Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 171/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 171
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu Beatris Manuela
Asistent Judiciar - -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acțiunea formulată de reclamanții, -, și - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, Curtea de APEL IAȘI, pârât Tribunalul Iași, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 9 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 11 2008.
După deliberare,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la instanță cu nr-, reclamanții, -, și - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Curtea de APEL IAȘI solicitând obligarea pârâților la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, astfel:
-pentru perioada 20 mai 2005-30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31E. 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1octombrie 2007 - 31 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială, precum și obligarea Tribunalului Iași la înscrierea în carnetele de muncă a mențiunilor privitoare la sporurile menționate și obligarea MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la alocarea fondurilor necesare efectuării plăților.
În motivarea cererii, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1 din Legea 50/1996, art. 2 și art. 9 din Legea nr. 154/1998.
Totodată, au precizat că atât dispozițiile art. 1 alin. 1 din OG134/1999, cât și cele ale art. 11din nr.OG 83/2000 au stabilit în mod expres că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
În schimb, prin nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, se stabilește valoarea de referință sectorială la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform nr.OG 10/2007.
Reclamanții apreciază că, procedându-se astfel, au fost încălcate principiile Constituției României, ale Codului muncii și ale Legii privind combaterea discriminării.
Drept urmare, prin nr.OG 8/2007 a fost încălcat principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale, principiu prevăzut de art. 3 alin. 4 din Constituție și care include și componenta salarizării, ca element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri de stat.
Drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege nu pot fi diminuate unilateral, susțin reclamanții, întrucât s-ar încălca și teoria dreptului câștigat rezultată din principiile prevăzute de Codul muncii. Astfel, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Totodată, se apreciază că acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine și spiritului nr.OG 137/2000, respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate.
Cât despre actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite acestea au fost indicate de reclamanți ca fiind OUG nr. 123/2003,OG nr. 9/2005, nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. S-a susținut că nu există raporturi juridice între pârât și reclamanți, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, se concluzionează că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea excepției și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat pârâtul, în motivarea poziției sale procesuale, că dispozițiile art. 2 alin. 1 și 2 și ale art. 27 din OG nr. 137/2000 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale.
Prin art. 50 din OUG nr. 177/2002 au fost abrogate dispozițiile art. 11și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților din Legea nr. 50/1996, precum și orice alte dispoziții contrare. Începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, care a modificat art. 2 din OUG nr. 177/2002, nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive.
Începând cu 1 ianuarie 2003, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite în cadrul autorităților legi8slativeă și executivă beneficiază de o indemnizație fixă, art. 5 din legea nr. 154/1998 fiind abrogat prin art. 15 din OUG nr. 24/2000.
Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau dimpotrivă prevederea, însă, într-un alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, de asemenea retribuită de la bugetul de stat, este o opțiune a legiuitorului și nu se poate reține tratamentul diferențiat ce urmează a fi sancționat, câtă vreme sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor, fapt ce exclude cadrul de aplicare a dispozițiilor OG 137/2000.
Mai susține pârâtul că principiul echilibrului celor trei puteri în stat prevăzut de Constituție nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal, neexistând temei constituțional pentru aplicarea aceleași valori de referință sectorială.
A fost citat, pentru opozabilitatea hotărârii, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiată. Calitatea sa procesuală este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține pârâtul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamanți nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de magistrați.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente: valoarea de referință universală; indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate; valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială; grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin majorări succesive, valoarea de referință sectorială pentru personalul din cadrul autorității judecătorești, salarizat conform Legii 50/1996 (până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007) a ajuns, la data de 31.12.2004, la 2.380.592 lei
Pentru perioadele 1.04.2005 - 30.09.2005 și 1.10.2005 - 31.01.2006, deși OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/ 2001, era în vigoare (stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică), reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de nr.OG 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Este de observat că, deși conform denumirii sale, acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din OG9/2005 arată doar că, în anexele VIII și IX, sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate, acestora fără a se indica în mod explicit procentul de majorare indemnizațiilor.
