Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1920/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1920/R-CM
Ședința publică din 11 - 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Bălcești,-, județul V, împotriva sentinței nr.14/F-CM din 09 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurenții-reclamanți, intimatul-reclamant G, intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Vâlcea și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
La data de 12 martie 2008, reclamanții, G, și - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Vâlcea și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata despăgubirilor cauzate de discriminare ce reprezintă drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa 1 litera A, pct.6-13 nr.OUG27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre ei, începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG27/2006 la zi și în continuare, reactualizate și cu dobânda aferentă, precum și înscrierea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii se arată că prin Hotărârea nr.185 din 22 iulie 2005, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că prevederile art.28 alin.4 din nr.OUG24/2004, modificată prin Legea nr.601/2004 și ale art.24 din Legea nr.508/2004, au instituit o discriminare directă între reclamanți - magistrați judecători - și magistrații procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Nu s-a avut în vedere că prin nr.OUG27/2006 s-a urmărit eliminarea tuturor inegalităților existente în sistemul de salarizare a magistraților, determinat de acordarea unor sporuri numai în favoarea unor procurori și judecători, în detrimentul altora.
Deși actualul sistem de salarizare trebuia să dea eficiență corespunzătoare prevederilor art.2 din nr.OUG27/2006, completată și modificată prin Legea nr.45/2007, actele normative de salarizare sus-arătate sporesc importanța activității desfășurate de procurorii din cadrul și prin salarizarea acestora potrivit criteriilor 6-13 de la litera Această grilă de salarizare stabilește în favoarea acestor categorii de salariați un coeficient de multiplicare cuprins între 19-23, în timp ce judecătorul care judecă în primă instanță este salarizat cu un coeficient de multiplicare de numai 13,5.
Potrivit art.11 alin.1 din nr.OUG27/2006, procurorii din cadrul și sunt salarizați numai în raport de funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, iar potrivit art.43 alin.1 din Legea nr.303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente.
Prin aplicarea diferită a coeficientului de multiplicare s-a realizat o discriminare directă, potrivit art.2 alin.1 și 2 din nr.OG137/2000, cu completările ulterioare, situație în care se solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât potrivit Legii nr.508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica D. modificată ulterior, rezultă că această direcție reprezintă o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în această instituție trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului instanței sau al Parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art.3 din nr.OUG27/2006 și art.74 alin.1 din Legea nr.303/2004, cu modificările ulterioare.
În această situație, nu poate fi reținut un tratament diferențiat, nelegal, între procurorii și magistrații de la nivelul judecătoriilor, deoarece nu poate fi reținută o situație comparabilă sau analoagă între cele două categorii de magistrați.
Pe de altă parte, și susținerile reclamanților cu privire la pretinsa stare de discriminare în care se află sunt nefondate, întrucât reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drpeturi în favoarea unor persoane excedează cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000.
La rândul său, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea acțiunii întrucât nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit art.27 din nr.OG137/2000, republicată, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri, judecarea cauzei având loc cu citarea obligatorie a consiliului, dar nu în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Scopul introducerii în astfel de cauze, în sensul voinței reale a legiuitorului, este acela de a-și prezenta poziția cu privire la existența sau nu a caracterului discriminatoriu în speța respectivă, fapt ce nu poate atrage calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin sentința civilă nr.14/F-CM din 9 septembrie 2008 dispus respingerea acțiunii.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții funcționează ca judecători în cadrul Judecătoriei Bălcești, județul, iar potrivit art.3 alin.1 din OUG nr.27/2006, judecătorii, procurorii, personalul adimilat acestora și magistrații asistenți sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și în vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din L;egea nr.303/2004, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzută în anexa ce face parte din ordonanță.
Potrivit art.11 alin.1 din OuG nr.27/2006, modificată și completată prin Legea nr.45/2007, procurorii din cadrul și sunt salarizați potrivit pct.6-13 lit.A din anexa la ordonanță, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. Punctele 6-13 privesc salarizarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
T este o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, situație în care salarizarea s-a făcut potrivit art.3 din OUG nr.27/2006 și art.74 alin.1 din Legea nr.303/2004.
Art.11 din OUG nr.27/2006 nu instituie o discriminare, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul este făcută în considerarea nivelului Parchetului unde funcționează.
de multiplicare 19-23 prevăzut în anexa la.nr.OUG27/2006, lit.A nr.6-13 se acordă procurorilor cu funcții de conducere și execuție, ce își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că regula aceleiași salarizări și pentru procurorii din cadrul DIICOT este justifdicată.
De altfel, atât prin Hotărârea nr.355/1.08.2007, cât și prin Hotărâea nr.232/17 decembrie 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; s-a statuat că faptele prezentate respectiv salarizarea difereniată, între procurorii și judecătorii care își desfășoară activitatea în cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și parchetelor de pe lângă acestea, pe de o parte și procurorii din cadrul și T pe de altă parte, nu constituie o discriminare potrivit OG nr.137/2000.
Prin decizia nr.821/3.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționaliate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art.1 alin. 2(3) și art. 27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminae republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești, au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Raportat la activitatea desfășurată de magistrați, care efectuează activități similare cu cele ale procurorilor din structurile menționate în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, salarizarea diferențiată este stabilită de legiuitor în considerarea nivelului diferit în care funcționează aceștia, respectiv în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nu în considerarea importanței activității desfășurate.
