Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 450/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 450/2008
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Augustin Mândroc
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului, la cererea de repunere pe rol a reclamantei intimate, formulat de reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr. 33/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din data 20 noiembrie 2008, respectiv 27 noiembrie 2008, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 297/2003 pronunțată de Judecătoria S în dosarul nr. 63/2003 a fost declinată competența soluționării acțiunii civile formulate de reclamanții, și în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Consiliul Local S și Sibiu, având ca obiect anularea încheierii de întabulare nr. 780/1984 înscrisă în cf 3313 S și a încheierilor de întabulare subsecvente, cu consecința revenirii la situația anterioară de cf, în favoarea Tribunalului Alba, reținându-se că imobilul a fost expropriat și prin urmare, raportat la prev. art. 2 pct. 1 lit. e pr. civ competența revine în primă instanță tribunalului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, recurs respins ca tardiv prin decizia civilă nr. 201/2003 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 2818/2003.
În urma declinării competenței, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. 4704/2003, iar prin sentința civilă nr. 473/2003 pronunțată în acest dosar, tribunalul a declinat competența în favoarea Judecătoriei S, a constatat conflictul negativ de competență și a sesizat Curtea de APEL ALBA IULIA în vederea soluționării lui.
Prin sentința civilă nr. 76/2003 Curtea de APEL ALBA IULIAa stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Prin sentința civilă nr. 85/2004 pronunțată în dosarul nr. 1792/2003 Judecătoria Sar espins acțiunea reclamanților, reținând că terenul a fost trecut în proprietatea statului prin Decretul 712/1966, astfel că în baza art. III din Decretul nr. 218/1960 dreptul la acțiune s-a prescris. Fiind prescrisă acțiunea de fond, s-a constatat că s-a prescris și acțiunea întemeiată pe prev. art. 36 din Decretul Lege 115/1938. S-a reținut totodată că reclamanții aveau posibilitatea valorificării pretențiilor în baza Legii nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 1573/A/2004 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr. 2860/2004 a fost respins apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe, reținându-se că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, lege specială, persoanele îndreptățite sunt obligate să uzeze de prevederile acestei legi care derogă de la dreptul comun, iar nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de această lege duce la pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții, recurs admis prin decizia civilă nr. 1179/2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr. 5589/2005, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Judecătoria
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că modul de dobândire a dreptului de proprietate al statului s-a făcut prin violență, fiind încălcate prevederile Constituției de la acea dată și dispozițiile art. 480.civ. iar acest mod de dobândire nu poate constitui just titlu, fiind bazat pe violență.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat la Judecătoria S sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 542/2007 Judecătoria Sar espins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei Sibiu, respectiv ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă, raportat la pârâtul Consiliul Local
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu a fost expropriat împreună cu alte imobile în vederea construirii zonei industriale a orașului S, expropriere făcută cu compensarea în bani după o prealabilă evaluare.
S-a mai reținut că reclamanții nu au făcut dovada că măsura a fost abuzivă și violentă, așa cum cere art. 956.civ. și nici nu au făcut dovada că nu ar fi fost despăgubiți, concluzionându-se că nu s-a dovedit motivul de nulitate invocat.
Instanța a făcut referire la punctul de vedere al ÎCCJ, care a statuat că Legea nr. 10/2001 este un act normativ special, ce derogă de la dispozițiile dreptului comun și are prioritate față de generale, ca urmare, acțiunea reclamanților, introdusă după intrarea în vigoare a acestei legi, este inadmisibilă.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a Consiliului local S, s-a considerat a fi neîntemeiată, întrucât în litigiile privind dreptul de proprietate asupra bunurilor statului, are calitate procesuală Ministerul Finanțelor Publice.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au formulat apel, solicitând desființarea hotărârii și, în urma rejudecării, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a ignorat temeiurile de drept pe care s-a întemeiat acțiunea, precum și dispozițiile instanței de casare, care a reținut că modul de dobândire al dreptului de proprietate al statului s-a întemeiat pe violență, prin încălcarea prev. art. 480.civ. și ale Constituției în vigoare la acea dată.
