, intimatul-pârât Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și intimatul-intervenient.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimaților-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimaților-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, având cuvântul, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12 decembrie 2007, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se înlăture pentru viitor discriminarea la care au fost supuși ca urmare a neacordării unor indemnizații egale cu cele ale procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, deși aceștia au aceeași competență și prestează aceeași muncă, repararea prejudiciului cauzat acestora ca urmare a discriminării prin neacordarea aceleiași indemnizații începând cu 1 ianuarie 2005, indemnizații ce trebuie să fie egale cu cele ale procurorilor care desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
S-a mai solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale calculate conform art.3 alin.3 din Ordonanța nr.9/2000, pentru fiecare sumă lunară aferentă diferenței dintre indemnizația încasată și cea la care aveau dreptul dacă nu erau discriminați, obligarea pârâților la indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație începând cu data de 1 ianuarie 2005 și până la momentul efectuării plății, precum și efectuarea mențiunilor privitoare la drepturile salariale în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin Legea nr.508/2004 a fost creată Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ca o structură distinctă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, direcție ce are servicii pe raza curților de apel și birouri pe raza tribunalelor.
S-a mai menționat că toate măsurile luate de procurorii din cadrul direcției sus amintite pot fi atacate în instanță, iar concluziile sunt puse în instanță de către procurorii de pe lângă curțile de apel și tribunale, astfel că aceștia sunt discriminați față de procurorii, deoarece fac aceeași muncă și au salarii mult inferioare.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000, pe prevederile Protocolului nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pe dispozițiile Constituției României ce reglementează egalitatea în drepturi și nediscriminarea.
Petenții au solicitat citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
La data de 18 februarie 2008, petentul a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând aceleași pretenții cu cele ale reclamanților și în esență, cu aceeași motivare.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Pulice, deoarece această instituție nu are obligația plății, virării și alocării de fonduri din bugetul de stat și a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, considerând că instanța competentă este judecătoria și a solicitat de asemenea respingerea acțiunii ca inadmisibilă, deoarece conform art.75 alin.2 din Legea nr.304/2004, funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar salarizarea se efectuează potrivit coeficienților de multiplicare aplicabil procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și astfel nu se pune problema discriminării față de reclamanți.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că nu se regăsesc condițiile necesare pentru formularea unei asemenea cereri.
În urma probelor administrate în cauză, Curtea de APEL PITEȘTI, competentă a soluționa la acea dată, prin sentința civilă nr.8/CM din 13 august 2008, respins acțiunea formulată.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, este neîntemeiată, întrucât Ministerul Finanțelor Publice este instituția care are obligația să pună la dispoziția Ministerului Public banii necesari plății diferențelor salariale solicitate de reclamanți, în cazul admiterii acțiunii.
De asemenea, reclamanții au chemat această instituție ca reprezentantă legală a Statului Român și sub acest aspect Ministerul Finanțelor publice are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția necompetenței materiale invocată de intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care consideră că judecătoria este competentă material să soluționeze în fond cauza, s-a constatat că această excepție este neîntemeiată, deoarece obiectul cauzei îl reprezintă drepturile salariale ale magistraților și în temeiul art.I alin.1, coroborat cu art.II alin.2 din nr.OUG75/2000, Curtea de APEL PITEȘTI este competentă material să soluționeze în primă instanță acest litigiu.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că aceasta este inadmisibilă.
S-a reținut de asemenea că reclamanții și-au întemeiat acțiunea nu doar pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000, ci și pe Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și prevederilor Constituției României, astfel că în baza art.137 din Codul d e procedură civilă a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, excepție invocată de Ministerul Finanțelor Publice, s-a reținut că această cerere întocmită de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție îndeplinește condițiile prevăzute de art.60-61 din Codul d e procedură civilă.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, întrucât din lecturarea textului art.75 alin.2 din Legea nr.304/2004, rezultă că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție, iar salarizarea se efectuează potrivit coeficienților de multiplicare aplicabil procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că în cazul admiterii acțiunii reclamanților s-ar echivala prin salariu rangul procurorilor de pe lângă tribunale și curți de apel cu cel al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ca urmare ar fi anulat principiul ierarhiei funcțiilor care se face și prin salariu.
