Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1666/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1666
Ședința publică din 22 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Timofte
Grefier
Pe rol, pronunțarea recursurilor declarate de reclamanții -, și, intervenienții în nume propriu, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, B, sector 5,--14, sector 5 și pârâții Direcția națională anticorupție, cu sediul în B,--81, sector 1, Ministerul economiei și finanțelor - prin Direcția generală a finanțelor publice a județului S, cu sediul în mun. S,-, județul S și Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta curte de casație și justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 1131 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Concluziile ședinței de judecată au avut loc la data de 15 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, în baza art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 22 decembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului București la data de 24.09.2007, reclamanții, și - au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, prim-pârâtul să fie obligat la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 republicată, calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu luna septembrie 2004 și a sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând cu luna septembrie 2004, sume actualizate în raport de indicele de inflație la data plății, iar secund-pârâtul să fie obligat să aloce în buget sumele necesare plății acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată, pentru, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariu de bază brut lunar și că, ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002. Mai menționează că, la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.
În drept, reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996.
Referitor la sporul de confidențialitate, reclamanții au arătat că judecătorii, funcționarii publici și personalul auxiliar de specialitate care lucrează cu documente clasificate nu beneficiază de spor de confidențialitate, în timp ce alte persoane, de exemplu cei din Ministerul apărării naționale, ordine publică și siguranță națională, aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul național pentru studierea arhivelor securității, Ministerul afacerilor externe, Ministerul integrării europene, Ministerul economiei și comerțului, Consiliul legislativ, beneficiază de acest spor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30 alin. 3 din OG137/2000, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 și art. 3 din OG19/2006.
În cauză au formulat cereri de intervenție, și, solicitând judecarea cauzei și în contradictoriu cu Direcția națională anticorupție și Consiliul superior al magistraturii.
Prin încheierea nr. 496 din 29.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Înalta curte de casație și justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a admis cererea formulată de reclamanți și a strămutat judecarea procesului de la Tribunalul București la Tribunalul Suceava.
La Tribunalul Suceava cauza a fost înregistrată la data de 13.03.2008.
Prin întâmpinare, Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta curte de casație și justiție a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă și a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului economiei și finanțelor. Pârâtul a arătat că admiterea acțiunii ar echivala cu depășirea limitelor puterii judecătorești, având în vedere intervenirea abrogării dreptului de la data de 1 octombrie 2000, conform Ordonanței Guvernului 83/2000.
Direcția națională anticorupție, prin întâmpinare, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală. Totodată a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului economiei și finanțelor. A arătat pârâta că, chiar dacă OG83/2000 nu ar fi abrogat expres art. 4 din Legea 50/1996, această cerere ar fi fost nelegală, Legea 50/1996 fiind parțial abrogată în ceea ce-i privește pe magistrați, prin art. 50 din OUG177/2002.
Prin întâmpinare, Ministerul economiei și finanțelor, prin Direcția generală a finanțelor publice a județului S, a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că prezentul litigiu este un litigiu de muncă în care pot fi părți doar angajatul și angajatorul.
Prin întâmpinare, Consiliul superior al magistraturii a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu are nici un fel de atribuții privind stabilirea drepturilor salariale ale persoanelor angajate în cadrul parchetelor.