Prin întâmpinarea formulată, Consiliul Local al mun. Sas olicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Prin decizia civilă nr. 33/A/22.02.2008 a Tribunalului Alba - Secția civilă, a fost respins apelul reclamanților, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că potrivit extrasului cf existent la dosar, trecerea imobilului în proprietatea statului s-a realizat în baza Decretului nr. 218/1960 și a Decretului nr. 712/1996, fiind avizată favorabil exproprierea terenului în scopul amplasării și construirii stației de întreținere S, cu compensarea, conform 1676/1959, prin despăgubirea în bani după o prealabilă evaluare a comisiei de evaluări.
Ca urmare, a motivat instanța de apel, nu se poate reține preluarea prin violență, întrucât aceasta s-a realizat cu compensarea în bani după o prealabilă evaluare.
Pe de altă parte, s-a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acțiunile de drept comun având ca obiect revendicarea unor imobile preluate abuziv de statul român sunt inadmisibile, specialul derogând de la general și aplicându-se cu prioritate.
Deși, prin acțiunea formulată, reclamanții solicită anularea unei încheieri de întabulare, în fapt se urmărește revendicarea unui imobil preluat abuziv, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, de imediată aplicare, imobilul nu putea fi revendicat decât în temeiul acestei legi speciale de reparație.
Pe de altă parte, s-a reținut că măsura exproprierii nu poate fi considerată abuzivă și violentă, întrucât în speță nu s-a dovedit acest aspect, după cum cere art. 956.civ. nu s-a făcut dovada că reclamanții nu au fost despăgubiți, astfel încât măsura trecerii terenului în proprietatea statului poate fi apreciată drept valabilă.
S-a concluzionat, raportat la considerentele expuse, că o astfel de acțiune apare ca inadmisibilă, după cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal și motivat, reclamanții, și, aducându-i critici de nelegalitate, solicitând modificarea hotărârii, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor de recurs, s-a susținut că instanța de apel a ignorat temeiurile de drept, precum și obiectul acțiunii reclamanților și, mai mult, a contrazis decizia de casare nr. 1179/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA, care a reținut că dobândirea dreptului de proprietate al statului s-a realizat prin violență.
S-a arătat că terenul a fost preluat abuziv de stat, fără a fi cumpărat, expropriat sau naționalizat, fiind luat proprietarilor prin violență, acestora fiindu-le interzis să-l mai folosească.
Ulterior, pentru a dobândi totuși un drept asupra imobilelor, statul a dispus preluarea în temeiul prescripției achizitive prevăzută de Decretele 218/1960 și 712/1966.
Având în vedere că posesia statului a fost întemeiată pe violență, s-a arătat că aceasta nu poate constitui just titlu, nefiind îndeplinite condițiile prescripției achizitive.
S-a mai susținut că acțiunea a fost întemeiată pe prevederile DL 115/1938 și a vizat anularea încheierilor de întabulare a statului, întrucât posesia a fost viciată prin violență, iar titlul statului nu a fost valabil, împrejurare față de care acțiunea promovată este admisibilă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, Consiliul local al mun. Sas olicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate.
În cuprinsul întâmpinării, intimatul a arătat că nu a avut și nu are calitate procesuală pasivă, calitatea revenind Ministerului Finanțelor și
În subsidiar, s-a susținut că reclamanții recurenți nu au depus în termen notificare pentru imobilul în litigiu, iar raportat la data la care s-a promovat acțiunea pe drept comun, aceasta apare a fi inadmisibilă, în condițiile apariției Legii 10/2001.
Examinând recursul reclamanților prin prisma motivelor invocate, dar și prin raportare la prevederile art. 306 al. 2.pr.civ. Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Referitor la primul aspect criticat, Curtea constată că instanțele nu au ignorat nici temeiurile de drept, nici obiectul acțiunii reclamanților, stabilind în mod corect, raportat la acestea, că după apariția Legii nr. 10/2001, acțiunea promovată nu este admisibilă, chiar și în ipoteza în care s-ar constata că imobilul a fost preluat fără titlu valabil.