În speță, nu poate fi în discuție o încălcare a prevederilor art.14 privind introducerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fubdamentale; întrucât diferența de tratament săvârșită de către stat trebuie să fie între indivizi situați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, în cauză justificându-se tratamentul diferențiat stabilit de lege, activitatea de urmărire penală a procurorilor din cadrul DNA și DIICOT fiind una nespecifică, specializată de urmărire penală pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr.508/2004 și de legi speciale, având în atribuții și aspecte ce nu țin de activitatea de judecată din atribuțiile unor magistrați judecători sau procurori de la alte instanțe, cum ar fi studierea cauzelor care generează săvârșirea infraciunilor de criminalitate organizată, trafic de droguri, etc.
Față de toate aceste considerente s-a apreciat a fi nefondate pretențiile reclamanților și s-a dispus respingerea acțiunii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții, și -, care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul nu este motivat în drept, însă prin modul de redactare al acestei căi de atac poate fi încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea recursului, se arată că, deși în expunerea de motive preliminară din OUG nr.27/2006 s-a justificat necesitatea unei salarizări adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor, concretizată inițial prin adoptarea OUG nr.27/2006 și apoi prin emiterea Legii nr.45/2007, în loc să elimine această discriminare directă; o adâncește și mai mult, prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile DNA și DIICOT, cu toate că are ca obiectiv principal eliminarea oricărei forme de discriminare în ceea ce privește modalitatea de acordare a drepturilor salariale cuvenite magistraților.
Acordarea unei importanțe, vădit superioare activității desfășurate de procurorii din cadrul structurilor sus menționate este nejustificată și nu reprezintă o metodă adecvată de atingere a scopului legitim urmărit, anume reducerea fenomenului de corupție.
Deși instrumenzează cauze a căror competență de soluționare în fond revine tribunalului și judecătoriei, au același nivel de salarizare ca și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, contravenind astfel criteriilor prevăzute de art.73 din Legea nr.303/2004, în sensul că sunt salarizați numai în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați, potrivit legii, indiferent de gradul profesional deținut, în condițiile în care promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțele și parchetele ierarhic superioare se face numai prin concurs organizat la nivel național în limita posturilor vacante existente.
Prevederile legale instituite prin art.11 al.1 și 2 raportat la art.2 și 3 din OUG nr.27/2006 nu respectă nici garanțiile oferite de dreptul european prin art.5-6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitoare la noțiunea de instanță independentă.
Se solicită, pentru aceste motive, admiterea recursului, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce preced:
Așa după cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în cauză nu se poate pune problema existeței unui tratament discriminatoriu între recurenții - reclamanți și procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul A și T, întrucât aceștia nu se află în situații analoage sau comparabile.
Potrivit art.1 din Legea nr.508/2004 modificată și completată, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură specializată în combatarea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României.
Condițiile de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri sunt reglementate de dispozițiile art.75 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, modificată și completată.
Aceștia pot fi revocați prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, iar la data încetării activității în cadrul revin la parchetul la care au dreptul să funcționeze potrivit legii.
Potrivit art.80 din lege, Direcția Națională Anticorupție își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României și funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Este organizată ca structură autonomă în cadrul Ministerului Public și este coordonată de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Art. 87 prevede că se încadrează cu procurori numiți prin ordin al procurorului șef al, cu avizul
Avându-se în vedere aceste prevederi, se va reține că cele două categorii de personal nu se află în situații comparabile, întrucât funcționează la instanțe/parchete de grad diferit.
Iar indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și a magistraților asistenți se stabilește, în conformitate cu prevederile art. 3 din nr.OUG27/2006, în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută.
Prin urmare, diferența de tratament în salarizarea celor două categorii de personal, stabilită prin anexa la.OUG nr.27/2006, la care trimit dispozițiile art.3 alin.(1) și art.11 alin.(1) decurge din situarea acestora pe poziții diferite în ceea ce privește gradul instanței sau parchetului la care funcționează.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudența sa că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție, atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Câtă vreme cele două categorii de personal nu se află în situații analoage, analiza celorlalte elemente ale tratamentului discriminatoriu nu mai este necesară. De astă dată funcționează principiul diferențierii salariilor după funcția îndeplinită.
Nici analiza condițiilor de încadrare sau promovare în funcție a procurorilor în cele două structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu se impune deoarece se invocă drept temei al acțiunii în despăgubire discriminarea în privința plății drepturilor salariale și nu în privința accesului la o funcție.
Se va reține prin urmare că în cauză nu poate fi vorba despre o încălcare a prevederilor art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale întrucât tratamentul diferit nu vizează persoane aflate în situații analoage.
Acordarea coeficienților de multilicare 19-26 procurorilor care își desfășoară activitatea în cadrul DNA și DIICOT s-a făcut deci avându-se în vedere criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu disp.art.3 din OUG nr.27/2006 și ale art.74 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care șin de statutul profesional al unei categorii profesionale nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat rin OG nr.137/2000.
Pentru toate aceste considerente criticile formulate nu pot fi reținute de instanța de control judiciar, astfel că în baza art.291 Codul muncii raportat la art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Bălcești,-, județul V, împotriva sentinței nr.14/F-CM din 09 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, intimați fiind, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Bălcești cu sediul în Bălcești-, județul V, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B- sector.5, Curtea de APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești-, județul A, Tribunalul Vâlcea cu sediul în Rm.V, nr.1-2, județul V și CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.FA.
TC/10 ex.
16.12.2009
Jud fond.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
