Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1508/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1508/R-CM
Ședința publică din 27 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, G, -, -, G, a, A, -, -, - -, -, n, G, G, și moștenitorii recurentului-reclamant:, -, împotriva sentinței civile nr.10/F-CM din 13 august 2008, pronunțate de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în baza delegației depuse la dosar, lipsind recurenții-reclamanți, intimații-pârâți Statul R reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind întrebat, consilier juridic precizează că recurenții-reclamanți au funcția de procuror și personal auxiliar de specialitate.
Declară că nu mai are cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimaților-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. acțiunea înregistrată la data de 25.01.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, G, -, -, G, -, a, A, -, -, - -, -, n, G, G, și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român reprezentant de Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să înlăture pentru viitor discriminarea la care au fost supuși reclamanții ca urmare a neacordării sporurilor salariale pentru munca prestată peste orele de program sau în timpul nopții și care poate fi încadrată drept "serviciu permanent" datorită specificului muncii și obligațiilor legale de serviciu, prin acordarea sporului de 25% din salariul de bază.
Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâților la repararea prejudiciului cauzat prin neacordarea sporului de 25% calculat la indemnizația de bază, începând cu 1 septembrie 2000 și în continuare, indexarea sumelor datorate începând cu aceeași dată menționată mai sus și până în momentul efectuării plății drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminării și efectuarea mențiunilor corespunzătoare privitoare la aceste drepturi în cărțile de muncă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin nr.OG 38/2003 polițiștii beneficiază de un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariu pentru funcția îndeplinită, de același spor beneficiind și funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare conform Ordonanței nr. 64/2006.
De asemenea, s-a arătat că și personalul militar și civil din instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25%, conform Legii nr. 138/1999.
Reclamanții au precizat că durata medie a zilei de muncă este de 8 ore, potrivit art. 41 alin. 3 din Constituția României și că procurorii sunt discriminați întrucât lucrează și după program, deplasându-se la fața locului însoțiți de polițiști și grefieri, indiferent că este zi sau noapte și nu părăsesc câmpul infracțional până nu-și termină activitatea.
O altă discriminare a procurorilor și personalului auxiliar de specialitate este și față de procurorii militari care primesc sporul de 25% pentru misiune permanentă (spor de dispozitiv).
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile nr.OG 137/2000, pe prevederile Protocolului nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pe disp. art. 41 și 42 din Constituția României și pe dispozițiile Codului muncii.
Prin întâmpinare, Ministerul Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pe motiv că nu are obligația plății, virării și alocării de fonduri din bugetul de stat.
Pe fondul cauzei, acest pârât a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de APEL PITEȘTI, considerând că potrivit nr.OUG 27/2006, modificată și completată prin Legea nr. 45/2007, Curtea de Apel București este competentă material să judece în primă instanță toate litigiile magistraților.
S-a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece reclamanții nu au îndeplinit procedura prealabilă în raport de dispozițiile art. 42 din nr.OUG 177/2002 și nr.OUG 27/2006.
Aceeași parte a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 septembrie 2000 - 1 februarie 2005, întrucât a trecut termenul general de prescripție de 3 ani până la introducerea acțiunii.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât sporul de misiune permanentă nu mai este de actualitate. Ofițerii de poliție judiciară sunt salarizați conform nr.OUG 27/2006, act normativ care reglementează și salarizarea procurorilor, iar coeficientul de multiplicare este de 13,5, echivalent cu cel al judecătorilor și procurorilor cu 3-4 ani vechime în funcția de magistrat.
Prin încheierea de ședință din 26.06.2008, Tribunalul Argeș, în temeiul art. I alin. 1 coroborat cu art. II alin. 2 din nr.OUG 75/2008, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de APEL PITEȘTI spre competentă soluționare, pe rolul acestei instanțe dosarul fiind înregistrat la data de 3.07.2008.
Prin sentința civilă nr. 10/F-CM/13.08.2008, Curtea de APEL PITEȘTIa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate, reținând următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost privită ca neîntemeiată, întrucât Ministerul Finanțelor Publice este instituția care are obligația să pună la dispoziția Ministerului Public banii necesari plății diferențelor salariale solicitate de reclamanți, în cazul admiterii acțiunii.