Doar Consiliul Superior al Magistraturii este instituția care poate să acorde procurorilor de pe lângă tribunale și curți de apel rangul și salariul unui procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În concluzie, nu există discriminare în ceea ce privește salariul procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în raport de procurorii de pe lângă tribunale și curți de apel.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, solicitându-se analizarea cauzei față de prevederile art.3041Cod procedură civilă.
Astfel, hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, unele din acestea fiind străine de natura pricinii, fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, motivând sumar că nu li se poate acorda o eventuală diferență salarială ca urmare a discriminării dintre procurorii DI. și reclamanți deoarece le-ar acorda un profesional superior și s-ar anula principiul ierarhiei funcțiilor.
Instanța nu a cercetat fondul cauzei și nu a avut în vedere că prin Ordinul nr.19/A/24 noiembrie 2006 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și respectiv nr.1 și 26 din 3 ianuarie 2006 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI au fost obligați să participe ca procurori de ședințe în cauzele penale judecate de Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș, pentru dosarele întocmite de procurorii
Ca urmare, îndeplinind aceleași activități, nu s-a avut în vedere că la muncă egală trebuie să existe o remunerație egală, ori indemnizațiile de încadrare ale reclamanților sunt mult inferioare față de ale procurorilor, existând astfel o discriminare salarială în sensul art.20 din Constituția României, Codului muncii și Protocolului nr.12 al
Reclamanții nu au solicitat o înaintare în grad profesional, ci să se constate existența unei discriminări de ordin salarial.
Instanța de fond a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului, fără aom otiva, nepronunțându-se cu privire la existența discriminării invocată și la diferențele salariale, situație în care se impune admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul declarat de reclamanți este nefondat.
În mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamanților, arătând că nu poate fi apreciată discriminarea în ceea ce privește salariul procurorilor în raport cu procurorii de pe lângă tribunale și curți de apel.
În analiza tratamentului discriminatoriu trebuie stabilit mai întâi dacă reclamanții, procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și procurorii care funcționează în cadrul sau se află în situații analoage sau comparabile.
Potrivit art.1 din Legea nr.508/2004, modificată și completată, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceasta își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României.
Condițiile de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri sunt reglementate de dispozițiile art.75 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, modificată și completată.
Aceștia pot fi revocați prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, iar la data încetării activității în cadrul revin la parchetul la care au dreptul să funcționeze potrivit legii.
Potrivit art.80 din lege, Direcția Națională Anticorupție își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României și funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Este organizată ca structură autonomă în cadrul Ministerului Public și este coordonată de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Art.87 prevede că se încadrează cu procurori numiți prin ordin al procurorului șef al, cu avizul
Având în vedere aceste prevederi, se reține că cele două categorii de personal nu se află în situații comparabile, întrucât funcționează la parchete de grad diferit, iar indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și a magistraților asistenți se stabilește, în conformitate cu prevederile art.3 din nr.OUG27/2006, în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută.
Prin urmare, diferența de tratament în salarizarea celor două categorii de personal, stabilită prin anexa la.OUG nr.27/2006, la care trimit dispozițiile art.3 alin.(1) și art.11 alin.(1) decurge din situarea acestora pe poziții diferite în ceea ce privește gradul instanței sau parchetului la care funcționează.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudența sa că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție, atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Câtă vreme cele două categorii de personal nu se află în situații analoage, analiza celorlalte elemente ale tratamentului discriminatoriu nu mai este necesară. De astă dată funcționează principiul diferențierii salariilor după funcția îndeplinită.
Nici analiza condițiilor de încadrare sau promovare în funcție a procurorilor în cele două structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu se impune deoarece se invocă drept temei al acțiunii în despăgubire discriminarea în privința plății drepturilor salariale, și nu în privința accesului la o funcție.
Se va reține prin urmare că în cauză nu poate fi vorba despre o încălcare a prevederilor art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale întrucât tratamentul diferit nu vizează persoane aflate în situații analoage și se va respinge cererea de plată a despăgubirilor.
Față de cele arătate recursul declarat de reclamanți este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.8/CM din 13 august 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții STATUL ROMÂNreprezentat deMinisterul Finanțelor PubliceprinDirecția Generală a Finanțelor Publice A, cu sediul în Pitești, b-dul. - nr.118, județul A, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, ambele cu sediul în Pitești,-, județul A, chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și intervenient în nume propriu, cu același domiciliu ales ca și reclamanții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
15 ex./29.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