Prin sentința nr. 1131 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, s-a espins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului superior al magistraturii și Ministerului economiei și finanțelor publice, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta curte de casație și justiție,Ministerul economiei și finanțelor și cererile de intervenție în interes propriu formulate de, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta curte de casație și justiție,Ministerul economiei și finanțelor, Direcția națională anticorupție și Consiliul superior al magistraturii, fiind bligați pârâții să plătească reclamanților și intervenienților în interes propriu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% lunar pentru perioada septembrie 2004 - 5 iunie 2008, actualizat în raport de indicele de inflație la data plății. De asemenea, a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerul economiei și finanțelor, a fost obligat pârâtul Ministerul economiei și finanțelor să aloce în buget sumele necesare plății acestor drepturi. Totodată, a fost respinsă cererea de acordare a sporului de confidențialitate ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune că, în conformitate cu art. 283 lit. "c" din Codul muncii, dreptul la acțiune având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale începând cu luna septembrie 2004, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 27.09.2007, în cadrul termenului de 3 ani prevăzut de art. 283 lit. "c" din Codul muncii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul superior al magistraturii, prima instanță a reținut că intervenienta a funcționat în cadrul acestei instituții în perioada 01.02.2006 - 01.02.2007, justificându-se astfel calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul economiei și finanțelor, tribunalul a reținut că aceasta nu este dată în cauză, câtă vreme, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, acest minister ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 al. 1 pct. 2 din HG208/2005, Ministerul economiei și finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului justiției de către Ministerul economiei și finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate să achite sumele la care a fost obligat prin prezenta sentință. În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul economiei și finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, potrivit art. 47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar". Este adevărat că, prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres. Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu, referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată". Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte. Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia. S-a remarcat, în acest context, că, acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de exemplu, conform art. 1 pct. Q 3 din aceeași lege 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997." Analizând prevederile privind tehnica legislativă, în concret ale art. 56 "Evenimentele legislative" - care arată că: "După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia, pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente", s-a constatat ca abrogarea nu a fost dispusă în mod legal.
Pe de altă parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de 50% de risc si suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun, în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, iar, prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50 din 1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică. Din cuprinsul OG83/2000, prin care s-a abrogat art. 47 din Legea 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și a personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare, cu atât mai mult cu cât, în perioada respectivă, drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai mult lipsită de utilitate publică.
Potrivit art. 20 al. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile. Astfel, instanța a reținut că există conflict între art. 1 pct. 42 din OG83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea 50/1996, și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, urmând a da preponderență și a face aplicarea acestui din urmă text legal. Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin OG83/2000 este nelegală, iar rațiunea acordării sporului de stres subzistă, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților și ale intervenienților sunt întemeiate în acest sens până la data pronunțării hotărârii, pentru viitor interesul în formularea acțiunii nefiind născut și actual.
Referitor la sporul de confidențialitate de 15%, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 2 al. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate -, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice". Potrivit art. 1 al. 3 din OG137/2000, exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile. Pentru a aprecia dacă situația magistraților este comparabilă cu cea a funcționarilor publici, demnitarilor și a altor salariați care beneficiază de sporul de confidențialitate, au fost apreciate ca având relevanță în cauză dispozițiile Legii 303/2004 privind Statutul magistraților, ale Legii 304/2004 privind organizarea judiciară, ale Legii 444/2006, ale OG137/2000, OG6/2007 și ale Legii 656/2002. Din examinarea acestor acte normative s-a desprins concluzia că există deosebiri atât în ceea ce privește atribuțiile de serviciu, ocuparea funcției, cariera profesională, astfel încât nu se poate vorbi de persoane aflate în situații "comparabile". În acest sens s-a pronunțat și Consiliul național pentru combaterea discriminării, prin Hotărârea nr. 232 din 29.08.2007, potrivit căreia, nu există un tratament discriminatoriu între situația magistraților și celelalte categorii de persoane care gestionează informații clasificate în privința acordării sporului de confidențialitate. Ca urmare, nefiind vorba de situații comparabile și nici de discriminare, acțiunea reclamanților, întemeiată pe dispozițiile OG137/2000, a fost respinsă ca nefondată.
Relevantă din acest punct de vedere a fost considerată a fi decizia nr. 239 din 05.06.2003 a Curții Constituționale, care menționează că, în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție, dar mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de persoane, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte și fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității reglementat de art. 16 din Constituție și de reglementările internaționale.
Împotriva sentinței au declarat recursuri reclamanții -, și, intervenienții în nume propriu, și și pârâții Direcția națională anticorupție, Ministerul economiei și finanțelor - prin Direcția generală a finanțelor publice a județului S și Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta curte de casație și justiție.
