Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1740/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1740/R-CM
Ședința publică din 20 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva sentinței civile nr.609 din 25 iunie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în baza delegației depusă la dosar, lipsă fiind recurentul-pârât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, intimații-reclamanți șa, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, intimata-intervenientă și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurenților-pârâți depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurenților-pârâți solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamanții, -, -a, și -a au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună:
1. obligarea primilor patru pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut pe perioada 2003 la zi, actualizată în raport de rata inflației la data plății efective a acestora;
2. acordarea în continuare a acestor drepturi până la prevederea lor pentru tot personalul auxiliar de specialitate;
3. obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a acestor sume datorate de cei trei pârâți pentru perioadele sus-menționate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA.
Art.6 alin.2 din Codul muncii consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă egală și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu ce se regăsește și în dispozițiile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002, modificate prin Legea nr.27/2004, în art.1 alin.2 statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor si discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Art.20 din Constituția României arată că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Contrar acestor principii, prin art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv nr.OG83/2000, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Prin urmare, personalul auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor este tratat inegal din punct de vedere al salarizării, grefierii fiind discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care se impune admiterea acțiunii.
Prin întâmpinarea depusă la fila 122 dosar, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa calității procesuale pasive. S-a susținut că ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune, astfel că nu poate fi obligat să aloce despăgubirile pretinse de reclamanți. Niciun text de lege nu prevede obligația Ministerului Finanțelor Publice să asigure fonduri necesare pentru plata unor sume în contul diverselor instituții.
Prin adresa nr.1133/13.12.2006, TRIBUNALUL VÂLCEAa precizat numele reclamanților care au beneficiat de drepturile pretinse prin acțiune și perioada de timp pentru care au beneficiat de aceste drepturi.
MINISTERUL PUBLIC a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca nefondată, invocând dispozițiile Legii nr.50/1996, potrivit cărora de aceste drepturi beneficiază numai o anumită parte a personalului auxiliar, expres prevăzută de lege și numai pentru perioada efectiv lucrată. S-a apreciat că restul personalului auxiliar nu este discriminat prin această prevedere legală, întrucât principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite. Nici dispozițiile Codului muncii, invocate de reclamanți, nu contravin prevederilor Legii nr.50/1996, întrucât nu tot personalul auxiliar desfășoară o activitate egală.
TRIBUNALUL VÂLCEA, prin sentința civilă nr.609 din 25 iunie 2007 respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a admis în parte acțiunea, după cum urmează: a obligat în solidar pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA să achite reclamanților drepturile salariale, reprezentând indemnizația de 10% lunară din salariul brut, conform situației cu diferențe salariale pe perioada 11.2003 - 05.2007; a respins capătul al doilea al acțiunii; a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi și a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice este neîntemeiată, întrucât acest minister răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară.
Pe fondul cauzei acțiunea este întemeiată, în raport de dispozițiile art.6 alin.2 din Codul muncii, care stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru munca egală, principiu instituit și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, conform art.20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Potrivit art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamanții din cauza de față îndeplinesc și ei funcția de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, parte din ei neefectuând activități din cele enumerate mai sus. Deși îndeplinesc aceeași funcție și desfășoară aceeași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10%, ei nu au primit acest drept, fiind astfel prejudiciați. Astfel are loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002 modificată prin Legea nr.27/2004 și art.6 alin.2 din Codul muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute în art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul MINISTERUL PUBLIC neputând invoca propria sa culpă discriminatorie.
Față de cele sus expuse s-a admis în parte acțiunea, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. Prin Decizia nr.24/12 mai 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 și art.3 alin.8 din nr.OG8/2007, or reclamanții nu fac parte din această categorie de grefieri, astfel că urmează a se face aplicarea acestei decizii.
2. Prin Decizia nr.821 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și 11, precum și dispozițiile art.27 din nr.OG137/2000 sunt neconstituționale, justificând transformarea instanțelor de judecată în autoritate legiuitoare prin eludarea textelor constituționale, astfel că urmează a se face aplicarea și a acestei decizii.
3. Prin soluția adoptată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, prin schimbarea sistemului de salarizare al personalului auxiliar de specialitate, atribut exclusiv al legiuitorului.
4. În mod nelegal instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, Curtea constată că recursul este fondat, pentru cele ce preced:
Prin Decizia nr.24 din 12 mai 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că "dispozițiile art.19 alin.(3) din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și ale art.3 alin.(8) din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate".
Prin urmare, acest spor de 10% se cuvine numai grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretari ai comisiilor de cercetare a averii și conducătorii de carte funciară.
Această decizie, potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă este obligatorie și conduce la modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Instanța de fond și-a motivat soluția adoptată pe împrejurarea că instituirea unor astfel de sporuri în favoarea unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Nu poate fi însă vorba despre o discriminare, deoarece la stabilirea prin legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a unor sporuri și indemnizații salariale, s-a avut în vedere specificul activității prestate, sub aspectul complexității și responsabilității atribuțiilor ce sunt aferente funcțiilor deținute.
Astfel, grefierii care participă la efectuarea actelor prevăzute în art.19 alin.(3) din Legea nr.50/1996 și art.3 alin.(8) din nr.OG8/2007 desfășoară activități administrativ-judiciare ce implică operațiuni specifice și complexe, care necesită performanțe profesionale superioare ce concură la creșterea eficienței activității instanțelor judecătorești.
Principiul egalității de tratament în stabilirea salariilor nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite, pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Numai legiuitorul poate stabili dacă și în ce măsură anumite categorii de salariați beneficiază de sporuri și alte indemnizații salariale, singura condiție fiind aceea ca de aceste majorări de salarii să beneficieze toți salariații care se află în situații identice.
Diferența de tratament juridic este discriminatorie, doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate, între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea art.19 alin.(3) din Legea nr.50/1996 și art.3 alin.(8) din nr.OG8/2007 a fost legitim și a constat în retribuirea corespunzătoare a personalului auxiliar de specialitate care desfășoară anumite activități în cadrul instanțelor de judecată, activități ce presupun o complexitate și responsabilități diferite.
Nu se poate vorbi despre un tratament preferențial ori de o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât situațiile nu sunt analoage sau comparabile, acestea putând fi analizate nu numai prin prisma calității de personal auxiliar de specialitate, ci și în raport de atribuțiile de serviciu ale grefierilor, care sunt diferențiate, atribuțiile grefierilor ce beneficiază de sporul de 10%, în litigiu, fiind mult mai complexe decât ale celorlalți grefieri.
În consecință, în mod greșit instanța de fond a reținut că modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă o practică discriminatorie și a acordat acest spor, deși legea nu-l prevede ca atare pentru toate categoriile de personal, iar în acest mod instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, deși acest atribut aparține exclusiv legiuitorului.
Pentru toate aceste considerente, criticile formulate sunt fondate, astfel că, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul și se va modifica sentința, în sensul că se va dispune respingerea acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, intimata-intervenientă, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, intimatul-pâtât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și expertul în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.609 din 25 iunie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA în dosarul nr-.
Modifică sentința, iar pe fond respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
,
Red.
Tehnored.
Ex.34/30.11.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
