Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 184/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 184/2008
Ședința publică de la 18 - 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - asistent judiciar
- - - asistent judiciar
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea litigiului de muncă privind pe reclamanții, A, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, TRIBUNALUL HUNEDOARA, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată la TRIBUNALUL HUNEDOARA sub dosarul nr-, reclamanții, A, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL HUNEDOARA și CURTEA DE APEL ALBA IULIA, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6-13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre reclamanți, începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG27/2006 și până la data pronunțării hotărârii și în continuare, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
În motivare invocă hotărârea 185/2005 a CNCD care a constat că art. 28 alin.4 din nr.OUG24/2004 și art.24 din Legea nr.508/2004 instituie o discriminare directă între magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul DNA și DIICOT.
Legalitatea acestei hotărâri fost recunoscută și prin Decizia VI din 15.01.2007
OUG nr.27/2006 deși trebuia să elimine inegalitățile din sistemul de salarizare a magistraților a adâncit această inegalitate prin acordarea unei salarizări pentru categoria de magistrați menționată cu un coeficient de multiplicare cuprins între 19 - 23, în timp ce judecătorul cu grad de tribunal este salarizat cu un coeficient de multiplicare de doar 15.
Activitatea desfășurată de procurorii DIICOT și DNA, se susține, raportat la activitatea desfășurată pentru aceleași cauze de judecători nu poate fi apreciată ca fiind mai importantă și nu reprezintă o metodă adecvată de atingere a scopului legitim urmărit și anume reducerea fenomenului de corupție.
Se mai arată că nu se poate da o importanță superioară activității de cercetare și urmărire penală, în defavoarea activității de judecată.
Salarizarea tuturor magistraților trebuie să se facă la fel, în raport de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru această categorie de personal.
Se mai invoca faptul că textul legal menționat încalcă garanțiile oferite de art. 5-6 din CEDO și art. 126 alin.1 din Constituția României.
Totodată învederează Deciziile Curții Constituționale nr. 20/20.02.2000, 1/8.02.1994 și 135/5.11.1996.
În drept se mai invocă dispozițiile art.2 alin. 1 și 2 din nr.OG37/2000 și art. 27 din același act normativ.
Prin întâmpinare (15), pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, dată de faptul că nu este nici angajatorul reclamanților și de împrejurarea că nu are atribuții în privința stabilirii drepturilor salariale ale judecătorilor.
Ministerul Justiției B, prin întâmpinare (9-14), a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, susținând că stabilirea acelorași reguli de salarizare pentru procurorii din cadrul DIICOT cu a celor de la Parchetul de pe lângă este legitimă și nejustificată în mod obiectiv.
Mai arată că, reglementarea prin lege sau printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000.
Prin încheierea de ședință din 22.07.2008, TRIBUNALUL HUNEDOARAa dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia Curții de APEL ALBA IULIA în baza art. II alin.2 fin nr.OUG75/2008.
Cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar.
Ministerul Justiției a depus note scrise (14-15).
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Potrivit art.137 Cod pr.civilă:
"Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii."
Din această perspectivă, este a se reține că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA este nefondată.
Se va avea în vedere astfel că pârâta Curtea de Apel având calitatea de ordonator secundar de credite, cu atribuții privind salarizarea reclamantelor conform art.282 Codul muncii justifică pe deplin calitatea procesuală.
Conform adeverinței nr.3923/12.A/25.11.2008 (31) emisă de TRIBUNALUL HUNEDOARA rezultă că reclamanții au avut calitatea profesională de magistrați, judecători în cadrul Tribunalului Hunedoara, pentru perioada 2003 - 2008.
Prin acțiunea de față aceștia solicită repararea prejudiciului suferit ca urmare a discriminării salariale la care sunt supuși în raport de magistrații procurori care funcționează în cadrul DNA și DIICOT, ambele direcții fiind structuri în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Astfel, procurorii care activează în cadrul acestor două direcții, prin simplul fapt al nominalizării - pe bază de interviu - și nu al susținerii unui examen de promovare, fără respectarea condițiilor impuse tuturor celorlalți magistrați referitoare la vechime, beneficiază de salarii corespunzătoare procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, deși nu îndeplinesc condițiile legale prevăzute pentru a accede în aceste funcții (examen și vechime). Sunt frecvente situațiile în care un procuror cu grad de judecătorie este plătit la fel ca și procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, doar pentru că activează în una din cele două direcții menționate, care sunt structuri ale Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Discriminarea salarială a magistraților care activează în cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale și curți de apel, față de anumiți magistrații, a mai făcut obiectul unor acțiuni în justiție.
