Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1523/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1523
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanții:, și, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Rădăuți,-, județul S și de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.1675din1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți, reprezentanții pârâtului recurent, reclamanții intimați și, precum și reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5083/86/28.07.2009 la secția civilă a Tribunalului Suceava, reclamanții, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava și în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța primii trei pârâți să fie obligați la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, actualizate cu indicele de inflație la data plății și obligarea pârâtului Tribunalul Suceava la înscrierea în carnetele de muncă a mențiunilor corespunzătoare acordării acestor drepturi salariale.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt judecători și asistenți judiciari la Tribunalul Suceava și au fost discriminați, contrar prevederilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 5 și art. 154 alin. 3 din Codul Muncii față de restul personalului din sistemul bugetar prin neacordarea sporului de confidențialitate. Astfel, prin art. 3 din Legea nr. 444/2006 cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special și militarii angajați pe bază de contract beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate. Și alte categorii de funcționari publici beneficiază de acest spor, și anume, aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul administrației președințiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
Au mai arătat reclamanții că prin art. 15 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328 din 24 august 2005 s-a instituit obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile care au fost obținute în această calitate, deci să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul. Acest fapt determină incidența unui tratament discriminatoriu ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea, recunoașterea folosinței și exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor la remunerarea pentru păstrarea confidențialității unor date.
Au mai precizat reclamanții că potrivit Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. 303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Au subliniat că prin recursul în interesul legii soluționat prin decizia din 15.12.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 27/2008, s-a stabilit că sporul de confidențialitate se datorează personalului din unitățile de justiție.
Ministerul Justiției și Libertăților a depus întâmpinare, în care a invocat în primul rând excepția prescripției dreptului la acțiune, în ce privește pretențiile reclamanților ce sunt anterioare intervalului de 3 ani dinaintea introducerii acțiunii.
A arătat că decizia nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi aplicată, câtă vreme Curtea Constituțională a constatat că aceasta a fost pronunțată cu depășirea puterii judecătorești, pentru că cererea de soluționare a unui conflict juridic de natură constituțională, și pe marginea ei, între autoritatea judecătorească și Parlamentul și Guvernul României a fost admisă.
A învederat că reclamanții nu au temei legal să solicite acordarea sporului de confidențialitate, și că ei nu pot invoca nici existența vreunei discriminări, pentru că ar contraveni celor reținute în Deciziile nr. 818/819/820/03.07.2008 ale Curții Constituționale.
Prin sentința civilă nr. 1675/01.10.2009 Tribunalul Suceava - secția civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.07.2000 - 26.07.2006 și a admis în parte acțiunea reclamanților împotriva pârâților chemați în cauză, în condițiile în care a procedat la citarea în proces a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, încât a obligat pârâții Ministerul Justiție și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 27.07.2006 - 01.10.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, corespunzător perioadei lucrate de fiecare dintre reclamanți, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
A obligat pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut în primul rând că pentru perioada 01.07.2000 - 26.07.2006 dreptul la acțiune al reclamanților este prescris pentru că termenele de prescripție, prevăzute de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, respectiv art. 166 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, s-au împlinit.
A înlăturat susținerea reclamanților că pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților ar fi emis acte cu caracter normativ prin care ar fi recunoscut pretențiile acestora pentru că Ordinele nr. 903/C/2003 și nr. 3/C/2005 nu au recunoscut expres sporul de confidențialitate.
Asupra fondului pretențiilor afirmate în proces, Tribunalul a reținut că prin dispozițiile art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 3 și 4 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 16 din Codul deontologic, personalul din unitățile din justiție are o obligație profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, în cadrul executării raporturilor de muncă.
A reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare a recursului în interesul legii promovat de Parchetul de pe lângă instanța supremă a pronunțat decizia nr. 46 din 15.12.2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă statuând că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar", decizia instanței supreme fiind obligatorie în raport de prevederile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Reclamanții au criticat soluția de admitere a excepției prescripției dreptului lor la acțiune, criticând însușirea de către prima instanță a apărărilor pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților după care actele nr. 903/C/2003 și nr. 3/C/2005, ori strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007 și Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, ambele aprobate prin nr.HG 232/30.03.2005, nu ar reprezenta acte de recunoaștere cu efect întreruptiv pentru cursul prescripției.
Au apreciat că respectivele acte au valoarea juridică a unor recunoașteri inclusiv pentru sporul de confidențialitate solicitat.
Ministerul Justiției și Libertăților a invocat incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, reiterând punctual susținerile din întâmpinarea depusă la prima instanță, în sensul depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, al constatării conflictului juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească și Parlamentul și Guvernul României, respectiv al incidenței deciziilor Curții Constituționale nr. 818/819/820/03.07.2008. A susținut natura de atribuție de serviciu a obligației de păstrare a confidențialității lucrărilor, încât se impune neprevederea în lege a unui spor pentru îndeplinirea acestei obligații.
Recursul Ministerului Justiției și Libertăților este nefondat, încât va fi respins ca atare pe temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, în timp ce recursul reclamanților este fondat, urmând să fie admis în baza art. 312 alin. 1 - 3 Cod procedură civilă, soluțiile având în vedere considerentele ce succed.
Astfel, în ce privește fondul pretențiilor reclamanților, în cauză se impune fără dubiu decizia nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, menționată în considerentele sentinței recurate, după care "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 99 alin.1 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar", decizia instanței supreme fiind obligatorie în raport de prevederile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți, Curtea va reține că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost greșit soluționată de prima instanță, impunându-se respingerea ei ca neîntemeiată.
În acest sens, Curtea apreciază că, în lipsa unei prevederi explicite la textele de lege interpretate prin decizia nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, trebuie socotit ca moment al nașterii dreptului la acțiune momentul pronunțării acestei hotărâri, de la care reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1675 din1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Admite recursul declarat de reclamanții, și, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1675 din 1 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava în sensul că obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 26.09.2004 - 01.10.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, corespunzător perioadei lucrate de fiecare dintre reclamanți, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond .
Tehnored.
Ex. 2 / 21.12.2009
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Dicu Aurel, Maierean Ana