Astfel, argumentația instanței de apel pleacă de la constatarea că esența litigiului constă în revendicarea imobilului preluat de stat în baza Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966, imobil de natura celor menționate la art. 2 al. 1 din Legea nr. 10/2001, cerere întemeiată de reclamanți pe dispozițiile art. 34 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Sub acest aspect, vizat de dispozițiile art. 304 pct. 9.civ. Curtea constată că în mod corect instanțele fondului au reținut inadmisibilitatea acțiunii promovate de reclamanți.
Atât Constituția României prin art. 15 al. 2, cât și Codul civil în art. 1 instituie principiul neretroactivității legii civile, potrivit căruia legea veche trebuie să admită aplicarea imediată și fără rezerve a legii noi, principiu confirmat și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În speță, fiind vorba despre un imobil preluat în perioada 6 martie 1945 - 22 1989, legea nouă, de imediată aplicare, este Legea nr. 10/2001, care practic a paralizat posibilitatea recurgerii la dreptul comun, în cazul nevalabilității actelor de preluare a imobilelor naționalizate.
Curtea constituțională a stabilit, prin decizia 373 din 4 mai 2006, că "Legea 10/2001 recunoaște persoanelor îndreptățite la restituirea imobilelor preluate abuziv calitatea de proprietar avută la data preluării, însă restituirea în natură a imobilului și implicit exercitarea dreptului de proprietate se face numai în urma constatării dreptului de proprietate fie prin decizie a autorității administrative implicate în aplicarea legii, fie prin hotărâre judecătorească, în cazul în care deciziile acesteia sunt atacate în justiție.
Astfel încât, dispunând că proprietarul se poate bucura de toate atributele dreptului său numai pentru viitor, după primirea deciziei sau hotărârii judecătorești de restituire, legiuitorul nu a făcut altceva decât să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în exercitarea acestui drept, în vederea asigurării securității circuitului juridic, în deplină conformitate cu dispozițiile art. 44 al. 1 din Legea fundamentală".
Așadar, reglementarea conținută de Legea nr. 10/2001 este de imediată aplicare, cu excluderea procedurii de drept comun, fapt statuat de altfel și de art. 6 al. 2 din Legea nr. 213/1998, care prevede că bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
cu caracter special din Legea nr. 10/2001 oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natură și prin măsuri reparatorii prin echivalent și asigură realizarea în practică a întregii proceduri de restituire, constituind singurul cadru juridic ce poate fi invocat după intrarea în vigoare a dispozițiilor acestei legi.
În concluzie, Legea nr. 10/2001 suprimă acțiunile întemeiate pe dreptul comun după intrarea sa în vigoare, constituind ea însăși dreptul comun în materia retrocedării imobilelor în perioada de referință a legii, în acord cu soluțiile adoptate de Curtea Constituțională privind domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 și în limitele date de art. 6 al. 2 din Legea nr. 213/1998.
Față de toate aceste considerente, motivul de nelegalitate conținut de art. 304 pct. 9.pr.civ. apare ca fiind nefondat, instanțele fondului apreciind corect asupra inadmisibilității acțiunii promovate de reclamanți.
Pronunțarea unei atare soluții nu echivalează cu un refuz de a judeca, în sensul art. 3.civ. fiind vorba despre opțiunea instanței, argumentată în fapt și în drept, prealabilă și prioritară examinării fondului în condițiile legii și permisă de normele procedural civile.
Pentru considerentele expuse, constatând că celelalte argumente expuse de recurenți în susținerea motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9.pr.civ. sunt nerelevante raportat la caracterul inadmisibil al promovării acțiunii după apariția Legii nr. 10/2001, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamanților, fără acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că, deși solicitate de intimata A, acestea nu au fost justificate.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 33/A/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.12.2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 EX/15.01.2009
-
a - /
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Daniela Mărginean, Augustin Mândroc
