Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 189
Ședința publică de la 02 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în calitate de reprezentant al MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 188 din 12.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere că la prima strigare au lipsit părțile, instanța dispune lăsarea cauzei pentru a doua strigare.
La a doua strigare făcută în ședință publică, au lipsit părțile.
Instanța constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat în termen și legal scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că s-a solicitat conform art. 242 alin.2 cod pr.civilă judecarea cauzei în lipsă de către recurenta - pârâtă conform fl. 3 dosar, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 188/2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Bacău, ca instanță de fond, în temeiul pct. II din nr.OUG 75/2008, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL BACĂU, MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu 13.12.2007, precum și în continuare în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Bacău să facă mențiunile corespunzătoare privind sporul de 50% în carnetul de muncă al reclamantei.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate.
In motivarea sentinței prima instanță a arătat că
Prin cererea înregistrată sub nr.616/32/1.2008, reclamanta, judecător la Judecătoria Buhușia chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar conform art.47 din Legea nr.50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, actualizate cu indicele de inflație, începând cu 13 decembrie 2007 și pentru viitor și obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Totodată a solicitat obligarea pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor la asigurarea sumelor necesare plății despăgubirilor.
În motivarea acțiunii arată că sporul de 50%, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, republicată a fost abrogat greșit de nr.OG83/2000 cu încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice și a legislației
Curtea examinând acțiunea, a reținut următoarele:
Conform art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, plătit efectiv și evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, la art. I pct. 42 s-a prevăzut abrogarea art. 47 susmenționat ulterior, nr.OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
OG nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 prin care Guvernul a fost atribuit să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, nu însă să și abroge dispozițiile din această lege, nici total nici parțial, operațiuni juridice ce sunt diferite clar în Legea nr. 24/2000, în vigoare la acea dată.
În acest fel, prin emiterea nr.OG 83/2000 au fost depășit limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel art. 108 alin.3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României.
Evident că abrogarea textului art. 47 din Legea nr. 50/1996, printr-o ordonanță simplă a Guvernului, nr. 83/2000, contravine normelor constituționale, precum și a Legii nr. 24/2000, astfel că se poate considera ca rămase în vigoare dispozițiile acestui text, consecința fiind că au produs și produc în continuare efecte juridice.
menționatei dispoziții de abrogare este impusă și de prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, întrucât o atare măsură, adoptată prin ordonanță, nu este proporțională cu situația care a determinat reglementarea dreptului vizat, ea aducând atingere însăși existenței acestui drept, fără ca acesta să fie justificat de o cauză de utilitate publică.
Prin urmare, nici în prezent dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996, nu și-au încetat aplicabilitatea, iar efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă în faptul că drepturile consacrate legislativ se cuvin și în continuare.
De altfel, chestiunea în litigiu a fost tranșată de - Secțiile Unite, printr-un recurs în interesul legii, prin decizia nr. 21/10.03.2008, care a decis că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 se constată că și personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin legea 334/2001.
Pentru argumentele expuse, acțiunea apare întemeiată, a fost admisă în consecință, reclamanta fiind prejudiciată prin neacordarea acestui spor la salariul cuvenit.
Plata drepturilor cuvenite reclamantei se va face în cuantum actualizat cu indicele de inflație, la data plății efective, tocmai pentru o justă despăgubire în contul prejudiciului suferit prin îngrădirea folosinței cuvenite a sumelor rezultate din salariu.
Ca o consecință asupra fondului dreptului este întemeiată și cererea privind obligarea Tribunalului Bacău de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, privind sporul de 50%.
În considerarea atribuțiilor avute și enunțate mai sus, Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor acordate prin prezenta acțiune.
Impotriva acestei hotărâri a promovat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin B care a criticat nelegalitatea acesteia sub aspectul respingerii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și, pe cale de consecință, sub aspectul obligării la virarea către Ministerul Justiției a fondurilor necesare achitării drepturilor reclamate de intimați.
Astfel a arătat recurentul că în mod greșit a fost obligat la asigurarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale restante, în condițiile în care între Ministerul Economiei și Finanțelor și intimații - reclamanți nu există nici un raport juridic de muncă.
A mai invocat recurentul că Ministerul Finanțelor Publice că, potrivit dispozițiilor normative, răspunde doar de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor de bugete ale ordonatorilor de credite pe baza Legii nr. 500/2002, astfel că, în speță, obligația de asigurare a fondurilor revine intimatului - pârât Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1 din nr.OUG 22/2002, astfel cum a fost modificată stipulează faptul că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii se realizează din sumele aprobate din bugetul de stat cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Art. 4 al textului normativ indicat menționează faptul că ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impune, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, în acest sens fiind și dispozițiile art. 2 ale actului normativ.
Ori, obligarea la îndeplinirea obligațiilor legale anterior menționate de către ordinatorii principali de credite, rămâne fără eficiență juridică în condițiile în care, care înglobează în bugetul de stat parametrii bugetari ai proiectelor propuse de ordonatorii principali de credite, nu este obligat la rândul său, la asigurarea, prin bugetul de stat, a sumelor necesare achitării drepturilor salariale revendicate.
Obligarea recurentului se dispune în considerarea art. 19 din Legea 200/2002 privind finanțele publice, acesta fiind organul instituțional competent să coordoneze acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și, care, pregătește anual proiectele bugetelor anuale ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție de asemenea, potrivit art. 3 alin.1 pct. 2 din HG208/2005, în îndeplinirea funcțiilor sale, are, în principal, ca atribuții elaborarea bugetului de stat, ale bugetelor anuale și raportul de buget asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de modificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Pe cale de consecință, având în vedere rolul și atribuțiile privind elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor de credite și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea 500/2002, coroborată cu HG208/2005, precum și dispozițiile art. 4 alin.2 din nr.OG 22/2002, modificată în mod corect, instanța de fond a reținut că recurentul are calitate procesuală pasivă în cauză, dispunând obligarea la asigurarea prin includerea în rectificările bugetare a sumelor reprezentând drepturile de natură salarială revendicate de intimații - pârâți.
Pe cale de consecință având în vedere cele anterior menționate, apreciind, în raport de motivele invocate, că, în speță, nu se impune modificarea sentinței recurate, instanța în temeiul art. 3121cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în calitate de reprezentant al MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE din B,-- 3 jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Daniela Părău, Liliana Ciobanu, Sorina Ciobanu
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent., El.
Red.
.ct/2 ex.
27.03.2009
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Liliana Ciobanu, Sorina Ciobanu