De asemenea, reclamanții au chemat această instituție ca reprezentantă legală a Statului Român și sub acest aspect Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția necompetenței materiale a instanței, aceasta a fost privită ca nefondată, avându-se în vedere că potrivit art. I alin. 1 coroborat cu art. II alin. 2 din nr.OUG 75/2008, Curtea de APEL PITEȘTI este instanța competentă material să judece acest litigiu în primă instanță.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă, deoarece potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, prin respingerea unei acțiuni ca inadmisibilă s-ar încălca principiul accesului liber la justiție al oricărui cetățean, principiu statuat și de Constituția României.
Și excepția prescripției dreptului material la acțiune a reclamanților pentru perioada 1 septembrie 2000 - 1 februarie 2005, invocată tot de intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece pretenția reclamanților curge de la data când au cunoscut sau trebuiau să cunoască paguba, cât și pe cel răspunzător de aceasta, în speță 1 septembrie 2000, în cauză operând întreruperea prescripției extinctive.
Pe fondul cauzei s-a constatat că acțiunea este neîntemeiată, deoarece în prezent salarizarea ofițerilor de poliție judiciară se efectuează conform nr.OG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007, salariul de bază de care beneficiază ofițerii de poliție judiciară fiind calculat, potrivit art. 11 alin. 4 din nr.OUG 27/2006, în funcție de coeficientul de multiplicare 13,5, prevăzut la punctul 28 din Anexa nr. 1 capitolul A din actul normativ sus citat, pentru magistrații cu 3-4 ani vechime în această funcție.
S-a reținut că sporul de misiune permanentă nu mai este de actualitate și legiuitorul a considerat asimilarea salarizării polițiștilor judiciari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție cu cea a procurorilor, iar în speță nu există o discriminare între ofițerii de poliție judiciară în raport de procurori și personalul de specialitate.
Pentru aceste considerente a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, în cauză nefiind aplicabile prevederile nr.OG 137/2000, ale Protocolului nr. 12 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale Constituției României și ale Codului muncii.
Împotriva sentinței au formulat recurs, în termen legal, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate susținerile părții.
- Hotărârea este lipsită de temei legal.
-Instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Nu a analizat existența discriminării între toți salariații statului, pe de o parte și reclamanți, pe de altă parte.
În cuprinsul acțiunii nu s-a invocat existența discriminării în legătură cu acordarea sporului față de ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, astfel că motivarea de la pagina 6 din hotărâre este străină cauzei și nu putea conduce la respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat următoarele apărări:
Prin Decizia nr. 821/2008 a Curții Constituționale s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 11, precum și dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000, constituind și temeiul de drept al prezentei acțiuni, sunt neconstituționale.
S-a constatat că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituția României.
- Intimatul-pârât reiterează excepția prescripției dreptului la acțiune în baza art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, pentru perioada 1 septembrie 2000 - 1 februarie 2005.
Pe fond, se arată, recurenții-reclamanți magistrați și personal auxiliar de specialitate au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de misiune permanentă în condițiile în care acest drept nu este menționat în mod expres în legislația privitoare la salarizarea acestei categorii de personal - nr.OUG 27/2006 și nr.OG 8/2007.
Legiuitorul a avut în vedere în stabilirea unui sistem de salarizare pentru magistrați și personal auxiliar de specialitate din care a exclus plata sporului de permanență compensarea acestui spor cu alte sporuri de care nu beneficiază celelalte categorii profesionale.
Astfel, prevederile criticate ca fiind discriminatorii au un scop legitim iar metodele prin care se ajunge la realizarea acestui scop sunt adecvate și necesare.
Apărările intimatului-pârât Ministerul Finanțelor Publice sunt următoarele:
În mod corect instanța de fond a arătat în considerentele sentinței recurate inexistența discriminării între reclamanți și ofițerii de poliție judiciară din cadrul în ceea ce privește sporul de 25% pentru orele lucrate peste program.
Contrar celor susținute de reclamanți, hotărârea este clară, răspunde tuturor capetelor acțiunii și apărărilor părților și este în concordanță cu probele aflate la dosarul cauzei.
În subsidiar, se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, în motivarea căreia se arată că ministerul nu are atribuția virării de credite, ci atribuția întocmirii proiectului de buget.
Creditele bugetare anuale sunt repartizate prin legea bugetară și prin actele normative de rectificare bugetară.
Recursul este fondat.