Având în vedere, însă, că, de exemplu, pentru funcția de demnitate publică aleasă, de Președinte al României, indemnizația lunară era de: 46.764.000 lei, la 1.01.2003, conform Anexei 7/1 a la.OUG nr. 191/2002; 46.613.000 lei, la 1.10.2003, conform Anexei 7/1 b la aceeași ordonanță; 49.409.780 lei, la 1.01.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003; 52.374.367 lei la 1.10.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din aceeași ordonanță și de 65.469.000 lei la 1.10.2005, conform Anexei 8/1 la OG nr. 9/2005, rezultă că indemnizațiile pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora au crescut cu 25% începând cu 1.10.2005. Iar conform art. 3 alin. 5 din nr.OG 9/2005, începând cu luna ianuarie 2005 s-a acordat 45% din creșterea rezultată ca diferență între indemnizația stabilită potrivit anexelor acestei ordonanțe și indemnizația avută în luna 2004.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit "principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora "puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiției și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", se constată că sunt întemeiate pretențiile reclamanților de a le fi acordate creșterile salariale prev. de OG9/2005.
Pentru aceleași rațiuni, sunt întemeiate solicitările acestora de a le fi acordate, și pentru anii 2006 și 2007, creșterile salariale prevăzute de nr.OG 3/12.01. 2006 și nr.OG 10/31.01.2007.
Așadar, plecând de la valoare de referință sectorială de 2.380.592 lei la nivelul lunii 2004, salariile reclamanților trebuiau calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de: 264,7 lei pentru perioada 1.04.2005 - 30.09.2005 și 297,4 lei pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006 conform OG nr. 9/2005; 312,3 lei pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006 și 331 lei, pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006 conform art. 1 din OG nr. 3/2006, care a prevăzut majorarea indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică în două etape, respectiv cu 5% începând cu 1.02.2006 și cu 6% începând cu 1.09.2006; 358 lei, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007, 365 lei pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007 și 405 lei pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007 conform art. 1 și art. 3 alin. 3 cu anexele corespunzătoare din OG nr. 10/2007, care a prevăzut majorări în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 1.01.2007, cu 2% începând cu 1.04.2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007.
Pentru aceste motive, în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării în sensul art. 16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă, cât și cea indirectă.
Se mai reține că art. 154 alin. 3 Codul muncii prevede că la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare, iar conform dispozițiilor art. 165 Codul muncii, acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale.
Art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. În acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
Potrivit Protocolului nr. 12 la Convenția europeană privind drepturile omului și libertățile fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege trebuie să fie garantat fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.
Se reține că, la transpunerea în practică a acestui principiu, orice autoritate publică are obligația legală de a reglementa în sensul asigurării și realizării efective a protecției egale din partea legii.
Față de dispozițiile art. 269 din Codul muncii, Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se mai reține că reclamanții sunt îndreptățiți la o justă despăgubire pentru prejudiciul cauzat prin discriminarea indirectă, constând în calcularea și plata salariului lor pe baza unor valori de referință sectoriale mai mici decât cele avute în vedere la stabilirea drepturilor bănești cuvenite persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Pentru considerentele expuse, se va admite acțiunea formulată de reclamanți, iar pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Ministerul Justiției vor fi obligați să le plătească diferențele de drepturi salariale, calculate pe baza următoarelor valori de referință sectoriale:
- pentru perioada 20 mai 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31E. 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 31 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială la care au fost calculate drepturile salariale pentru perioadele de referință mai sus precizate.
În temeiul prevederilor nr.HG 83/2005 și ale Legii nr. 304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, urmează să se admită și cererea de obligare a acestui pârât la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta hotărâre.
Cu privire la cererea reclamanților privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, se constată că o atare cerere este de competența judecătoriei, în conformitate cu prevederile art. 8 din Decretul nr. 76/1972. Față de dispozițiile art. I alin. 1 din OUG nr. 75/2008, curtea de apel este necompetentă material să soluționeze o atare cerere, necompetența sa fiind de ordine publică în conformitate cu prevederile art. 159 pct. 2 Cod proc. civilă.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 158 Cod proc. civilă, se va declina, în favoarea Judecătoriei Iași, competența de soluționare a acestei cereri.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite acțiunea formulată de reclamanții:, și în contradictor cu pârâții: Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sectorul 5, codul poștal -, Tribunalul Iași, cu sediul în I,-, Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în I,-, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, etaj 2, apart. 212, sector 1 și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, codul poștal -.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași să plătească fiecărui reclamant diferențele de salarii, calculate pe baza următoarelor valori de referință sectorială:
- pentru perioada 20 mai 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 31 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială la care au fost calculate drepturile salariale pentru perioadele de referință mai sus precizate.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților sumelor rezultate din prezenta hotărâre.
Disjunge și declină în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.
Prezenta hotărâre este opozabilă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASIST.JUD. ASIST.JUD.
Grefier,
Red.
Tehnored./
23.XII.2008.-
2 ex.-
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Asistent Judiciar, - - |
Asistent Judiciar, | ||
Grefier, |
16 2008
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu Beatris Manuela
