Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 156/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 156/2008
Ședința publică din 4 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Crețoiu Victor judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Doriani Ana
- - -asistent judiciar
- - - asistent judiciar
- - -grefier
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții, G, A, R, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HUNEDOARA, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - STRUCTURA CENTRALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H - ÎN NUMELE ȘI PENTRU, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - PRIN CURTEA DE CONTURI A JUDEȚULUI H, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care față de actele și lucrările de la dosar instanța trece la soluționarea cauzei și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra acțiunii în conflict de drepturi de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub dosar civil nr-, prin trimitere spre competență soluționare de la Tribunalul Sibiu conform încheierii din 03.07.2008, urmare a intrării în vigoare a OUG75/2008, reclamanții, G, A, R, au chemat în judecată pe pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HUNEDOARA, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - STRUCTURA CENTRALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H - ÎN NUMELE ȘI PENTRU, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - PRIN CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI H, SOLICITÂND:
-să fie obligați pârâții 1,2,3,4 ȘI 6 în funcție de perioada efectiv lucrată,să le plătească prima de vacanță, egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anilor 2005 și 2006 sume care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
-să plătească dobânzile legale pentru sumele restante, potrivit art.3 alin.3 din OUG nr.9/2000 cu începere din momentul scadenței plății și până în momentul efectuării plății sumelor solicitate.
-să fie obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor respective.
În motivarea cererii au arătat că îndeplinesc funcția de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA, Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara, Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie, Parchetului de pe lângă Judecătoria Brad, Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg și T-Biroul Teritorial Hunedoara.
În drept sunt invocate dispozițiile art.41 ind.1 alin.1 din Legea nr.50/1996,introduc prin nr.OG83/2000, art.49 din Constituția României, art.14 din CEDO, art.1 din Protocolul adițional al CEDO,art.11 alin.1 și 2 și art.20 alin.2 din Constituția României.
Prin întâmpinare,pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURT Ea de Casație și Justiție a invocat excepția de necompetenței materiale a instanței motivat de faptul că potrivit art.36 alin.2 din OUG 27/2006 competența soluționării cererilor magistraților, personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și asistenților judiciari revine Curții de Apel București.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, apreciind că în speță sunt întrunite cerințele dispozițiilor art.60 -63 din Codul d e procedură civilă.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă arătând că,începând cu data de 1 ianuarie 2003 dreptul privind primele de vacanță cuvenite magistraților a fost abrogat prin art.50 din OUG 177/2002.În acest sens pârâtul invoca Decizia nr.XXIII pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la data de 12.12.2005 potrivit căreia prima de concediu pentru magistrați și personalul auxiliar se acordă numai pentru perioada anilor 2001 - 2002.
Aceiași decizie este invocată prin întâmpinare și de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Hai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii față de această parte ca nefondată.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale incidente constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor urmează a fi admisă, raportat la faptul că acest pârât nu are calitatea de angajator al reclamanților și nici o atribuție în stabilirea drepturilor salariale ale magistraților, competența în acest sens revenind ordonatorului principal de credite, care în speță este Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Urmează a fi admisă și cererea de chemare în garanție a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, motivat de faptul că, în conformitate cu prevederile art.60 - 63 din Codul d e procedură civilă,cererea de chemare în garanție este admisibilă numai în situația în care între cel care a chemat în garanție și chematul în garanție există o obligație de garanție sau un raport de subordonare,ceea ce nu este cazul în speță.
Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor elaborate de ordonatorii principal de credite, printre care și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta de C de Casație și Justiție. Guvernul este cel care administrează bugetul de stat în conformitate cu legea bugetară anuală,Ministerul Economiei și Finanțelor neavând nici o atribuție în acest sens.
Pe fondul cauzei acțiunea urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. XXIII pronunțată de J- secțiile Unite în dosar nr. 31/2005 în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă J s-a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, magistrații și personalul auxiliar au dreptul la prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv la o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, cu salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată.
În considerentele acestei decizii se reține că " de la data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare nr.OUG 177/2002 erau abrogate implicit și dispozițiile art. 41 alin. 1 din legea nr. 50/1996 referitoare la dreptul magistraților și celorlalte categorii de personal salarizat în baza acestei legii la o primă pentru perioada concediului de odihnă". În raport de această situație, dreptul magistraților și a celorlalte categorii de personal, salarizat în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01.01.2003. S-a mai arăta, totodată că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul subiectiv " a considera astfel, înseamnă să se prelungească valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării acestui text și după abrogarea lui, ceea ce este de neconceput și inadmisibil".
Potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Chiar dacă instanța supremă face referire la perioada 2001- 2004, perioada în care exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat prin nr.OUG 83/2000 și legile succesive privind bugetul de stat, obiectul deciziei îl reprezintă aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 introdus prin OG nr. 83/2000. Față de cele de mai sus, în speță, este obligatorie dezlegarea acestei probleme de drept, respectiv faptul că dreptul reglementat de acest text de lege a încetat să mai subziste începând cu data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare G nr. 177/2002 de abrogare implicită a dispozițiilor art. 41 indice 1 alin.1 din Legea nr. 50/1996.
Acest aspect este reținut în mod clar și neechivoc de către instanța supremă în decizia în interesul legii, așa încât interpretarea legii dată prin decizia sus menționata este relevantă și obligatorie, nu numai pentru perioada 2001-2004 ci și ulterioară acesteia.
În același sens este de reținut că prin nr.OG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților - care constituie legea specială în domeniul salarizării acestei categorii profesionale ulterior Legii nr. 50/1996, nu s-a mai prevăzut dreptul la prima de concediu pentru magistrații, abia prin legea nr.45/60.03.2007 publicată în Of. nr.169/2007, de aprobare a G nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor acest drept a fost reglementat din nou.
Deci, pentru a beneficia de protecția legii interne cât și a normelor europene invocate de reclamanții un drept trebuie să-și aibă izvorul într-un act normativ, or în lipsa normei legale care să reglementeze un atare drept pe perioada în discuție - 2005, 2006- pretențiile reclamațiilor se impun a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, A, R, toți cu domiciliul procesual ales Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA cu sediul în A I, p-ța - -, nr.1, jud.A și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA cu sediul în D,-, jud. H, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, Ministerului Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de Conturi a României cu sediul în B,--24, sector 1 prin Camera de Conturi a județului H cu sediul în D,-, jud.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04.12.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Nașcu Sebastian Pașca Mihai Trifan Maria
- - - -
Asistenți Judiciari
- - - -
Grefier,
- -
Red.CV
Tehnored.TM/62 ex
Președinte:Crețoiu VictorJudecători:Crețoiu Victor, Doriani Ana, Nașcu Sebastian Pașca Mihai Trifan Maria
