Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 19
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 2068 din 1.10.2009 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind, R, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta. După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr-, reclamantele -, -, R, și - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP V și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea în solidar a acestora la plata sumelor sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art.47 din legea nr. 50/1996, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, actualizate cu rata inflației, calculată cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe, până la achitarea integrală a debitului, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant, după cum urmează: - - începând cu data de 17.03.2008; - - începând cu data de 01.06.2008;, și R - începând cu data de 24.11.2008, - începând cu luna august 2004 și - - începând cu luna august 2004, până la data pronunțării prezentei hotărâri și în continuare, pe viitor, până la reglementarea acordării acestui spor prin lege.
Solicită, de asemenea, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți și a Curții de APEL IAȘI la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În fapt, reclamantele au arătat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Judecătoriei Vaslui. Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar". Acest text de lege a fost abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2004, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, o normă legală ordinară, în speță, ordonanța de guvern nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea organică. În aceste condiții, apreciază că dreptul prevăzut de art. 47 subzistă, fiind abrogat neconstituțional și trebuie acordat în continuare.
De asemenea, au invocat Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a constatat că acest spor se acordă și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
În dovedire, reclamanții au depus decizia nr. 56 din 16.03.2009 a președintelui Curții de APEL IAȘI. adresa nr. 94956 Ministerului Justiției și Libertăților., emisă în considerarea Deciziei nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și practică judiciară.
Dintre pârâții legal citați au depus întâmpinare Ministerul Justiției și Libertăților care a solicitat respingerea cererii reclamanților ca vădit neîntemeiată, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP V care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că, în speță, raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, care are atribuții în salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerul Economiei și Finanțelor. S-a arătat că atât Ministerul Economiei și Finanțelor cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite.
În apărare, Ministerul Justiției a arătat că dispozițiile art. 47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, intrată în vigoare la 1.10.2000. Așadar sunt neîntemeiate susținerile reclamanților cu privire la abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 în ceea ce privește personalul auxiliar doar la intrarea în vigoare a OG nr.8/2007.
În plus, abrogarea acestor prevederi legale reprezintă o problemă de legiferare, constituind o opțiune a legiuitorului, singurul în drept să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la îndemnizațiile și salariile de bază.
Excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză a fost invocată și de Consiliul Național pentru combaterea Discriminării, arătând că nu poate fi chemat în instanță ca pârât, ci în calitate de expert în materie și de instituție abilitată să pună în aplicare legislația antidiscriminare pe teritoriul României, scopul introducerii CNCD-ului în astfel de cauze, în sensul voinței reale a legiuitorului fiind expres acela de a-și prezenta poziția cu privire la existența sau neexistența caracterului discriminatoriu.
Prin încheierea de ședință din 25 iunie 2009 fost invocată din oficiu excepția autorității de lucru judecat privind pe reclamantele și.
La termenul din 01.10.2009, reclamanta a renunțat la judecata cauzei, potrivit dispozițiilor art.246, Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.2068 din 01.10.2009 Tribunalul Vaslui respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP V și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocate de aceștia.
Admite excepția autorității de lucru judecat privind pe reclamanta și în consecință respinge acțiunea formulată de aceasta.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, R toți cu domiciliul ales la Judecătoria Vaslui, str.ing., nr. 13, jud. V în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în mun. B,-, sector 5, Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în mun. I, str. -, nr. 25, județul I, Tribunalul Vaslui, cu sediul în mun. V,-, județul V, Ministerul economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în mun. B,--3, sector1 și în consecință:
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Vaslui la plata sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară, actualizate cu rata inflației, calculată cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe, până la achitarea integrală a debitului, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant, după cum urmează: - - începând cu data de 17.03.2008; - începând cu data de 01.06.2008;, și R - începând cu data de 24.11.2008, până la data pronunțării prezentei hotărâri și în continuare, pe viitor, până la reglementarea acordării acestui spor prin lege.
Obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți.
Respinge capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Ia act de cererea de renunțare la judecata cauzei formulată de reclamanta.
Pentru a pronunța această soluție prima instanța constată și reține următoarele:
În baza disp.art.137 pr. civ. instanța urmează să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de fond și de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța urmează să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor invocate, respectiv în primul rând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice, cu privire la care reține faptul că este neîntemeiată, drept pentru care o va respinge.
Astfel, reținând și faptul că reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor doar la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale și nu la plata acestora, instanța constată că având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare și ținând cont și de disp. art. 49 din Legea 500/2002, calitatea procesuală pasivă a acestuia în prezenta cauză este justificată.