Astfel, acordarea sporului de 30% și apoi de 40% din indemnizația brută lunară (denumit și sporul anticorupție) numai judecătorilor și procurorilor care erau implicați în soluționarea cauzelor privind infracțiunile de corupție a generat un val de acțiuni în rândul magistraților, soluțiile divergente pronunțate de către instanțe determinând ÎCCJ să pronunțe decizia în interesul legii nr. VI/2007 prin care a stabilit că sporul "anticorupție" se cuvine tuturor magistraților.
Pentru a pronunța această decizie ÎCCJ a reținut că "s-a creat o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate magistraților, în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fata legii, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru munca egală, instituit prin art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut în art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În reglementarea anterioară, criteriul pe baza căruia s-a făcut aceasta distincție, în acordarea drepturilor salariale menționate, l-a reprezentat doar luarea în considerare a naturii unor cauze pe care o parte dintre procurori și judecători erau desemnați să le soluționeze pe un anumit parcurs al carierei lor, ceea ce nu a avut justificare atât timp cât specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți magistrații din parchete și instanțele judecătorești în întregul lor, procurori, judecători și magistrați-asistenți la Înalta Curte de Casație și Justiție necesită aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Opinia potrivit căreia prevederile legale care au creat această diferențiere nu ar fi discriminatorie ignora nu numai dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată, pe cele ale art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora "toți oamenii au dreptul, fără nicio discriminare, la salariu egal pentru munca egală", precum și pe cele ale art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum s-a făcut referire la acestea, dar și dispozițiile art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății.
Îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de înfăptuire a justiției, care impune criterii noi de competență și performanță pentru toate categoriile de magistrați, nu ar putea fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial în cadrul acestor categorii, determinate de o apreciere diferită a implicării magistraților și a responsabilității lor în înfăptuirea actului de justiție.
Mai mult, folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a tipului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile la care s-a făcut referire.
Rezultă, deci, că distincția ce se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhicaeste lipsită de justificare obiectivăși rezonabilă, fiind astfel discriminatorieîn sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existenta unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice.
Respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorității care a generat acordarea discriminatorie a sporului la care s-a făcut referire,de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați ce a fost lipsită de echivalentul acelui sporîn perioada în care dispozițiile ce îl reglementau erau în vigoare".
După cum se poate observa considerentele pe care și-a întemeiat ÎCCJ soluția în cadrul recursului în interesul legii își păstrează pe deplin aplicabilitatea în speță, deoarece și în acest caz este vorba de o diferențiere salarială lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă pentru magistrați, bazată pe simpla apartenență a unor procurori la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit. ÎCCJ a menționat clar că ceilalți magistrați - și care reprezintă majoritatea - se întâlnesc cu situații ce presupun eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile legale menționate de către reclamanți, astfel că diferențierea salarială este discriminatorie.
Totodată a stabilit în decizia menționată că respectarea dreptului la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică implică și obligația autorității de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați care a fost astfel discriminată.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a admite cererea referitoare la obligarea pârâților în solidar la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13 din nr.OUG27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 10.04.2006 - 18.12.2008 corespunzător raporturilor de muncă și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective. Actualizarea acestor sume se impune a fi acordată pentru a asigura reclamanților repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neacordarea acestor sume pe perioada în discuție, deoarece unul din principiile care guvernează răspunderea civilă este și cel al reparării integrale a prejudiciului.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, astfel că nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții, A, și împotriva pârâților Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL HUNEDOARA cu sediul în D,-, jud.H și Curtea de APEL ALBA IULIA cu sediul în A I, P-ța -, nr.1, jud.A, și în consecință:
(continuarea minutei sentinței civile nr.184/2009)
Obligă pârâții în solidar, la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13 din OUG nr.27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 10.04.2006 - 18.12.2008 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.12.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Sebastian Nașcu Mihai Pașca Denisa Ștefan
- - - -
Asistenți judiciari
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Thred.13ex.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Sebastian Nașcu Mihai Pașca Denisa Ștefan