Prin cererea de recurs formulată, reclamanții, - și intervenienții în interes propriu, au arătat că în mod greșit prima instanță nu a obligat pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și în continuare pentru viitor, respectiv sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada solicitată. În motivare au reiterat motivele dezvoltate în cererile adresate primei instanțe, arătând că deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii, obligatorii pentru instanțe,au constatat îndreptățirea recurenților la plata celor două sporuri.
Prin întâmpinarea adresată ulterior instanței de recurs, reclamanții și intervenienții au arătat că prin decizia civilă nr. 984/R/CM/20 mai 2009 Curții de apel Piteștia rămas irevocabilă sentința civilă nr. 526/CM/9 iunie 2008 Tribunalului Argeș prin care pârâții au fost obligați la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pe perioada februarie 2005-iunie 2008 și în continuare pentru viitor, respectiv sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada februarie 2005-iunie 2008 (filele 54-67), invocând excepția autorității de lucru judecat pentru perioadele pentru care au obținut recunoașterea pretențiilor lor, solicitând acordarea sporului de 15% de confidențialitate pentru viitor, precum și respingerea recursurilor declarate de Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta curte de casație și justiție, Direcția națională anticorupție și Consiliul Superior al Magistraturii.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs și reclamanții, și care au solicitat modificarea parțială a acesteia în sensul admiterii capătului de cerere referitor la plata sporului de confidențialitate de până la 30% din indemnizația brută lunară. Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 23 octombrie 2009, reclamanții, și au reiterat solicitarea de obligare a pârâților la plata sporului de confidențialitate de 15%, invocând în susținerea argumentelor expuse anterior decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția națională anticorupție, care a criticat modul de aplicare a legii în cauză, arătând că drepturile salariale solicitate de reclamanți nu sunt datorate, dispozițiile legale referitoare la sporul de 50% solicitat de reclamanți fiind abrogate. S-a precizat că la soluționarea cauzei instanța trebuie să aibă în vedere și decizia nr. 21 din 10 martie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul Ministerul finanțelor publice prin Direcția generală a finanțelor publice a județului S care a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de atribuțiile concrete ce îi revin în baza dispozițiilor legii privind finanțele publice. S-a susținut că justifică în prezenta cauză calitate procesuală pasivă angajatorii reclamanților, ordonatori secundari și terțiari de credite ce au obligația de a stabili drepturile bănești cuvenite reclamanților și intervenienților.
De asemenea, a formulat recurs pârâtul Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta curte de casație și justiție care a invocat soluționarea cauzei de către o instanță necompetentă, solicitând trimiterea cauzei la Curtea de Apel Suceava pentru judecarea în primă instanță, conform art. I din OUG nr. 75/2008. Pe fondul acțiunii, s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă cererea reclamanților de acordare a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru viitor. Recurentul a susținut că în mod eronat a fost argumentată admiterea parțială a acțiunii pe dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului, un drept de creanță neputând fi echivalent noțiunilor de "bun" sau "proprietate", lipsirea de drepturile salariale nefiind similară "exproprierii". Recurentul a criticat respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerul finanțelor publice, hotărârea astfel pronunțată ducând la imposibilitatea efectuării plății la care a fost obligat în lipsa unor alocații bugetare corespunzătoare din partea acestui pârât. Totodată, s-a apreciat că în mod nelegal s-a dispus ca sumele să fie actualizate cu rata inflației, arătându-se că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face doar în limita creditelor aprobate anual, pârâtul fiind în imposibilitate de a se achita de obligația instituită de instanță, întrucât plata sumelor reprezentând actualizarea cu indicele de inflație se poate face numai prin intervenția legiuitorului.
