Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 156/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 156
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu judecător
- - - - judecător
ASISTENȚI JUDICIARI - - -
- -
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare cauza civilă formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul acestei instanțe, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se recunoască discriminarea și să fie obligați pârâții la plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu septembrie 2006 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii precum și pe viitor, actualizate la data plății efective.
Reclamanta a mai solicitat a se face mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate prin hotărâre.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut următoarele:
n scopul asigurării eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost elaborate o serie de acte normative, menite să ofere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Astfel, potrivit articolului unic, pct.1 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea G nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că "pentru păstrarea confidențialității în legătura cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare in activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe baza de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate" În baza acestor dispoziții judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară.
De asemenea, în temeiul dispozițiile art. 15 alin. 1 din nr.OG6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, s-a prevăzut ca sporul de confidențialitate în cuantum de pana la 15% se acordă nu doar categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de baza, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
În temeiul art. 23 ind.1 alin.3 din OG nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "pentru păstrarea confidențialității în legătura cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de baza brut", tocmai în ideea unui tratament achitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Conform art. 15 alin. 1 si 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328 din 24 august 2005 pentru aprobarea Codului Deontologic al judecătorilor și procurorilor, " udecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât pentru cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-a obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și regulament."
Potrivit art. 99 lit.d din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
Pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosirii sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Astfel, pe de o parte, judecătorii militari, precum și membrii Consiliului Director al CNCD, beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară/indemnizație, iar judecătorii civili nu beneficiază de un astfel de spor, deși nerespectarea confidențialității lucrărilor reprezintă o abatere disciplinară.
În concluzie, acest fapt determină incidența unui tratament vădit discriminatoriu, cu efect în restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la remunerarea pentru păstrarea confidențialității unor date.
Art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, ale căror dispoziții sunt aplicabile în mod direct dreptului intern, potrivit art. 11 si 20 din Constituția României, prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
În temeiul art. 1 din Protocolul nr.12. la Convenție, în vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare, fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
În baza art.21 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, aduse prin Legea nr. 48/2002, OG nr. 77/2003 și Legea nr. 27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cererea în despăgubire fiind scutită de taxa judiciară de timbru.
Ministerul Justiției, prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată iar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus la dosar un punct de vedere privitor la liniile directoare de care trebuie să se țină cont în procesul de soluționare a unei cereri care prezintă ca obiect încălcarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament.
Curtea examinând acțiunea în raport de susținerile reclamantei și apărările pârâtului Ministerul Justiției constată acțiunea nefondată.
Reclamanta nu a beneficiat și nu beneficiază nici în prezent de drepturile salariale solicitate, neexistând un act normativ care să prevadă acordarea sporului de confidențialitate categoriei magistraților.
Este adevărat că acest spor a fost recunoscut prin lege unor categorii de funcționari publici, dar aceste dispoziții legale nu pot fi extinse și la categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor, situație în care se află reclamantul, câtă vreme acest lucru nu este prevăzut expres în actul normativ respectiv (Legea 444/2006).
Nu poate fi reținută nici discriminarea față de funcționarii publici și față de personalul CDCD care beneficiază de acest spor deoarece aceste categorii de subiecte nu se află în situații comparabile, respectiv prestează activități diferite și beneficiază de legi de salarizare diferite.
De asemenea, nu sunt incidente nici prevederile art.2 alin.2 din
OG nr. 137/2000 întrucât, nu este îndeplinită condiția situației comparabile,
iar fără această premisă obligatorie nu se poate pune problema nici
criteriului de discriminare.
În altă ordine de idei pretențiile reclamantei au la bază premisa potrivit căreia dispozițiile legale invocate sunt discriminatorii întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Convenția României cât și de art. 23 din Declarația Universală a Dreptului Omului.
Deși reclamanta nu a precizat expres temeiul cererii sale, rezultă că își întemeiază cererea pe discriminarea sa potrivit OG137/2000, față de alte categorii de personal, prevăzute de Legea 444/2006.
Astfel pretenția dedusă judecății a fost concepută ca drepturi pe care pârâții ar trebui să le acorde reclamantului pentru discriminarea creată, prin neacordarea sporului de confidențialitate deși alte categorii de personal din același sistem bugetar încasau aceste drepturi, existând reglementare legală pentru acordarea lor.
Apărarea Ministerului Justiției prin care se solicită instanței să respecte hotărârile Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea art.27 dinOG137/2000 nu poate fi înlăturată deoarece potrivit art.31 alin.3 din Legea 47/1992 "dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG137/2000 prin decizia 821/3.07.2008, 818/3.07.2008, 820/2.07.2008 aceste decizii fiind publicate în MO din 16.07.2008 și fiind obligatorii pentru instanța de fond.
Fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată presupune chiar interpretarea dispozițiilor art.2 și art.27 din OG137/2000 în sensul pe care Curtea Constituțională l-a considerat neconstituțional.
Admițând o astfel de cerere instanța ar fi apreciat că "omisiunea legiuitorului de a le acorda și reclamanților beneficiul acestor drepturi constituie o discriminare contrară legii și normelor comunitare". Ori, prin deciziile mai sus arătate un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței pe care-și fundamentează reclamantul pretențiile - înțeles prin care se conferă instanțelor judecătorești competența dea desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative (cazul în speță) a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Pentru considerentele expuse urmează a fi respinsă acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată cauza civilă formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL BACĂU și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.XI.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI,
- - - - - -
-
GREFIER,
POLITIC
Red.
Tehnored./10 ex.
02.12.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Cătălin Făghian