Instanța va respinge și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art.26 din OG137/2000, a fost citat în cauză doar în calitate de expert în discriminare.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, se constată că prin Sentința civilă nr. 19/2008 a Curții de APEL IAȘI, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta, având același obiect cu prezenta, drept pentru care va admite excepția autorității de lucru judecat cu privire la acțiunea formulată de aceasta, urmând să respingă acțiunea.
Pe fondul cauzei, se reține că reclamantele îndeplinesc funcții de personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Judecătoriei Vaslui începând din anul 2008.
Potrivit prevederilor Legii nr. 50/1996 pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, magistrații si personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
. Salarizarea personalului din organele autorității judecătorești nu face parte din domeniile care se reglementează prin legi organice, prevăzute în art.72 alin.3 din Constituția României în vigoare la data adoptării G nr.83/2000, așa încât, potrivit art.114 alin.1 din Constituție, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, deci și în domeniul salarizării personalului din organele autorității judecătorești.
În aceste condiții, Parlamentul a adoptat Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să adopte ordonanțe în mai multe domenii, printre care și salarizarea. Astfel, potrivit art.1 lit. Q pct.1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La data de 29 august 2000, în temeiul legii de abilitare, Guvernul a adoptat Ordonanța nr.83 de modificare și completare a Legii nr.50/1996.
Deși Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996, prin G nr. 83/2000, art.1 pct.42, s-a prevăzut că art.47 se abrogă. Conform art.54 alin.1 din Legea nr.24/2000, în vigoare la data adoptării G nr.83/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimente legislative distincte, care pot interveni pe durata existenței unui act normativ. 2 prevede că evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv. Or, actul normativ ulterior de același nivel cu Legea nr. 50/1996 a fost Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul i-a fost delegată competența numai pentru două evenimente legislative, respectiv modificare și completare, nu și pentru abrogare.
În același sens, este și Decizia nr.21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art.329 alin.3 Cod proc. Civilă, care, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a G nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În ceea ce privește susținerea pârâtului Ministerul Justiției si Libertăților potrivit cărora prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate prin prevederile art. 30 din OG nr. 8/2008, instanța reține că acestea nu pot fi primite deoarece prin decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Justiție si Casație, s-a stabilit, admițându-se recursul în interesul legii, că magistraților și personalului auxiliar de specialitate li se cuvine sporul de suprasolicitare neuropsihică din anul 2000 până la data pronunțării acestei decizii, precum și pentru viitor. Practic, dacă s-ar adopta poziția contrară, decizia mai sus arătată ar rămâne fără efectele juridice obligatorii recunoscute de art. 329 din Cpc. Acest drept salarial ar putea fi înlăturat doar printr-o dispoziție de abrogare ulterioară adoptării deciziei nr. 21/2008, iar o asemenea dispoziție legală nu a fost adoptată până în prezent.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9 Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților " susține, în primul rând, că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. În acest sens, Curtea Constituțională, în ședința din 27 mai 2009, prin decizia nr.828, a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Autoritatea Judecătorească, pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte. Instanța de control constituțional a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora. Mai motivează recurentul că, potrivit dispozițiilor art.11 al.3 din Legea 47/1992 deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai8 pentru viitor. Prin urmare, instanțele nu mai pot aplica cele statuate de ÎCCJ prin decizia nr.21/10.03.2009Intimații nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 Curții Constituționale, care are putere numai pentru viitor, nu reprezintă un motiv de casare a hotărârii pronunțate de prima instanță, în condițiile art. 304 pct. 4 Cod proc. civilă. Constatarea existenței unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, și a faptului că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, nu are efecte asupra unor decizii în interesul legii pronunțate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În prezenta cauză, prima instanță a avut în vedere decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Din examinarea dispozițiilor art. 147 din Constituția României și a dispozițiilor art. 34-36 din Legea nr. 47/1992, nu rezultă că deciziile Curții Constituționale prin care se constată existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și alte autorități publice, pe de altă parte, au efecte asupra hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată, inclusiv asupra deciziilor în interesul legii pronunțate de instanța supremă.
În ceea ce privește "aplicarea greșită a legii" de către prima instanță, se constată că, potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, Or, așa cum a reținut și prima instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice", că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea" și că "Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege." Decizia în interesul legii, prin care s-a reținut că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% produc în continuare efecte juridice, a fost pronunțată de instanța supremă la data de 10 martie 2008, deci ulterior datei de 1.02.2007, care este data intrării în vigoare a OG nr. 8/2007, act normativ prin care s-a abrogat Legea nr. 50/1996. Așadar, prima instanță nu a aplicat greșit legea, ci, dimpotrivă, a respectat "dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recurs în interesul legii".
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se vor respinge recursurile și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.2068 din 01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
18.10.2010 -2 ex.
Tribunalul Iași:
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Carmen Bancu, Daniela Pruteanu