În drept, cererile de recurs au fost întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că recursurile declarate de pârâții Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt nefondate, urmând a admite recursul declarat de reclamanții, - și către intervenienții în interes propriu, și, modificând parțial sentința, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 al. 3 din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, Curtea reținând că reclamanții/intervenienți au avut calitatea de procurori/personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta curte de casație și justiție, astfel că primul capăt de cerere din acțiunea acestora este întemeiat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamanți, respectiv intervenienți, prin decizia nr. 46 din 15.XII.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 al. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art. 16 al. 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și de art. 18 al. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Conform dispozițiilor art. 329 al. 3 din Codul d e procedură civilă, citate anterior, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, astfel încât instanța va constata că, atât reclamanții, cât și intervenienții, sunt îndreptățiți să beneficieze de plata acestor sporuri salariale pentru perioada septembrie 2004-la zi și în continuare.
Prin sentința civilă nr. sentința civilă nr. 526/CM/9 iunie 2008 Tribunalului Argeș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 984/R/CM/20 mai 2009 Curții de apel Pitești, pârâții au fost obligați la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pe perioada februarie 2005-iunie 2008 și în continuare pentru viitor, respectiv sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada februarie 2005-iunie 2008 (filele 54-67) în favoarea reclamanților, - și de către intervenienții în interes propriu, și drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate în procent de 15 % calculat la indemnizația brută lunară/salariul brut lunar pentru perioada 11.02.2005 -09.06.2008, respectiv drepturile salariale reprezentând sporul de 50%. de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară/salariul brut lunar pentru perioada 11.02.2005 și în continuare. Față de conținutul acestei hotărâri judecătorești irevocabile reclamanții au invocat excepția autorității de lucru judecat pentru perioadele pentru care au obținut recunoașterea pretențiilor lor, excepție pe care instanța o constată întemeiată, urmând aoa dmite.
În consecință, va modifica parțial sentința și va respinge cererea formulată de către reclamanții, - și de către intervenienții în interes propriu, privind acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 11 februarie 2005 - 09 iunie 2008 și în continuare, pentru autoritate de lucru judecat, respectiv va respinge cererea formulată de către reclamanții, - și de către intervenienții în interes propriu, privind acordarea sporului de confidențialitate 15% pentru perioada 11 februarie 2005 - 09 iunie 2008, pentru autoritate de lucru judecat. Va fi obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamanților, - sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada septembrie 2004 - 10.02.2005 și începând cu 10 iunie 2008 la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății, respectiv pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii și Direcția Națională Anticorupție să plătească intervenienților în interes propriu, drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada noiembrie 2004 - 10.02.2005 și începând cu data de 10 iunie 2008 la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre intervenienți în cadrul celor trei pârâți. Totodată vor fi obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii și Direcția Națională Anticorupție să plătească intervenienților în interes propriu, drepturile reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada noiembrie 2004 - 10.02.2005.
, vor fi admise cererile de chemare în garanție formulate de reclamanți și intervenienți, urmând a fi obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor sus-menționate.
Ca urmare a admiterii acestor capete de cerere, pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii și Direcția Națională Anticorupție vor fi obligați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale intervenienților în interes propriu,în temeiul dispozițiilor art. 3 și 6 din decretul nr. 92/1976, astfel cum s-a solicitat de către acești intervenienți.