Astfel cum este motivată în fapt și în drept acțiunea, obiectul pretențiilor îl formează plata drepturilor bănești pentru efectuarea programului de permanență de 25% din indemnizația/salariul de bază, în sancționarea discriminării ce se pretinde că există în tratamentul salarial al reclamanților pe de o parte și categoriile profesionale enumerate în acțiune, pe de altă parte, respectiv polițiști, funcționari publici din sistemul administrației penitenciarelor, membri și salariați, personal militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, procurori militari, personal din Ministerul Afacerilor Externe de la misiunile diplomatice
Reclamanții au arătat că prin legile de salarizare ale acestor din urmă categorii profesionale, pentru munca prestată peste orele de program sau pe timp de noapte sau pentru misiune permanentă a fost recunoscut sporul la salariu de 25%.
Deși execută serviciul permanent, reclamanții nu primesc în baza legii proprii de salarizare acest spor de 25%.
Soluționând recursul în interesul legii cu privire la hotărârile contradictorii pronunțate în cauze având drept obiect plata altor drepturi salariale, prin Decizia nr. 46/15.12.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
Misiunea constituțională a instanțelor judecătorești este aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală - de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și executarea drepturilor lor subiective.
Prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, modificată și completată prin Legea nr. 324/2006, au fost transpuse în dreptul intern prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică și prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin actul normativ menționat se asigură o interpretare unitară a principiilor generale de egalitate și nediscriminare stabilite de Constituția României, republicată și de documentele internaționale care au ca obiect eliminarea discriminărilor, ratificate de România, care alcătuiesc cadrul general în domeniu, persoanele care se consideră discriminate având la dispoziție prevederi legale concrete în baza cărora pot solicita încetarea manifestărilor discriminatorii și repararea prejudiciului cauzat.
Art. 2 alin. (3) din ordonanță caracterizează ca discriminatorii, între altele, prevederile care dezavantajează anumite persoane față de alte persoane, fără să facă vreo distincție cu privire la natura juridică a acestor prevederi, ceea ce înseamnă că se referă și la acte normative cu putere de lege.
În privința noțiunii de "discriminare" trebuie avută în vedere și practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicată unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.
Din cele reținute în soluționarea recursului în interesul legii se degajă o primă concluzie, și anume aceea că prin soluționarea acțiunii în repararea prejudiciului cauzat prin discriminarea rezultând din stabilirea prin norme legale a unui tratament diferențiat unor persoane aflate în situații analoage și invers, instanțele judecătorești nu încalcă principiul constituțional al separației puterilor în stat.
Această dezlegare dată problemei privind nedepășirea atribuțiilor puterii judecătorești este obligatorie potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă.
În prezenta cauză instanța de fond a apreciat în mod corect că acțiunea în despăgubire pentru discriminare în tratamentul salarial este admisibilă.
A analizat însă discriminarea prin raportare la o singură categorie profesională - ofițerii de poliție judiciară - și a reținut că tratamentul discriminatoriu a încetat prin realizarea unei reglementări salariale unice pentru reclamanți și cealaltă categorie profesională supusă comparației.
Existența discriminării nu a fost însă examinată față de toate celelalte categorii profesionale enumerate în acțiune iar motivele pentru care o astfel de analiză nu a fost făcută nu au fost arătate în considerentele hotărârii.
Situația echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, astfel că în temeiul art. 304 pct. 7 și art. 3041Cod procedură civilă, coroborate cu art. 312 alin. (3) teza a doua și alin. (5) teza întâi Cod procedură civilă recursul va fi admis, sentința casată și cauza trimisă spre rejudecare Tribunalului Argeș, instanță competentă în prezent potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) Cod procedură civilă să judece conflictele de muncă în primă instanță.
Lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi invocată în recursul altei părți câtă vreme această excepție a fost soluționată la judecata în primă instanță și nu a fost criticată în termenul prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă de către partea interesată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, G, G, A, A, N, G, G, și moștenitorii recurentului-reclamant:, cu domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, cu sediul în Pitești, b-dul. - nr.47, județul A, împotriva sentinței civile nr. 10/F-CM din 13 august 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești, b-dul. - nr. 118, județul A, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești, b-dul. - nr.47, județul și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în Pitești, b-dul. - nr.47, județul A, iar expert în domeniul discriminării fiind CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
9 ex./03.11.2009
Jud. fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