Cu privire la recursul declarat de Ministerul finanțelor publice, instanța reține că acesta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea - privind finanțele publice, Ministerul finanțelor publice coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 al. 1 pct. 2 din HG208/2005, ministerul pârât este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor pârâților de către Ministerul finanțelor publice, aceștia ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligați prin prezenta hotărâre. În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul finanțelor publice să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanții/intervenienți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Deși recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a contestat îndreptățirea reclamanților la plata actualizată a drepturilor salariale de care au fost lipsiți, instanța constată că în mod legal au fost stabilite de către prima instanță obligațiile la plata actualizată a drepturilor salariale cuvenite reclamanților, obligând prin prezenta decizie la actualizarea sumelor datorate cu titlu de spor de confidențialitate, respectiv spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Conform dispozițiilor art. 161 al. 4 din Codul muncii, "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului." În cauza de față de față prejudiciul constă în diminuarea valorii reale, de cumpărare, a sumelor cuvenite reclamanților pentru activitatea desfășurată în condițiile legii, diminuare datorată devalorizării monedei naționale, inflației. Pentru a fi acoperit integral acest prejudiciu, este necesar ca pârâții să fie obligați la plata actualizată a drepturilor salariale cu indicele de inflație existent la data plății. Acordarea indexărilor salariale constituie o măsură de protecție socială a muncii, garantată prin Constituție, justificată de necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal, pentru a se atenua efectele inflaționiste înregistrate în economie, acestea fiind stabilite pentru toate categoriile de salariați. Conform art. 155 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, care constituie dreptul comun în materie, noțiunea de salariu cuprinde nu numai salariul de bază, ci și indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar, potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Codul muncii, acesta se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, în măsura în care nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Prin obligarea pârâților la sumelor reprezentând contravaloarea sporurilor ce le-au fost refuzate de către angajatorii direcți, instanța nu a făcut decât să sancționeze invocata încălcare a legii de către angajatori prin obligarea acestora la plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată de reclamanți/intervenienți, acordarea pentru viitor a acestor drepturi vizând adoptarea aceleiași interpretări a dispozițiilor legale, plata urmând a fi condiționată de menținerea celorlalte condiții ale raporturilor de muncă, respectiv prestarea efectivă a activității în funcțiile avute.
Deși prin OUG nr. 75/2008 a fost stabilită competența, în primă instanță, în favoarea curților de apel referitor la cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 fost admisă de către Curtea constituțională excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008. Având în vedere că prima instanță a pronunțat sentința recurată anterior adoptării OUG nr. 75/2008, iar soluționarea recursurilor a intervenit ulterior declarării neconstituționale a dispozițiilor art. I și II din acest act normativ, instanța constată ca neîntemeiate criticile pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție vizând competența instanțelor în soluționarea prezentei cauze.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, - și către intervenienții în interes propriu, și împotriva sentinței nr. 1131/05.06.2008 a Tribunalului Suceava - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește acordarea către reclamanții, - și către intervenienții în interes propriu, a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 11 februarie 2005 - 09 iunie 2008 și în continuare.
Respinge cererea formulată de către reclamanții, - și de către intervenienții în interes propriu, privind acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 11 februarie 2005 - 09 iunie 2008 și în continuare, pentru autoritate de lucru judecat.
Admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește acordarea către reclamanții, - și către intervenienții în interes propriu, a sporului de confidențialitate 15% pentru perioada 11 februarie 2005 - 09 iunie 2008.
Respinge cererea formulată de către reclamanții, - și de către intervenienții în interes propriu, privind acordarea sporului de confidențialitate 15% pentru perioada 11 februarie 2005 - 09 iunie 2008, pentru autoritate de lucru judecat.
Obligă pe pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamanților, - sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada septembrie 2004 - 10.02.2005 și începând cu 10 iunie 2008 la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Obligă pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor sus-menționate.
Admite în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții în interes propriu, și.
Obligă pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii și Direcția Națională Anticorupție să plătească intervenienților în interes propriu, drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada noiembrie 2004 - 10.02.2005 și începând cu data de 10 iunie 2008 la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre intervenienți în cadrul celor trei pârâți.
Obligă pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor sus-menționate.
Obligă pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii și Direcția Națională Anticorupție să plătească intervenienților în interes propriu, drepturile reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada noiembrie 2004 - 10.02.2005.
Admite cererea de chemare în garanție a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. Obligă pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor sus-menționate.
Obligă pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii și Direcția Națională Anticorupție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale intervenienților în interes propriu,.
Obligă pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească intervenienților în interes propriu, și drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu luna octombrie 2004 la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Obligă pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească intervenienților în interes propriu și, drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu luna decembrie 2007 la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Obligă pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor sus-menționate.
Obligă pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale intervenienților în interes propriu, și.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex./ 22.02.2010
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela, Bratu Ileana, Timofte
